Andrei Pleșu – arhetipul descurcărețului simpatic – trădat de subconștient

Cum am mărturisit de mai multe ori, domnul Andrei Pleșu rămâne pentru mine un punct de interes atât atitudinal cât și stilistic. Domnia sa întruchipează arhetipul descurcărețului simpatic care-și realizează performanțele exploatându-și calități native indiscutabile cum ar fi inteligența sprințară, cultura lucrativă și un soi de cameleonism șugubăț pe care e greu să te superi atunci când nimerești în zona lui de prestidigitație cu joben, capă și iepurași. (Unele dintre adjectivele la care apelez sunt special alese din recuzita lexicală preferată a maestrului). (more…)
continuare...

Entomologul Andrei Pleşu

Articol cenzurat pe forumul din Adevarul al domnului Plesu. Rog pe toti cei care vor si pot, sa contribuie la popularizarea lui pe alte cai. Fariseismul si complicitatea de gasca trebuie demascate si descurajate. Andrei Pleşu devine din ce în ce mai previzibil, pe măsură ce trec anii. Orbita intereselor sale imediate intersectează tot mai rar, periferic şi nesubstanţial centrele de putere ale societăţii. Articolele săptămânale din Dilema Veche şi Adevărul dezvăluie un personaj sastisit, erodat în idealuri, care nu mai are forţa de a-şi retuşa contururile tremurate. Ba, mai rău, le adânceşte prin repetarea la nesfârşit a unor clişee de gândire şi atitudine. Autorul se lasă copleşit de manierismul, deloc elevat, al anchilozării în prejudecăţi. (more…)
continuare...

Morsa cufurită sau Nişte pamperşi pentru Andrei Pleşu

De ce morsă? E gras, lucios, cu buze răsfrânte şi pofticioase, ca ale hulpavului guzgan rozaliu. Cinetic vorbind este alunecos şi lent, parcă veşnic refugiat în voluptatea siestei. Maestru al imprecaţiei cu vorbă de plastilină jigneşte ca englezii, pe după perdea şi otrăvit. Un birjar, în fondul jignirilor pe care le proferează, dar nu expus gloatei în livrea, pe capra năclăită a birjei, ci ghemuit la pândă în cupeul acesteia tapetat cu sudalme metaforizate pentru a sări la beregată ori de câte ori un bâzâit din altă gamă îi perturbă confortul şi langoarea. Cufurit, pentru că are momente de tresărire din amorţeala digestiei pentru a se grăbi să spârcâie moale, galben-verzui şi puturos (ah, fierea, fierea…) ofticile şi umorile nedigerate pe care mahalaua ineptă i le îndească pe gât. Când amicul lui (de aceeaşi teapă) Gabriel Liiceanu se gudura coprofag pe lângă bucile lui Traian Băsescu limbuţind ode demne de…
continuare...

Capcana falselor frăţii

Mi se întâmplă, de când cu ruperea USL, nişte lucruri extrem de neplăcute. Unul dintre acestea este că oameni pe care i-am criticat copios pentru băsism, pentru propagandă deşănţată şi malefic interesată, par a-mi fi devenit aliaţi, colegi de păreri şi de indignări. Şi asta, culmea, nu pentru că s-ar fi transformat ei ci pentru că m-aş fi transformat eu. (more…)
continuare...