Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Sunt oarecum surprins de creditul pe care foarte mulți analiști serioși ai situației politice din România îl dau posibilității ca Traian Băsescu să nu îl desemneze premier pe Victor Ponta.

Înțeleg, ei pleacă de la binecunoscuta iraționalitate a președintelui în momente tensionate și de la spiritul său de aventurier, de jucător fără scrupule,  în marja riscului maxim, atunci când e adus pe buza prăpastiei.

Ce mi-e mai greu să pricep este însă ușurința cu care tratează acești analiști politici pildele trecutului recent ce-l vizează pe Traian Băsescu. Pilde care ne spun foarte clar că omul nu este nici atât de nebun pe cât pare, nici atât de curajos pe cât îl descrie legenda, nici atât de neînduplecat pe cât îi place să pozeze.

Dozajul de iresponsabilitate reală la acest politician lăcrămos, la acest cabotin cu ceapa în batistă,  se oprește exact acolo unde calculele de supraviețuire îi indică, matematic sau instinctiv, că, dacă depășește măsura, urmează ireparabilul.

Când e vorba de propria piele nu mai are nici mândrie, nici principii, nici imaginație, nici vână de războinic. Se înmoaie în lacrimi, se poticnește în nodul din gât și e gata să facă orice, dar absolut orice, să se salveze.

Să ne amintim de episodul de la prima suspendare când a cerut audiență licuriciului mare pentru a-i implora sprijinul. Promițând în schimb recunoștință veșnică și cine mai știe ce.

Apoi episodul  Raed Arafat, urmat de valul de concesii făcute protestatarilor, doar-doar l-or lăsa în pace să-și exploateze până la termen imunitatea.

Apoi tăcerea lașă de mai multe săptămâni și așteptarea nemișcată, în vizuina de la Cotroceni , sperând într-o salvare de furia străzii cu ajutorul  gerurilor anunțate de meteorologi.

Apoi desemnarea lui Victor Ponta premier, după ce se jurase public, repetat și solemn ca o scândură de brad dintr-un depozit de pompe funebre, că nu va face niciodată un astfel de gest.

Și exemplele ar putea continua.

După referendumul din vara asta, când interesele de stabilitate globală ale cancelariilor externe și nicidecum vreo mare dragoste a acestora pentru Traian Băsescu l-au salvat de la o demitere binemeritată și rușinoasă, la conjucturalele sale înmuieri de coloană s-a mai adăugat și obligația de a le fi recunoscător salvatorilor.

Cum atunci, în aceste condiții, să luăm în serios posibilitatea unei îmbățoșări de orgoliu a președintelui, unui refuz de a-l desemna pe Victor Ponta premier, când știm că principala consecință a unei asemenea trufii ar fi destabilizarea și mai gravă a României, nu mult dorita pe plan extern revenire la normalitate?

Crede cineva că vizita de ieri a lui Traian Băsescu la Oslo a fost programată așa, în mare viteză, din respect pentru Albert Nobel ori ca să-i pună vreo pilă la juriu lui Mircea Cărtărescu?

Președintele știa că acolo se va întâlni cu dna. Merkel, cu alți câțiva dintre salvatorii lui din vară, și spera să obțină vreo confirmare de sprijin pentru nou creata situație din România, cu zdrobitoarea majoritate a USL.

Un astfel de sprijin, pentru declanșarea unei noi crize, mi se pare însă imposibil de obținut. Și cred că dacă ar fi existat și cea mai mică încurajare a intențiilor războinice ale lui Traian Băsescu, aparatul său de propagandă ar fi speculat-o imediat. Ori, la nivel de reacții internaționale, victoria USL nu este nicidecum contestată ci consemnată ca voință a poporului român pe care clasa politică trebuie să o respecte.

Traian Băsescu nu va împiedica constituirea noului cabinet Ponta. Nu-l lasă nici străinătatea nici instinctul său de conservare. Tot ce, probabil, va încerca să facă, va fi să-și negocieze o ducere până la capăt a mandatului într-o formă de coabitare care să nu-l transforme într-un personaj decorativ.

Nici nu e rea pentru el această variantă. Doi ani înseamnă mult, timp suficient ca noua putere să greșească, să se erodeze, și să ne trezim în preajma alegerilor prezidențiale din 2014 cu o altă stare de spirit a electoratului român.

Contele de Saint GermainEditorialeAlbert Nobel,aventurier,Basescu,Merkel,Mircea Cartarescu,Ponta,Raed Arafat,USLSunt oarecum surprins de creditul pe care foarte mulți analiști serioși ai situației politice din România îl dau posibilității ca Traian Băsescu să nu îl desemneze premier pe Victor Ponta. Înțeleg, ei pleacă de la binecunoscuta iraționalitate a președintelui în momente tensionate și de la spiritul său de aventurier, de...Blog politic si polemic