Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Mi se întâmplă, de când cu ruperea USL, niște lucruri extrem de neplăcute. Unul dintre acestea este că oameni pe care i-am criticat copios pentru băsism, pentru propagandă deșănțată și malefic interesată, par a-mi fi devenit aliați, colegi de păreri și de indignări. Și asta, culmea, nu pentru că s-ar fi transformat ei ci pentru că m-aș fi transformat eu.
Ei au criticat dintotdeauna Antena 3, eu doar de două săptămâni. Ei l-au criticat dintotdeauna pe Victor Ponta, eu doar în ultima vreme. S-ar înțelege, așadar, că eu sunt inconsecventul. Ce mai, trădez!
Am scris critic despre interviul  lui Mihai Gâdea cu Crin Antonescu, ratat complet de realizator. Mi-am văzut imediat ideile și nemulțumirile confirmate și chiar amplificate de Ion Cristoiu și, acum două zile, de Andrei Pleșu. Sunt jenat de parcă aș fi ieșit cu cei doi la o pipă a păcii cu marijuana.
Ce pot să fac pentru a scăpa de rușinoasa suspiciune a alianței cu aceștia?
Am spus încă de la inițierea blogului meu că îmi propun nu a da lecții, nu aface prozeliți, nu a încerca să susțin că sunt posesorul adevărului absolut sau că am, inevitabil, dreptate. Ce îmi propuneam atunci, și încă îmi propun, era să fiu sincer cu mine însumi. Acest gen de ambiție presupune riscuri. Riscul de a trebui să recunoști, uneori, că ai greșit. Riscul de a deveni brusc antipatic unora ce te simpatizau. În fine, riscul de a fi acuzat de păcatele derivate din inconsecvență fără a ți se recunoaște, spre apărare, virtuțile atașate bunei credințe.
Dacă, urmare a destrămării USL, m-au dezamăgit Antena 3 și mai toți ziariștii de acolo pe care de ani buni îi respect și îi apăr, ce ar trebui să fac? Să mint, pretinzând că le aprob atitudinea? Să-mi schimonosesc  încruntarea în zâmbet doar pentru a nu spori satisfactia grețoșilor propagandiști portocalii de la B1TV, EVZ, RL, Adevărul, Gândul, care exultă acum? Aș putea proceda astfel dar ar însemna să îi imit tocmai în ceea ce detest mai mult la ei și anume renunțarea la onestitate pentru un partizanat imoral.
Nu, nu sunt în frăție nici cu Cristoiu, nici cu Pleșu, nici cu Turcescu, nici cu Pora, nici cu @luc sau alți băsiști de pe acest blog ce-mi comentează opiniile și care s-au grăbit să mă laude tocmai ca să mă discrediteze. Dar, în același timp, nu sunt într-o conivență necondiționată nici cu antibăsiștii radicali, din stirpea cărora mă revendic până la un punct, pe care îi văd gata, de dragul unor scenarii fabricate pentru chibiți neîndeajuns de informați, să accepte intoxicările iraționale ale unor Ciuvică sau Gâdea care îl prezintă pe Antonescu drept un mincinos subversiv, un trădător oportunist (în favoarea americanilor sau, și mai rău, în favoarea lui Traian Băsescu), o satană de care trebuie să ne lepădăm de-ndată; iar pe Ponta ni-l descriu ca singura nădejde antibăsistă, portstindardul idealurilor USL într-o societate lipsită de idealuri.
Pentru aceia care cutează a încerca (nu spun că și reușesc întotdeauna) să rămână cinstiți față de ei înșiși, chiar și atunci când această ambiție îi expune oprobriului superficialității, încadrarea lor de către alții  („binevoitori” sau naivi) în false frății reprezintă o reală capcană. Capcana compromiterii fără temei.
Un astfel de pericol îl paște, în conjunctura creată, și pe Crin Antonescu. De fiecare dată când îl va critica pe Ponta sau guvernul, iar acestor critici li se vor alătura, din proprie inițiativă,  partidele băsiste, mass-media băsistă sau însuși președintele, Crin Antonescu va risca să fie arătat cu degetul sau chiar mutilat de fierul roșu al ignominiei televizionistice pusă la cale de RTV sau A3, pentru păcatul complicității cu diavolul. Chiar dacă nu el pășește spre diavol ci diavolul îi aține calea.
Eu îl admir pe Crin Antonescu, printre altele, și pentru curajul de a-și asuma astfel de riscuri de linșaj mediatic, de dragul unor principii adesea păguboase politic. Și am impresia că tocmai din cauza acestui comportament, atipic pentru scena politică românească, el este privit cu mefiență de driverii oculți ai societății noastre (și mă refer aici la serviciile secrete, la cercurile de interese structurate transnațional și transpartinic) iar în jurul său se țes conspirații de eliminare dintre cele mai elaborate.
Nu spun că tot ce face Crin Antonescu este perfect. Mai joacă și el teatru, mai spune și el altceva decât gândește, mai minte și el și mai șarjează atunci când prețul compromisului i se pare rezonabil dar, mediind și matematic și etic, mie îmi iese că rezultanta lui de onestitate, de bună credință, de generozitate în raport cu oamenii pe care încearcă să-i reprezinte, este mult peste ceea ce oferă competitorii săi direcți.
Nu cer nimănui să mă urmeze în aceste evaluări. Poate mă înșel, poate mâine faptele vor demonstra altceva. De-acuma cred că v-ați convins că dacă se va întâmpla o răsturnare de percepție, voi fi primul care s-o recunoască. Ceea ce, însă, aș vrea totuși să vă rog este să-mi acordați, măcar în această scurtă clipă a lecturii, privilegiul încrederii.

Contele de Saint GermainEditorialeAdevarul,Andreea Pora,andrei plesu,Antena 3,B1TV,Crin Antonescu,EVZ,Gandul,Ion Cristoiu,Mihai Gadea,Mugur Ciuvica,RL,Turcescu,USLMi se întâmplă, de când cu ruperea USL, niște lucruri extrem de neplăcute. Unul dintre acestea este că oameni pe care i-am criticat copios pentru băsism, pentru propagandă deșănțată și malefic interesată, par a-mi fi devenit aliați, colegi de păreri și de indignări. Și asta, culmea, nu pentru că...Blog politic si polemic