Albine, viespi și bondari – versiune adaptata pentru Andrei Plesu

(Acest comentariu a fost postat la articolul din Adevarul, 24 nov. 2010 publicat de Andrei Plesu sub titlul "Ce mai inseamna politia?", articol ce poate fi citit accesand linkul ) Domnul Pleșu își pune de-un sfârșit de săptămână calm. A ales din nou un subiect  fără tabere, asupra căruia s-a așternut deja o unanimă și înțeleaptă resemnare. "Ce mai înseamnă poliția?" se întreabă dânsul nostalgic și totuși într-o română actualizată, pentru a părea contemporan cu evenimentele.  Păi ce să însemne dacă nu exact ce-ar trebui dacă am lua-o în serios: garantul legii într-o țară guvernată prin lege. A, care lege? Gata, v-ați prins! Aici e BUBA.  Nici n-are rost să vă mai explic. Totuși v-aș mai reține puțin pentru că nu știu dacă ați observat cu câtă măiestrie folosește dl. Pleșu tehnica surdinei  ori de câte ori atacă teme cu terminații înalte. "Se vorbește de complicități la nivel de minister,…
continuare...

Albine, viespi și bondari

(Comentariu postat la articolul publicat in EVZ din 24 nov. 2010 de Mircea Marian sub titlul  "România nu trebuie primită în spațiul Schengen", articol ce poate fi citit accesand linkul ) Nu vreau să cad în greșeala pe care o reproșez cel mai des și vehement ziariștilor și intelectualilor lui Băsescu, anume incapacitatea de a fi obiectivi și de a recunoaște atunci când clienții lor de perdaf zilnic fac și lucruri care ar trebui apreciate. Voi spune deci tranșant, fără ironii sau codițe stilistice  relativizante, că articolul de azi al lui Mircea Marian este, prin conținut, unul corect, curajos și chiar exemplar, având în vedere tribuna înrolată de la care el a fost lansat. E un mesaj sub semnul exasperării. E un mesaj nu al unui om trezit brusc într-o realitate înfricoșătoare ci al unei structuri care și-a atins limitele compromisului acceptabil și care izbucnește "stop, așa nu se mai…
continuare...

Managementul schimbării unei puteri nereprezentative (2)

CROCHIUL DE MARÅ¢I În prima parte a acestui articol, publicată în urmă cu o săptămână în "Crochiul de marți", accentuam următoarele realități, prea puțin analizate și exploatate de strategii politici ai opoziției: "Făcând liste cu punctele slabe și punctele tari ale puterii și opoziției am constatat două astfel de puncte care se situează, în prezent, la antipozi în cele două tabere: a)      Parlamentul României este, probabil, cel mai redutabil punct tare al puterii și cel mai vulnerabil punct slab al opoziției; b)      Opțiunea actuală a populației României este, probabil, cel mai redutabil punct tare al opoziției și cel mai vulnerabil punct slab al puterii. În aceste condiții, conform cheilor de succes stabilite de Buckingham, opoziția ar trebui să înceteze a-și consuma toate energiile pentru compensarea punctului ei slab, ponderea minoritară din Parlament și să-și canalizeze prioritar forțele, inteligența, acțiunile, în direcția maximizării decalajului favorabil creat de punctul ei forte din…
continuare...

Cu materialul clientului

(Acest comentariu a fost postat la articolul publicat de Mircea Mihaies in EVZ din 22 nov. 2010, intitulat "Periferia contraataca", articol pe care il puteti citi accesand linkul ) Cel mai ușor de ironizat cu materialul clientului este prostia. De-asta-mi place să-l comentez pe Mircea Mihăieș. Aproape orice frază i-ai extrage din așa zisele editoriale este sau mincinoasă, sau perfect aplicabilă în oglindă sieși și stipendiatorilor săi, sau asfixiantă prin limbaj (nu degeaba l-am supranumit bomba cu biogaz), sau agramată. « Suntem pe punctul de a rata totul pentru că politicienii organizați mafiotic sunt interesați doar să salveze infractorii îmbogățiți prin jaf și șantaj. ... Cine a avut interesul să ajungem aici? ». PSD-ul și mogulii, Ponta și Antonescu "“ ar răspunde făcând cu ochiul un mucalit, bun cunoscător al rumegătorului de rumeguș Mihăieș, că doar nu puterea portocalie, aflată la guvernare de numai o zi, că doar nu Președintele, garantul cuvântului…
continuare...

Dresoarea și zăhărelul

Motto: Bâlci / Femeia-tinta si cei zece amanti (titlul ultimei piese a lui Matei Vișniec) Vizionar Matei Vișniec. Cum a anticipat și sintetizat el, încă de acum doi ani, alegerile de la PDL București din noiembrie 2010. Că a fost bâlci, e o chestie de fatalitate. Puține popoare își vor fi legat etosul de circ precum poporul român. Și nu de orice fel de circ ci de subspecia rurală și  trucată  a acestuia,  cu fachiri de șatră, iluzioniști-țepari  și pitici diformi seducând o Albă ca Zăpada oxigenată. Femeia țintă, în amintita reprezentație, a fost dresoarea manejului iar cei zece amanți corpul ei de balet canin, gudurându-i se printre picioare și ridicându-se la un semn pe lăbuțele din spate, cu limbuța roză lingând senzual, respectuos și în avans un promis zăhărel de la bugetul de stat. Specia "ciobănești de cireadă" a fost reprezentată de Ioan Olteanu. Blană zbârlită, lătrătură de berbec,…
continuare...

Retușuri din mers

Concursul de duminică, din "Ziua Ludicului", nu a prins. Numărul mic de participanți, atât ca răspunsuri cât și ca voturi, în raport cu numărul peste așteptări de mare de vizitatori ai blogului îmi spune că lumea intră aici ca într-un magazin de nișă, nu ca într-un magazin universal. În plus, se dovedește că măcar o zi liberă pe săptămână trebuie lăsată pentru respiro tuturor, dacă se dorește evitată uzura, plictiseala, căderea în rutină. Prin urmare voi renunța la concursul "Ziua ludicului" fără regretul că cineva, dumneavoastră sau eu, pierde prin aceasta ceva. Dimpotrivă, câștigăm mai mult timp pentru noi înșine și pentru a pregăti mai bine noua săptămână. Dacă vor fi duminici în care voi simți nevoia să scriu și să postez ceva ce v-ar putea interesa, o voi face. Până una-alta vă dau întâlnire pe mâine, la rubrica "așa nu" ilustrată de obicei lunea de "bomba cu biogaz" -…
continuare...

Farsa cu Boc prim-ministru

(Comentariu postat la articolul Alinei Mungiu Pippidi publicat în RL din 18 nov. 2010 și intitulat "Stimate domnule prim "“ ministru", articol ce poate fi citit accesând linkul ) Atâta vreme cât ne vom adresa stafiilor pentru a rezolva treburile țării, nu vom putea fi cu mult mai credibili decât Roberta Anastase numărând voturile spiritelor portocalii bântuind Casa Poporului. Doamnă Pippidi, vă complaceți într-o convenție contraproductivă: acea de a vă adresa unei ficțiuni, unei funcții cu titular virtual, Emil Boc, dând astfel senzația că acceptați, chiar cauționați, impostura. Știți bine că prim "“ ministrul Emil Boc nu există. Stiți bine care este personajul ubicuu ce se ascunde în dosul acestei holograme. Înțeleg că abordarea dv., fiind una instituțională, care încearcă să dea fond formelor înmatriculate, nu poate opera cu substituenți având cartea de munca la altă adresă decât cea oficial declarată. Totuși ar trebui să găsiți o formă de direcționare…
continuare...

De la România curată la România curățată

REVISTA PRESEI DE SAMBATA Mă voi referi la două inițiative de ripostă civică mult popularizate prin presă în ultima vreme: -                          Mișcarea de Rezistență (MR) inițiată de Marius Tucă și promovată prin intermediu Jurnalului Național; -                          Alianța pentru o Românie Curată (ARC) gândită printe alții de Alina Mungiu "“ Pippidi, care i-a dedicat și editorialul din România Liberă din 18 noiembrie 2010 intitulat "Stimate domnule prim "“ ministru". Deși sunt preocupat în cel mai înalt grad de întrebarea "ce-aș putea face, cât nu e prea târziu, să ajut și la a doua eliberare a țării mele de sub dictatură", mărturisesc că ideea de a mă afilia vreuneia dintre aceste forme de reacție enumerate anterior nu mă atrage deloc. De ce? Pentru că mi se par lente, moralizatoare fără a fi mobilizatoare, neimperative, adecvate poate normalității și reflecției de tip workshop dar nu și haosului din vreme de război. MR promitea,…
continuare...

Cărtărescu și complexele sale de epigon

(Comentariu postat la articolul din EVZ publicat de Mircea Cartarescu  pe 19 nov. 2010 si intitulat "De partea intunecata a fortei", articol ce poate fi citit accesand linkul ) De când s-a împătimit de Băsescu, cel mai ilustru dintre cititorii săi, scriitorul Mircea Cărtărescu s-a transformat în pistolar cu cuvintele. Dar nu dintre aceia selectivi, acrobați și epici din westernurile americane, chitind musca de pe borul lat al pălăriei rivalului și apoi castrând-o cu o lovitură măiestrit învârtită de la șold. Nu. Domnul Cărtărescu a devenit și este astăzi un servil pistolar năimit, identificabil doar prin numărul său de inventar, figurant cu vocație în plutoane de execuție în masă. El nu face altceva decât să pastișeze modelul reducționisto -  binar folosit de seducătorul său, adică: sau mi-ești prieten și atunci ești bun ("da, Oprea, cu tine vorbesc, te-am reevaluat"), sau mi-ești dușman și te-am ciuruit ("da, popor român, ce te…
continuare...

Ziariști de fond, de formă și de coloratură

EDITORIALUL DE JOI Mulți se vor fi mirat și, probabil, mulți încă se mai miră de niște aparente paradoxuri legate de ziariști. Cum unii pot scrie atât de prost, cum unii pot scrie atât de mincinos, cum unii pot fi atât de fățarnici, cum unii pot fi atât de slugarnici. Explicația stă în meseria de bază a acestora, în talentul și inteligența lor, în caracterul și vulnerabilitățile lor. Există ziariștii de fond, denumire căreia i-am subsumat  talent, forță, viziune, foarte des credibilitate, uneori, penetrabilitate. Sunt puțini și nu sunt perfecți. Atunci când îi citești ai impresia că-ți deschid o fereastră către o perspectivă originală, verosimilă și incitantă. N-am spus "adevărată", n-am spus "convenabilă", n-am spus "profetică", n-am spus "artistică". Am un exemplu principal și patru secundare. Exemplul principal este Popescu. Nu pot uita două articole ale lui care au zdruncinat inerțiala și autosuficienta noastră clasă politică: despre Ritzi ("O fosilă…
continuare...