Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Imensei așteptări populare ca Traian Băsescu să ajungă până la urmă după gratii, pentru multele și elaboratele lui nelegiuiri, i se contrapune tot mai insistent opinia că această așteptare va fi zadarnică deoarece fostul președinte s-ar afla sub protecția americanilor şi, în consecinţă, va fi ocolit cu dibăcie de brațul necrutator al justiției.
Iar această opinie, alimentată pe surse, nu vine doar din partea unor urechiști în ale informării sau specialişti în ale dezinformării ci, adeseori, este emisă de persoane bine conectate, ale căror „prevestiri” (unele considerate petarde de abătut atenția în momentul lansării) s-au confirmat destul de frecvent.
Când, la comentarea acestei ipoteze, Emil Hurezeanu grăiește doar mimic, ridicând sugestiv din sprâncene și arborând zâmbetul său enigmatic, de mafaldă precoce, când Ilie Șerbănescu afirmă răspicat că decizia, în această speță, nu va aparține nicidecum justiției române ci exclusiv patronilor nord-atlantici, când Niels Schnecker ne comunică, fără vreo umbră de dubiu, că Băsescu a bătut deja palma cu protectorii lui de peste ocean și de-asta a revenit la susținerea zgomotoasă a Liviei Stanciu, sfătuind-o și pe Elena Udrea să o lase mai moale cu dezvăluirile, nu poți să nu iei ipoteza in serios.
Și totuși…
Dacă această protecție ocultă ar fi fost convenită cu adevărat, m-aș întreba, în primul rând, cum s-o fi ordonat practic punerea ei în aplicare?
Chiar poate atașatul comercial al SUA să-l cheme pe președintele Iohannis și să-i spună: „vă cerem, domnule președinte, să nu vă atingeți de Traian Băsescu”? Mi se pare greu de crezut.
Dar, dacă americanii i-au pus această condiție lui Klaus Iohannis înainte de alegeri, ca preț pentru susţinerea lor la câştigarea Cotrocenilor, și Klaus Iohannis a acceptat-o? E o variantă ceva mai verosimilă decât prima, însă tot s-ar ridica niște semne de întrebare la care răspunsul nu pare deloc evident:
– Dacă înțelegerea ar fi fost făcută astfel,
o de ce Traian Băsescu ar insista în prezent să-l critice pe Iohannis, știind că acesta reprezintă garanția lui de libertate?
o de ce Traian Băsescu a sărit repetat la grumajii americanilor, după terminarea mandatului său (cel mai dur atac fiind cel cu guantanamizarea României)?
– Sub ce formă ar cere Klaus Iohannis instituțiilor de forță implicate în actul de justiție să ducă la îndeplinire această misiune, sever compromițătoare pentru el? S-ar expune într-atât încât printr-un ordin direct să se ofere pe tavă unor profesioniști ai șantajului și să rămână definitiv la mâna lor într-o formă flagrantă de încălcare a Constituției?
O să mi se spună că instituțiile de forță la care am făcut referire mai sus sunt deja, toate, de pe vremea lui Traian Băsescu, sub control american. Prin urmare rolul lui Iohannis în presupusa înțelegere cu Washingtonul nu ar fi fost să ordone el acestor instituții protejarea lui Băsescu ci doar să nu le incomodeze, să nu se bage peste ele. Să le lase să acționeze cum știu mai bine, căci sunt instruite perfect asupra a ce au de făcut.
Dar, dacă tindem să ne apropiem cu oarecare încredere de acest al doilea scenariu, eu zic că este necesar să privim şi la acțiunile recente ale trinomului SRI – DNA – ÎCCJ şi să ne întrebăm cu scepticismul lucidităţii: chiar par ele a fi îndreptate spre protejarea lui Traian Băsescu? Denunțurile smulse de la Cocoș, Florică, Gheorghe Ștefan, arestările lui Bica, Horia Georgescu, Elena Udrea, stenogramele din dosare, furnizate presei, cu dovezi fără echivoc de implicare a fostului președinte, sunt de natură să ajute sau fac, practic, imposibilă o eventuală „albire” a lui Traian Băsescu de către tripleta Coldea, Kovesi, Stanciu? Întrebarea este retorică, răspunsul mi se pare evident.
Ar mai fi un aspect deloc neglijabil: trezirea la viață a procurorului general Tiberiu Nițu și, prin el, a procurorilor de la Parchetul General. Aceștia, în ultimele săptămâni, i-au deschis pe bandă rulantă dosare penale lui Traian Băsescu, chiar peste așteptările celor mai înverșunați contestatari ai fostului președinte. Să fie râvna lor profesională parte dintr-un scenariu machiavelic, de protejare a lui Traian Băsescu, ordonat de americani? Greu de crezut.
Și atunci cât este adevăr și cât invenție fatalistă (ori interesată) a unora, în povestea asta cu americanii care il vor scăpat pe Traian Băsescu de pușcărie?
Eu cred că adevărul este sensibil altul. Traian Băsescu, fidel principiilor sale de-o viață privind rolul și valoarea șantajului în atingerea obiectivelor propuse, a strâns de-a lungul parteneriatului său strategic cu SUA suficiente dovezi compromițătoare despre americani cu care să-i țină pe aceștia, prudenți și cointeresați, alături de el sau, măcar, nu împotriva lui.
Pe de altă parte sunt sigur că Traian Băsescu are plantate cârtițe sârguincioase în toate instituțiile cheie ale statului despre care vorbim, care-l informează asupra oricăror acțiuni ostile care se pun la cale în legătură cu el.
Declarațiile publice ale lui Traian Băsescu nu sunt altceva decât reacții la ce află, prin intermediul acestor cârtițe, din interiorul respectivelor instituții. Află că Parchetul General îi pregătește redeschiderea unor dosare penale? Îl atacă pe Tiberiu Nițu că a ucis demonstranți la revoluție. Află că americanii, în loc să-l protejeze hotărât, s-au culcat pe-o ureche și l-au lăsat pe Coldea s-o trasforme pe Elena Udrea în sacul lui de box? Lansează sintagma „guantanamizarea României”. Află că, după explodarea în presă a cazului Rarinca, doamna Livia Stanciu este în dificultate, fiind presată din toate părțile să demisioneze? Îi sare în ajutor, gândindu-se, evident, la recunoștință și reciprocitate. Simte împresurarea procurorilor tot mai sufocantă? Lansează pe net un decalog cu abuzurile acestora.
Atacul cu guantanamizarea a fost, în opinia mea, un avertisment dat partenerilor strategici că dacă îl lasă din brațe el tot va rămâne agățat de ei și se vor prăbuși împreună. Iar americanii, politicieni versați, trebuie să se gândească acum de două ori înainte de a se poziționa față de acest panicat, în stare de orice ca să-și salveze pielea.
Personal, nu-l văd pe Klaus Iohannis manevrând mefistofelic, la comandă americană, pârghii de protejare a lui Traian Băsescu de verdicte severe ale justiției. Și nici pe americani nu-i văd cerându-i neamțului, direct, astfel de servicii. Influența lor se exercită (dacă se exercită) prin intermediul înfrățitelor servicii secrete americane și românești, ale căror îndeletniciri conform fișei postului se potrivesc de minune caracterului subteran al unor astfel de maşinaţiuni.
Nu cred că americanii au decis să-l scape pe Traian Băsescu de rigorile unei justiții pe care o doresc, totuşi, din interese strict egoist – geopolitice, puternică şi credibilă. Ar fi încă o măsură care ar scandaliza poporul român după minciuna descalificantă a lui Philip Gordon, din 2012, despre cele 1.5 milioane de voturi fraudate, chipurile, la referendum. Nu le-ar folosi la nimic aşa ceva.
Pe de altă parte, nu cred nici că americanii privesc indiferenți la evoluția acestui caz: aducerea lui Traian Băsescu în fața justiției. Posibilul șantaj la adresa lor, cu dezvăluirea unor secrete compromițătoare pe plan internaţional, de care Băsescu este capabil, trebuie evitat.
De aceea încătușarea lui Băsescu se mai amână puţin. La intimidare se răspunde cu intimidare. Un om, fie el şi diabolicul Traian Băsescu, nu se poate pune cu sistemul format din zeci de mii de cyborgi, aclimatizați mai bine decât oricine cu dogoarea gheenei, cu sulful, cremenea şi zmoala topită din peisaj . Are vicii, are sentimente și, mai ales, are un instinct de conservare fără egal. Toate acestea trebuie exploatate pentru obținerea capitulării lui fără pagube colaterale.
Ceea ce ni se vinde acum prin mass media, legat de presiunile americanilor ca Traian Băsescu să nu fie băgat la puşcărie, mie mi se pare, mai degrabă, o manipulare întreţinută din interiorul ţării de unii care au interesul să se creadă că am fi teleghidaţi din afara frontierelor. Genul acesta de slăbiciune statală poate fi un bun pretext de a se cere ranforsarea peste limite democratice normale a unor structuri, aşa zis de protecţie, oricum, deja monstruos de dezvoltate.
Dar dacă, totuși, eu sunt prea optimist și salvarea lui Traian Băsescu a fost deja decisă, sau se negociază chiar în aceste clipe în cancelarii arogante?
Atunci, înseamnă că suntem o țară vasală, cu un popor periferic, disprețuit, condus de un președinte medieval, înscăunat prin tribut. Iar singura alegere care ni se mai lasă în acest caz este între resemnare şi răsculare.

Contele de Saint GermainEditorialeAlina Bica,atasatul comercial al SUA,Coldea,Dorin Cocos,Elena Udrea,Emil Hurezeanu,George Florica,Gheorghe Stefan,guantanamizarea Romaniei,Horia Georgescu,incalcarea Constitutiei,Klaus Iohannis,Kovesi,Livia Stanciu,mass media,Niels Schnecker,Parchetul General,Philip Gordon,popor perifericIlie Serbanescu,presedinte medieval,Stanciu,stenograme,tara vasala,Tiberiu Nitu,Trinomul SRI - DNA - ICCJImensei așteptări populare ca Traian Băsescu să ajungă până la urmă după gratii, pentru multele și elaboratele lui nelegiuiri, i se contrapune tot mai insistent opinia că această așteptare va fi zadarnică deoarece fostul președinte s-ar afla sub protecția americanilor şi, în consecinţă, va fi ocolit cu dibăcie de...Blog politic si polemic