PNL – spre dezintegrare prin prostie

  Cred că am mai povestit cândva, pe acest blog, mica mea idilă cu PNL. Era prin anul 1993, după ce PNL tocmai ratase pragul și nu intrase în parlament. Un prieten de familie, senator liberal în mandatul care tocmai se încheiase, mi-a propus să pun umărul la renașterea acestui partid, care ajunsese într-un moment de răscruce.  Am acceptat, și pentru prima oară (și ultima, până în prezent) m-am trezit în buzunar cu un carnet de partid. Devenisem membru PNL. (more…)
continuare...

Cocosismele de cotet ale lui Liviu Dragnea

  Simpatizam și eu doi politicieni din PSD: pe Cătălin Ivan și pe Șerban Nicolae. Îi simpatizam în sensul că mi se păreau niște oameni cu discursul la ei (un discurs făcut după anumite valori și principii la care țineau și nu, neapărat, primit prin SMS, de la un centru de comandă, spre a fi propagat mecanic), niște aleși cu susțineri pe care, cel mai adesea, le găseam rezonabile. Amândoi au fost îndepărtați! De cine? Generic vorbind, de Liviu Dragnea. De ce? Generic vorbind, din prostie. (more…)
continuare...

Hai, Ponta, spală-ţi păcatele!

  Aveam şi noi un guevarist. Cel puţin conform tricoului purtat în adolescenţă. Nu că Che Guevara ar fi fost ceva de care România avea nevoie după trauma a 45 de ani de comunism… Dar ideea de curaj, de neînfricare, de spirit de sacrificiu, de luptă dusă până la capăt de un tânăr nemutilat de reumele şantajului şi ale compromisului călduţ, ideea aceasta, născută din contrariile ei, încolţită pe setea aproape romantică de redefinire morală a unui popor considerat laş şi trădător în fibră, ne-a făcut pe mulţi, nu îndeajuns de sceptici, să ne punem, într-un moment de încercare al istoriei, speranţa în Victor Ponta. (more…)
continuare...