Scorul acestui articol
[Total: 1 voturi. Media: 4]

După tumultul din jurul destrămării USL în care, alături de Klaus Johannis, Crin Antonescu a deţinut prim-planul mediatic, după, apoi, celebrul interviu de la Antena 3 care va rămâne ca un coşmar în memoria lui Mihai Gâdea iar în memoria telespectatorilor ca o lecţie de retorică şi spontaneitate marca Antonescu, preşedintele liberal s-a retras într-o tăcere prelungită.
Genul acesta de tăcere, într-un perpetuu şi haotic vacarm cum este dezbaterea politică de la noi, poate fi uneori de efect dacă este folosit cu măsură şi la momentul potrivit. Impune ascultătorilor prin contrast, exact cum se întâmplă în talk-show-urile în care limbuta doamnă MonicaTatoiu se sufocă de locvacitate în faţa placidului domn Bogdan Chireac.
Dar tăcerea în sine, ca şi inacţiunea (tăcerea este, adeseori dar nicidecum mereu, o formă de inacţiune), nu punctează singură. Realizează doar o aşteptare, un spor de interes, o premisă de eficienţă sporită. Eficienţă a mesajului, a gestului, a ieşirii din apatie.
Tăcerile lui Crin Antonescu din ultimele săptămâni, părerile sale discrete, strecurate în scurte şi rare intervenţii telefonice pe la posturi de televiziune unde altădată era invitat pentru exclusivităţi ce depăşeau o oră de emisie, nu mi se par a fi întâmplătoare ci, dimpotrivă, calculate.
Impresia mea este că domnul Antonescu aşteaptă ceva pentru a declanşa atacul: momentul potrivit, conjunctura favorabilă sau, pur şi simplu, nişte evenimente asupra cărora a fost avertizat, pe producerea cărora mizează.
Elementul care intrigă în toată această premeditată retragere în umbră (sper să fie premeditată) este calmul prea mare care o însoţeşte, în condiţiile in care alegerile europarlamentare bat la uşă iar Crin Antonescu a declarat că dacă PNL obţine sub 20% el îşi va da demisia.
Din două una: sau este foarte sigur de un procent bun la europarlamentare şi nu se simte împins de urgenţe să-şi ridice nivelul de combativitate înaintea acestor alegeri (variantă improbabilă după analizele mele) sau are un plan de bătaie bine pus la punct cu care, în următoarea lună, nădăduieşte să dea o lovitură de imagine şi credibilitate.
Am înţeles de ce PNL nu s-a alăturat mitingurilor de protest şi tentativelor de moţiune împotriva guvernului iniţiate de PDL şi PMP. Foarte bine a făcut. Când remorca se crede locomotivă trebuie cineva s-o intrebe: dar singurică te poţi mişca?
Mi-e însă mai greu să înţeleg lipsa, din partea PNL, a oricărei iniţiative distincte, proprie unui partid de opoziţie, mai ales acum, în prag de alegeri. Nu mitinguri, nu conferinţe de presă, nu proteste împotriva unor gesturi ale actualilor guvernanţi cel puţin dubioase (şi cu potenţial impact electoral major) cum ar fi cooptarea UDMR la guvernare sau încredinţarea unei importante părţi a acţionariatului portului Constanţa baronului Mazăre etc. etc. etc.
Sper, cum am mai spus-o, să fie vorba de un plan al lui Crin Antonescu şi nu despre faptul (menţionat de un parlamentar liberal) că, după ieşirea de la guvernare, membrii PNL (mai ales cei din teritoriu) ar fi descurajaţi.
Eu îl ştiu pe Crin Antonescu luptător nu defetist, vizionar nu miop, excelent strateg şi nicidecum heirupist. Mă bazez de aceea pe o ieşire spectaculoasă a sa din acalmie, până nu va fi prea târziu.
Iar dacă asteaptă ceva (vom vedea în curând dacă şi ce) să nu piardă din vedere faptul că data alegerilor europarlamentare e ca mâine. Iar până mâine mai este doar azi, şi nici acesta întreg.
Oare ce aşteaptă Crin Antonescu? Nişte dezvăluiri, nişte arestări sau, pur şi simplu, o minune?

Contele de Saint GermainEditorialeAntena 3,Bogdan Chireac,Crin Antonescu,Klaus Johannis,Mihai Gadea,Monica Tatoiu,PDL,PMP,PNL,Radu Mazare,UDMR,USLDupă tumultul din jurul destrămării USL în care, alături de Klaus Johannis, Crin Antonescu a deţinut prim-planul mediatic, după, apoi, celebrul interviu de la Antena 3 care va rămâne ca un coşmar în memoria lui Mihai Gâdea iar în memoria telespectatorilor ca o lecţie de retorică şi spontaneitate marca...Blog politic si polemic