Scorul acestui articol
[Total: 1 voturi. Media: 4]

După tumultul din jurul destrămării USL în care, alături de Klaus Johannis, Crin Antonescu a deținut prim-planul mediatic, după, apoi, celebrul interviu de la Antena 3 care va rămâne ca un coșmar în memoria lui Mihai Gâdea iar în memoria telespectatorilor ca o lecție de retorică și spontaneitate marca Antonescu, președintele liberal s-a retras într-o tăcere prelungită.
Genul acesta de tăcere, într-un perpetuu și haotic vacarm cum este dezbaterea politică de la noi, poate fi uneori de efect dacă este folosit cu măsură și la momentul potrivit. Impune ascultătorilor prin contrast, exact cum se întâmplă în talk-show-urile în care limbuta doamnă MonicaTatoiu se sufocă de locvacitate în fața placidului domn Bogdan Chireac.
Dar tăcerea în sine, ca și inacțiunea (tăcerea este, adeseori dar nicidecum mereu, o formă de inacțiune), nu punctează singură. Realizează doar o așteptare, un spor de interes, o premisă de eficiență sporită. Eficiență a mesajului, a gestului, a ieșirii din apatie.
Tăcerile lui Crin Antonescu din ultimele săptămâni, părerile sale discrete, strecurate în scurte și rare intervenții telefonice pe la posturi de televiziune unde altădată era invitat pentru exclusivități ce depășeau o oră de emisie, nu mi se par a fi întâmplătoare ci, dimpotrivă, calculate.
Impresia mea este că domnul Antonescu așteaptă ceva pentru a declanșa atacul: momentul potrivit, conjunctura favorabilă sau, pur și simplu, niște evenimente asupra cărora a fost avertizat, pe producerea cărora mizează.
Elementul care intrigă în toată această premeditată retragere în umbră (sper să fie premeditată) este calmul prea mare care o însoțește, în condițiile in care alegerile europarlamentare bat la ușă iar Crin Antonescu a declarat că dacă PNL obține sub 20% el își va da demisia.
Din două una: sau este foarte sigur de un procent bun la europarlamentare și nu se simte împins de urgențe să-și ridice nivelul de combativitate înaintea acestor alegeri (variantă improbabilă după analizele mele) sau are un plan de bătaie bine pus la punct cu care, în următoarea lună, nădăduiește să dea o lovitură de imagine și credibilitate.
Am înțeles de ce PNL nu s-a alăturat mitingurilor de protest și tentativelor de moțiune împotriva guvernului inițiate de PDL și PMP. Foarte bine a făcut. Când remorca se crede locomotivă trebuie cineva s-o intrebe: dar singurică te poți mișca?
Mi-e însă mai greu să înțeleg lipsa, din partea PNL, a oricărei inițiative distincte, proprie unui partid de opoziție, mai ales acum, în prag de alegeri. Nu mitinguri, nu conferințe de presă, nu proteste împotriva unor gesturi ale actualilor guvernanți cel puțin dubioase (și cu potențial impact electoral major) cum ar fi cooptarea UDMR la guvernare sau încredințarea unei importante părți a acționariatului portului Constanța baronului Mazăre etc. etc. etc.
Sper, cum am mai spus-o, să fie vorba de un plan al lui Crin Antonescu și nu despre faptul (menționat de un parlamentar liberal) că, după ieșirea de la guvernare, membrii PNL (mai ales cei din teritoriu) ar fi descurajați.
Eu îl știu pe Crin Antonescu luptător nu defetist, vizionar nu miop, excelent strateg și nicidecum heirupist. Mă bazez de aceea pe o ieșire spectaculoasă a sa din acalmie, până nu va fi prea târziu.
Iar dacă asteaptă ceva (vom vedea în curând dacă și ce) să nu piardă din vedere faptul că data alegerilor europarlamentare e ca mâine. Iar până mâine mai este doar azi, și nici acesta întreg.
Oare ce așteaptă Crin Antonescu? Niște dezvăluiri, niște arestări sau, pur și simplu, o minune?

Contele de Saint GermainEditorialeAntena 3,Bogdan Chireac,Crin Antonescu,Klaus Johannis,Mihai Gadea,Monica Tatoiu,PDL,PMP,PNL,Radu Mazare,UDMR,USLDupă tumultul din jurul destrămării USL în care, alături de Klaus Johannis, Crin Antonescu a deținut prim-planul mediatic, după, apoi, celebrul interviu de la Antena 3 care va rămâne ca un coșmar în memoria lui Mihai Gâdea iar în memoria telespectatorilor ca o lecție de retorică și spontaneitate marca...Blog politic si polemic