Elena Udrea: doar n-o să mori ca Puskin!

Motto - Veniti sã vânãm în pãduri nepãtrunse mistretul cu colti de argint, fioros, ce zilnic îsi schimbã în scorburi ascunse copita si blana si ochiul (Şt. Aug. Doinaş – Mistreţul cu colţi de argint) Amenintarea cu moartea a Elenei Udrea mi-a adus aminte de o scenă: ditamai turmacul, oacheș, briantinat, cu șuncile jucându-i sub cămașa înflorată de mătase, se ascundea îndărătul unui camion cu prelată agitând o bâtă de baseball și răcnind din toți bojocii spre un SUV oprit nefiresc în mijlocul șoselei: „al meu ești, frățică, ți-am luat numărul, ești mort!”. Prin fereastra semi-deschisă a SUV-ului ieșea o mână cu un pistol îndreptat spre eroul nostru. Îi despărțeau 7-8 era de un nefiresc perfect chiar și pentru periferia colorată a Bucureștiului. „Ce te pe tine de niște cauciuce?” râdeau unii de pe margine. Și atunci căzu replica grasului: „Ce vrei bă, în mea, doar n-o să mor ca…
continuare...

Ierarhia răului

Aş fi ipocrit să spun că am rămas pe deplin consecvent cu mine, cel de dinaintea ruperii USL. Nu! De pildă, nu mă mai pot uita la A3. Recunosc cu umilinţă această schimbare descalificantă. Eu, fiind robul sincerităţii faţă de mine însumi şi faţă de cei a căror preţuire o râvnesc, trebuie să mă descriu real şi nu să o fac pe infailibilul. Aşta sunt. Un instabil. Mă schimb de colo-colo, după glandă. (more…)
continuare...

Puţină logică, dacă se poate!

Trădarea, în mentalul unui popor, este un păcat mai mare sau mai mic în funcţie de istoria poporului respectiv. Noi, după ce-am întors armele la 23 august 1944 şi apoi am făcut din acea zi sărbătoare naţională, suntem foarte indulgenţi cu acest gen de păcat. Ba, de multe ori, alegem trădarea ca o formă de afirmare a virtuţii. (more…)
continuare...

Ce aşteaptă Crin Antonescu?

După tumultul din jurul destrămării USL în care, alături de Klaus Johannis, Crin Antonescu a deţinut prim-planul mediatic, după, apoi, celebrul interviu de la Antena 3 care va rămâne ca un coşmar în memoria lui Mihai Gâdea iar în memoria telespectatorilor ca o lecţie de retorică şi spontaneitate marca Antonescu, preşedintele liberal s-a retras într-o tăcere prelungită. (more…)
continuare...

Sunt trist!

Să însemne că încă mai speram? Nu. Viaţa m-a învăţat să recunosc acel prag al unei cerţi peste care dacă treci împăcarea nu mai este posibilă. Acest prag fusese trecut în ultima vreme de mai multe ori şi de către ambele tabere. Despărţirea era inevitabilă. (more…)
continuare...