Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Mihai Răzvan Ungureanu este un produs de laborator. Cu tot ce înseamnă asta: premeditare, corcire, artificialitate, dependență.

A fost premeditat ca succesor al lui Traian Băsescu. Selectat de structuri oculte, după criterii ușor de recunoscut: să corespundă modelului de politician al globalizării (polilingv, cu o emancipare culturală care să nu se poticnească în prejudecăți vetuste precum patriotism, identitate etnică etc.), să fie arivist și, mai ales, să aibă vulnerabilități prin care să poată fi controlat fără greș.

Pentru atingerea țelului premeditării au fost necesare corciri cu alte tipuri comportamentale și de gândire,  ajustări aduse presetarilor subiectului, predominant artistice: o disciplinare a tendințelor individualiste și centrifuge, sporirea respectului pentru ierarhii, impregnarea subconștientului cu preceptul cazon „ordinul se execută, nu se discută” (un derivat al sintagmei pseudo – creștine „crede și nu cerceta”), fortificarea capacităților de disimulare și refracție ideatică. Totul s-a realizat prin școlarizări (funcții) la locuri de muncă adecvat și gradual alese: secretar de stat, ministru de externe, șef SIE.

A rezultat un produs artificial iar artificialitatea sa l-a excomunicat din toate preferințele. Nimic bun de reținut la acest hibrid: nici gânditor nici vorbitor, nici tehnocrat nici politician, nici pe gustul „laboranților” nici pe cel al „cobailor”. Cultura sa, despre care se spune că ar fi mare, nu-i mai ajută nici să impresioneze, nici să convingă, nici să corupă nici să-l ferească de ridicol. A reușit în doar câteva luni să ni se înfățișeze ca un vajnic consumator și prin asta agent de promovare a cosmeticalelor și licorilor fine, ca un geamăn al lui Gabriel Liiceanu în materie de  lucire corporală prin ungere.

Singurul lucru care le-a reușit pe deplin experimentatorilor (în raport cu intențiile lor inițiale) a fost crearea, la nivelul mentalului lui MRU, a unei dependențe totale de Traian Băsescu.

Nu a fost un lucru ușor de  realizat din cel puțin două motive: calitatea subiectului și calitatea obiectului.

As putea scrie un vast eseu (ceea ce, evident, nu-mi propun) pe tema atracției dintre contrarii, mai ales la nivel uman. Voi  menționa aici doar o concluzie, pe care mi-o oferă gata formulată înțelepciunea populară: cine se amestecă în tărâțe îl mănâncă porcii.

Sunt sigur că MRU a ințeles, în fine, de unde i se trage răsunătorul eșec.

Dacă nu s-ar fi înhăitat, la vedere și inhibându-și orice urmă de simț critic, cu Traian Băsescu,

dacă nu ar fi acceptat rolul de unealtă obedientă și decerebrată a acestuia,

dacă nu s-ar fi lăsat total pe seama gândirii altora și ar fi încercat să fie, cât de puțin,  el însuși, cel de dinainte de a deveni un experiment de laborator,

poate că altfel l-ar fi prins sfârșitul de an 2012.

Acum, tot ce mai poate face este să renunțe la tărâțele în care a acceptat să se bălăcească doar ca să simtă aproape respirația  „binefăcătorului”Â  său, și să aplice nivelul de exigență calitativă „vaca Kobe” nu doar  pentru meniuri  epatante ci și pentru  alegerea  oamenilor cu care se va însoți pe viitor.

Contele de Saint GermainEditorialeBasescu,Gabriel Liiceanu,globalizare,MRU,sef SIE,vaca KobeMihai Răzvan Ungureanu este un produs de laborator. Cu tot ce înseamnă asta: premeditare, corcire, artificialitate, dependență. A fost premeditat ca succesor al lui Traian Băsescu. Selectat de structuri oculte, după criterii ușor de recunoscut: să corespundă modelului de politician al globalizării (polilingv, cu o emancipare culturală care să nu...Blog politic si polemic