Editoriale

Dileala care pute

  Recunoaștem carnea stricată, ouăle stricate, mortăciunile, după duhoare. Așa s-a gândit natura să ne protejeze de relele putrefacției: dându-ne mirosul. Dacă treci prin apropierea unei pisici moarte nu trebuie neapărat să-i vezi hoitul ca să știi că zace, în descompunere, prin preajmă. Te izbește putoarea ei, uneori până la vomă, și te îmbrâncește pe trotuarul de vizavi ca să nu-ți întoarcă mațele pe dos. (more…)
continuare...
Editoriale

Fețele raului

Mie mi se pare tot mai clar că, în ultimii ani, asistăm în România la o ideologizare galopantă a intoleranței. Agenți ai unor forme fascistoide de elitism, conform cărora valori străine de particularitățile profund românești ar trebui să fie promovate la noi cu orice preț, chiar și împotriva voinței noastre, chipurile pentru a ne emancipa, pentru a ajunge la unison cu alte culturi născute de alte istorii și alte tradiții. Agenți, așadar, cu înclinații patologic alogene, care încearcă să ne tribalizeze, să ne dilueze prin scindare, esența națională. (more…)
continuare...

Groparii societatii civile si tristele lor cortegii

  Participam odată la o înmormântare decentă de provincie. Lume multă, tăcută și tristă, urma spre groapă sicriul purtat de dricul orașului tras de doi cai negri. Mortul era omagiat, în felul acesta, pentru faptele bune pe care le făcuse în viață dar și pentru rolul important pe care îl avusese în urbe. La un moment dat au apărut, de pe o stradă laterală, niște bocitoare. Vreo 5-6. Le angajase unul dintre posibilii moștenitori care trăia în străinătate și care venise acum, special pentru eveniment,  să-și etaleze potența și să-și impună primordialitatea la succesiune. (more…)
continuare...

Falsa mirare argumentativă

ARTICOL CENZURAT DE ZIARUL ADEVARUL (Am postat doar primele  3 paragrafe ale acestui articol pe forumul editorialului lui Andrei Plesu din Adevarul. Au fost cenzurate. Sunt ele obscene? Sau injurioase? Ori, cumva, incarcatura lor de adevar este peste puterea de acceptare a unor intelectuali ce nu se considera datori cu nimic, vinovati de nimic in raport cu poporul roman? Astfel de ipocrizii ar trebui demascate. De aceea le-as multumi tuturor celor care, dupa puterea lor, ar putea face ca acest articol sa fie difuzat spre o cunoastere cat mai larga.) Motto Un comediante de bravură Joacă de patruzeci de ani, Făcînd enormă tevatură În faț-a niște gogomani. Mare farsor, mari gogomani – Caragiale   De când a devenit instrument(ist) politic, domnul Pleşu s-a lăsat subjugat de latura sa cabotină. O fi crezut că astfel profilul său insular, de eseist al introvertirii, se va îmbogăţi cu o dimensiune oceanică, deschisă publicului…
continuare...

O lecţie neînţeleasă

(Acest comentariu a fost propus pe forumul articolului lui Andrei Plesu din Dilema Veche, articol accesabil la adresa: #comment-37031) Deşi s-ar zice că-şi propusese să ne împărtăşească o lecţie primită, domnul Pleşu ne strecoară, cu aerul său memorialistico -  rabinistic, o lecţie predată. Despre una dintre jucăriile sale preferate care s-a cam defectat, Dilema Veche, şi cam cum au ajuns pe cale de dispariţie meşterii ce-ar putea-o drege din elanuri nemercantile. (more…)
continuare...

Andrei Pleşu şi hemoroizii lui Belzebut

Domnul Pleşu, în ciuda taliei mari a sacoului, este un maestru al fofilării. Face ce face şi alunecă dibaci din clinciuri, strecurându-se neabraziv printre mâini, printre picioare, printre contradicţii. Chiar şi când muşcă, muşcă cu gingiile, lăsându-şi loc de interpretări favorabile la concluzii; cum că, adică, ar fi fost vorba de un sărut mai pătimaş şi nicidecum de colţi walpurgici. (more…)
continuare...