Scorul acestui articol
[Total: 57 voturi. Media: 4.2]

 

Preluarea de către România a preÈ™edinției Consiliului Uniunii Europene începând cu 1 ianuarie 2019 este, ca să înțeleagă toată lumea, ceva comparabil cu organizarea unui Campionat European de Fotbal. Comparabil ca expunere, ca impact social È™i ca riscuri. Dacă totul decurge normal È™i lucrurile se termină cu bine, țara gazdă culege în liniÈ™te profiturile eforturilor depuse în calitate de organizator È™i constată uÈ™urată cum reflectoarele mondiale, puse pe ea pe durata evenimentului, se mută spre alte ținte fără să lase în urma lor arsuri È™i cicatrice.

Dacă însă ceva o să scârțâie în exercitarea acestei preÈ™edinții internaționale (nici nu vreau să mă gândesc la eventuale erori majore care ar putea, pur È™i simplu, fractura mandatul), praful se va alege de noi. După atâta publicitate negativă câtă ne-am făcut singuri că suntem cei mai corupți, cei mai dezbinați, cei mai infideli, cei mai securistoizi, nimic nu-i va opri pe aceia care de ani buni ne scuipă coji de semnițe in cap să treacă la paÈ™ii următori de onoruri de îngropăciune: flegme, borâturi, fecale.

Iată primul iepure după care politicienii noÈ™tri aleargă, frenetic, în aceste săptămâni de sfârÈ™it de an 2018: poziționarea cât mai avantajoasă în vederea exploatării la maximum (pentru ei) a celor 6 luni în care România va deține PreÈ™edinția Consiliului UE. Doar că aleargă haotic, mai degrabă pentru a le pune bețe în roate adversarilor interni decât pentru a prinde ei iepurele. Ceea ce pentru România, departe de a aduce avantaje, crează instabilitate È™i ratarea, imbecilă, de È™anse.

Pe de altă parte, la sfârÈ™itul anului 2019 în România vor fi alegeri prezidențiale. Acesta este cel de-al doilea iepure după care a început, deja, o hăituială politică extrem de gălăgioasă.  În prezent se fac tot felul de analize privind modul în care Klaus Iohannis a furat deja startul acestei campanii electorale, privind tertipurile folosite de Dacian CioloÈ™ pentru a-i trage ilustrului său contracandidat „žde dreapta” preÈ™ul de sub picioare, privind „žpericolul Tăriceanu” atât pentru cei doi menționați mai înainte cât È™i pentru orgoliosul PSD.

Nu am văzut până acum niciun comentariu consistent despre ceea ce eu cred că va avea impactul decisiv asupra rezultatului prezidențialelor din decembrie 2019 È™i anume modul în care România va ieÈ™i în urma celor 6 luni de preÈ™edinție europeană: onorabil sau lamentabil.

Imaginați-vă că suntem pe 1 iulie 2019. Memoria noastră activă va fi plină la acel moment de reverberațiile mandatului european tocmai încheiat. Vom fi mândri sau ne va fi ruÈ™ine. Ceea ce acum, în noiembrie 2018, ține prima pagină a presei, ceea ce ne îngălbeneÈ™te ecranele televizoarelor cu Braking News – uri mai alarmante decât codurile meteo, va fi undeva, departe, în ceață.

Perioada iulie – noiembrie 2019, cu campania electorală pentru prezidențiale, cu vectorii de forța ai fiecărei tabere încercând să ne câÈ™tige votul, nu va fi nimic altceva decât o prelungire È™i o consolidare a sentimentului de mândrie sau de ruÈ™ine cu care am ieÈ™it, ca țară, din cele 6 luni de preÈ™edinție europeană.

Temele fierbinți de azi – revocarea lui Augustin Lazăr, dosarul – mascaradă al lui Călin Popescu Tăriceanu, rezoluția critică emisă zilele acestea de PE, disputele interne din PSD cu doamna Firea auto-propunându-se pentru rolul Jeannei d”™Arc, etc. etc. etc. – vor fi rămas undeva departe, sleite, desuete. Prim – planul va fi luat, începând cu 1 iulie 2019, de sentimentele acute ale românilor după încă o È™ansă pe care ne-a dat-o istoria. Am avut înțelepciunea È™i patriotismul să valorificăm cât de cât această È™ansă sau ne-am mai bătut o dată joc de ea È™i, implicit, de noi?

Structura guvernamentală cu care vom prelua preÈ™edinția Consiliului UE va fi cea care va duce greul acestei încercări. Căci, fiind vorba de Consiliul UE, se va lucra, primordial, pe dosare executive. De altfel, la nivelul multor ministere din guvernul Dăncilă, pregătirile pentru preluarea acestor dosare europene au început cu luni bune în urmă. Este un proces de tranziție absolut necesar, care presupune familiarizarea echipelor ministeriale cu temele, cu procedurile, cu practicile de lucru ale tuturor părților implicate.

Visul manifest È™i ritos declarat de la începutul acestui an de opoziția actuală condusă de Klaus Iohannis a fost, È™i încă este, înlocuirea „žincompetentului guvern Dăncilă” cu „žguvernul meu”.

Din multiple cauze, dar in primul rând din cauza  impotenței parlamentare a opoziției, acest vis nu s-a împlinit până acum. Până acum 12 noiembrie 2018! Pe surse se lansează tot mai agresiv È™tirea că alianța extraordinară Iohannis, CioloÈ™, SRI, SIE, Parchetul General, DNA, Realitatea TV, DIGI 24 va da asaltul decisiv la guvernul Dăncilă È™i va reuÈ™i să-l înlocuiască, totuÈ™i, pe acesta cu un guvern „žal meu” până la 15 decembrie 2018.

Eu, personal, nu cred în reuÈ™ita unui astfel de plan. Dar haideți, de dragul analizei, să evaluăm foarte succint consecințele instalării unui eventual „žguvern al meu” cu doar 2-3 săptămâni înainte de preluarea oficială de către România a preÈ™edinției Consiliului UE.

Va fi haos total! Un cabinet nou, miniÈ™tri noi, complet nefamiliarizați cu demersurile pregătitoare  întreprinse de predecesorii lor până acum, schimbări de obiective în ultima secundă, înțelegeri informale aruncate la coÈ™, echipe noi de negociere, secvențe întregi care fuseseră deja parcurse până atunci anulate, o absolută brambureală tulburând necesara armonie dintre România È™i restul statelor UE.

Iar în plan intern o dezbinare împinsă la paroxism, un război generalizat care va provoca taberele adverse la sabotaj reciproc, la aplicarea de lovituri sub centură, la crearea unei atmosfere irespirabile nu doar pentru români ci È™i pentru toți aceia care vor intra în contact cu ei în toată această perioadă.

Să te pui în situația aberantă, tu ca preÈ™edinte al României, tu ca opoziție parlamentară, ca în mai puțin de o lună să pregătesti aproape de la zero aspecte organizatorice, politice, de relații internaționale atât de complexe la care se munceÈ™te de mai bine de un an, mi se pare nu doar curată sinucidere politică ci È™i un act de trădare națională. Pentru că nu e nevoie de înalt vizionarism ca să înțelegi că la capătul unui astfel de drum ruÈ™inos România se va alege cu o umilință istorică.

Ca să nu mai vorbesc de dezastrul care va urma, pentru opozanții actualei majorități, în lunile de după 30 iunie 2019. Adică în cele cinci luni până la alegerile prezidențiale. Sancțiunea electorală va fi nemiloasă.

Sunt conÈ™tient că guvernul Dăncilă poate fi criticat, pe bună dreptate, pentru multe ezitări È™i nu puține gafe. Sunt conÈ™tient că dacă cleÈ™tele luptei politice nu ar fi pus atâta presiune negativă pe alianța PSD – ALDE s-ar fi putut instala la manete miniÈ™tri mai buni decât cei actuali, care au fost aleÈ™i mai degrabă să fie de încredere decât de meserie.

Dar, ce să faci, guvernul Dăncilă este cel legitim în momentul de față. De aceea, trebuie lăsat să-È™i continue mandatul cât timp are susținere parlamentară. Trebuie lăsat să-È™i asume răspunderea (È™i riscurile) pentru cele 6 luni de preÈ™edinție a Consiliului UE. Dacă o va face  prost, aÈ™a cum anticipează contestatarii, atunci alianța PSD – ALDE nu va mai avea nicio È™ansă la prezidențiale.

Dar dacă o va face onorabil?

Această din urmă variantă mi se pare plauzibilă doar dacă Klaus Iohannis va suspenda, pe perioada mandatului României, războiul său de gherilă cu adversrii din PSD – ALDE.

Va fi capabil domnul Iohannis să facă acest gest patriotic? Să pună interesul național deasupra intereselor sale private?

Tare mi-e teamă că războiul intern îi capacitează mai mult pe combatanți decât dorința ca România să iasă cu fruntea sus din examenul european care o aÈ™teaptă.

Și mai mi-e teamă că ambele părți, la o adică, vor fi gata să sacrifice cursa pentru iepurele european pentru a înÈ™făca urechiatul ce duce la Cotroceni.

Este o vânătoare cu mari riscuri pentru România.

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2018/11/iepuri.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2018/11/iepuri-150x150.jpgContele de Saint GermainEditorialealianta PSD - ALDE,cine fuge dupa doi iepuri,Ciolos versus Iohannis,guvernul Dancila,pericolul Tariceanu,presedintia Consiliului UE,prezidentiale 2019  Preluarea de către România a preÈ™edinției Consiliului Uniunii Europene începând cu 1 ianuarie 2019 este, ca să înțeleagă toată lumea, ceva comparabil cu organizarea unui Campionat European de Fotbal. Comparabil ca expunere, ca impact social È™i ca riscuri. Dacă totul decurge normal È™i lucrurile se termină cu bine, țara...Blog politic si polemic