Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Primul a fost cel cu Mihai Răzvan Ungureanu, imediat după investirea aceluia ca prim – ministru.În ambele interviuri, domnul Gâdea a încercat să joace la intimidare, agresiv până la forţarea limitei regulamentului, bazându-se pe faptul că evoluează pe teren propriu şi că publicul de pe gradenuri aplaudă sau fluieră la semnalul său.
În ambele interviuri s-a aruncat furibund in ofensivă neglijând apărarea, părând a uita (sau a nu-i păsa) că are în faţă redutabili adversari de contraatac, cu verb, cu replică, cu viteză de reacţie.
Aseară Crin Antonescu a venit la discuţie deloc dispus să accepte compromisuri de complezenţă, cum ar fi acela de a înghiţi insinuări sau aluzii mimând că nu le pricepe, de a se face că uită (sau n-a ştiut niciodată) ce seri oribile s-au organizat  în ultimele săptămâni în acel studio împotriva lui, de a se exprima eufemistic atunci când adevărul cere cuvinte tăioase.
– Domnule Gâdea, nu sunt dispus să accept fără replică mincinoase campanii de linşaj mediatic purtate împotriva mea de anumiţi ziarişti, până mai ieri declaraţi prieteni;
– Puteţi, vă rog, să daţi nume de astfel de ziarişti? – l-a somat Gâdea cu o privire sumbră, indignat de presimţiri dar sperând că celălalt va da înapoi;
– Da, domnule Gâdea, de exemplu domnul Ciuvică, de exemplu dumneavoastră;
– Şi puteţi să explicaţi în ce a constat o astfel de aşa zisă campanie de linşaj mediatic dusă de noi şi de postul Antena 3 împotriva dumneavoastră? – a mai putut spune în registrul civilităţii, cu vocea sugrumată de revoltă, Mihai Gâdea;
– Desigur, mi-e foarte simplu să exemplific şi e la îndemâna oricui să constate, apelând la arhive, cum de zile întregi orchestraţi adevărate şedinţe de demascare a modului in care eu m-aş fi aliat cu Băsescu, cum am bătut eu palma cu el, trădând USL…
Ce-a urmat a văzut toată lumea. Un Mihai Gâdea furibund, urlând la interlocutor, vorbind peste el, nelăsându-l să lege două vorbe, acuzându-l de vrute şi nevrute, sfredelindu-l cu priviri inchizitoriale.
După ce secvenţa se mai calma, ajutată de inserţii antibăsiste de ambele părţi, furia atacului şi ironia muşcătoare a contraatacului redeveneau dominante. Mihai Gâdea  a avut o temă de rezistenţă pe care nu a încetat să o pună la reîncălzit după fiecare perioadă de relativă relaxare:
– Aţi promis public, chiar aici în emisiune, că nu vă veţi mai intâlni cu Traian Băsescu. Vă arăt secvenţele. Şi aţi făcut-o, totuşi! Nu o dată ci de două ori, cum chiar dumneavoastră aţi recunoscut, probabil într-un moment de scăpare… Cum să catalogăm asta? Minciună, trădare? Nu ne putem gândi că poate aţi pus de una mică cu Băsescu?
La acuzaţia asta, una dintre foarte puţinele documentate cu probe, pentru că în  rest domnul Gâdea a abuzat de impresii, zvonuri, aparenţe, presupuneri, Crin Antonescu a răspuns de cel puţin trei ori, adăugând răbdător detalii, într-un mod ce nu-i dădea satisfacţie şi pace domnului Gâdea de vreme ce o repunea, la intervale, pe tapet. Ideea de bază a răspunsului lui Antonescu era că, în politică, se mai întâmplă astfel de inconsecvenţe dar că important este   ca ele să nu afecteze fibra bunei direcţii, azimutul corectei orientări.
Într-o nestăvilită pornire procuristică, dominat de presetarea de a-şi călca în picioare adversarul, Mihai Gâdea a comis, printre alte multe greşeli de pregătire a emisiunii, una majoră: aceea de a nega, dintr-un prea mare elan polemic, evidenţele.
Este o evidenţă că Antena 3 a dus, în ultima perioadă, o deşănţată campanie pro Ponta si anti Antonescu. Nu e deajuns să inviţi câte un liberal educat şi molcom, precum Mircea Diaconu sau Mihai Voicu,  la sarabanda tăvălirii lui Crin Antonescu prin toate păcatele imaginabile de percuţionişti precum Ciuvică, Badea, Ursu, pentru a pretinde după aceea ritos că ai asigurat echilibrul opiniilor.
Este o evidenţă că acest post drag multor liberali a ajuns să se preteze la gesturi de propagandă şi făcături ieftine  precum prezentarea în chip de mare erou liberal a lui Tăriceanu (asezonată chiar cu un sondaj telefonic, precum cele de pe vremuri de la OTV) sau precum poza dorită compromiţătoare cu “Crin la shopping la Milano” când, de fapt, omul tranzita un aeroport.
Cum tot o evidenţă a fost insinuarea lui Mihai Gâdea, sub orice standard de respectabilitate, că Crin Antonescu ar fi asmuţit (prin intermediul lui Băsescu sau direct) procurorii DNA împotriva unor liberali mai incomozi (Ruşanu, Chiţoiu etc.).
Totuşi, mă întreb, cum de este posibil ca un jurnalist cu experienţa lui Mihai Gâdea să nu-şi dea seama că toate aceste contre cu care l-a intâmpinat Antonescu erau mult mai evident adevărate şi uşor de constatat de către majoritatea telespectatorilor oneşti decât acuzele sale însăilate din supoziţii şi dezamăgiri la adresa preşedintelui liberal?
Ţine de abecedarul câştigării şi menţinerii credibilităţii acceptarea evidenţelor şi nu respingerea lor cu stupidă încrâncenare.
Ar mai fi multe de spus despre greşelile comise în emisiunea de aseară de Mihai Gâdea şi despre eficientul joc pe contre cu care Crin Antonescu nu doar l-a contracarat dar, pe alocuri, chiar i-a dat o lecţie.
Închei cu o ultimă asemănare între cele două interviuri eşec ale lui Mihai Gâdea invocate la începutul acestui comentariu: pasa de la final cu Mircea Badea.
Şi acum, ca şi la emisiunea cu MRU, Mircea Badea şi-a dat seama de fiasco-ul colegului lui de post şi a încercat să mai atenueze dezastrele impresiei finale sărind el, la propriu, la beregata lui Crin Antonescu. Spun “la propriu” pentru că s-a oferit, nici mai mult nici mai puţin, să-i taie capul lui Crin dacă acesta va decide vreodată să-şi facă seppuku.
Cu simţul umorului şi spontaneitatea care-l caracterizează, Crin Antonescu i-a promis lui Mircea Badea că, dacă va fi cazul, la el va apela să-i scurteze chinul.

Contele de Saint GermainEditorialeCrin Antonescu,Daniel Chitoiu,DNA,Ion Cristoiu,Mihai Gadea,Mihai Razvan Ungureanu,Mihai Voicu,Mircea Badea,Mircea Diaconu,Mugur Ciuvica,RusanuPrimul a fost cel cu Mihai Răzvan Ungureanu, imediat după investirea aceluia ca prim - ministru.În ambele interviuri, domnul Gâdea a încercat să joace la intimidare, agresiv până la forţarea limitei regulamentului, bazându-se pe faptul că evoluează pe teren propriu şi că publicul de pe gradenuri aplaudă sau fluieră...Blog politic si polemic