Scorul acestui articol
[Total: 211 voturi. Media: 4.8]

 

Pentru articolul de față am chemat în sprijin două amintiri.

Una, de pe când eram în armată (acel stagiu militar de 6 luni de după terminarea facultății) È™i participam la lecțiile de doctrină È™i securitate militară strecurate în programul fiecărei zile de instrucție.  Se întâmpla prin anul 1972.

DeÈ™i în sinea mea eram profund ostil sistemului ceauÈ™ist, pe care îl consideram dramatic infestat cu toate relele comunismului, lecțiile la care fac referire mi se părea că vin din zona unui patriotism autentic. Toți lectorii care se succedau la catedră, deÈ™i strident de inegali între ei ca personalitate, cultură, elocință, carismă, aveau ceva care îi unea inconfundabil: o formă bărbătească de dragoste de țară care semăna în patetismul ei (cel puțin aÈ™a mi se părea mie), cu dragostea de părinți, de nevastă, de copii.

Altă amintire, mai recentă, vine din aproape prietenia mea cu un tânăr ofițer SRI. L-am cunoscut în anul 1999, prezentat fiindu-mi de un amic care ținea cu tot dinadinsul să-mi scoată din cap anumite prejudecăți despre „žsecuriÈ™ti”. Jean (să-i zicem Jean) era la acea vreme căpitan, deÈ™i nu împlinise încă 30 de ani. Se ocupa de contraspionaj È™i l-am suspectat la început că încearcă să mă cultive pentru funcția de conducere pe care o dețineam într-o multinațională. I-am È™i mărturisit într-o seară bahică această bănuială, dar, cu timpul, ea s-a diluat pentru că discuțiile noastre alunecau mai mereu în plan istoric È™i filozofic, unde ne decopeream provocatori È™i utili unul altuia. Printre sentimentele cele mai puternice în legătură cu Jean a fost acela că îÈ™i iubeÈ™te în mod autentic țara È™i că tot ce face în plan profesional face cu profunda convingere că aÈ™a i-a fost menit să-È™i arate patriotismul. Am formulat „žaproape prietenia” pentru că, din păcate, soarta n-a mai avut răbdare să eliminăm cuvântul „žaproape” din exprimare. Jean a murit tânăr, cu gradul de maior, într-un accident care a ridicat unele semne de întrebare.

Am evocat aceste două amintiri pentru a explica de ce cred cu putere că atât în armata română cât È™i în serviciile secrete româneÈ™ti cultivarea patriotismului în cel mai natural sens al cuvântului este un obiectiv permanent È™i crucial. Oamenii din aceste structuri sunt descoperiți, încă din faza de selecție, cu aptitudini excepționale pentru a deveni, printr-o instruire adecvată,  adevărați apărători ai țării. Și, cu timpul, cei mai mulți, devin.

Dar, în acest punct al constatării, se ridică o întrebare: ce face imensa armată de români patrioți È™i oneÈ™ti din structurile de forță ale țării atunci când constată că unii dintre È™efii lor o iau razna, că îÈ™i încalcă statutul, că îÈ™i depăÈ™esc atribuțiile, că, mânați de ambitii personale sau  înrolări paralele ce presupun comandă multiplă, trag după ei instituția intr-o direcție greÈ™ită care vulnerabilizează nu doar instituția ci È™i patria?

De câte ori nu am auzit, în ultimii ani, comentarii de genul: „žda, SRI (sau STS) a făcut È™i, din păcate, încă mai face abuzuri. Nu trebuie însă să imputăm asta instituției în ansamblul ei. Marea majoritate a cadrelor SRI sunt români oneÈ™ti, patrioți, care îÈ™i fac datoria cu devotament È™i abnegație„. Un astfel de mesaj, de înțeles până la un punct, are È™i o mare slăbiciune: neculpabilizând în bloc (ceea ce e bine), creează impresia că deculpabilizează în bloc (ceea ce e rău).

Fraudarea alegerilor este, în orice regim pretins democratic, o crimă împotriva voinței populare. Nu poți fi complice la o astfel de crimă È™i, simultan, să te declari patriot È™i apărător al democrației.

Folosirea rețelelor de socializare, prin forța uriaÈ™ă a tehnologiilor de ultimă oră, pentru manipularea È™i polarizarea societății în jurul unor proiecte politice oculte, nu stă la îndemâna unor oengiÈ™ti entuziaÈ™ti. Serverele gigantice interconectate prin sateliți ultraperformanți, softurile capabile a opera simultan cu baze de date de zeci de milioane de subiecți, utilizarea de sute de criterii încruciÈ™ate pentru a obține grupuri de interacțiune È™i influență capabile a câÈ™tiga în ringul virtual orice dispută politică, oricât de aberantă ar fi miza ei, iată doar câteva din elementele de arsenal pe care doar serviciile secrete, cu bugetele lor uriaÈ™e È™i scăpate de sub orice control civil, È™i le pot permite.

După ultimele alegeri din România au apărut È™i apar pe zi ce trece teorii, mărturii, chiar dovezi (vezi, de exemplu, documentul publicat de Radu Herjeu conform căruia „žAu intrat în secția asta din Bruxelles 1673 de români care au È™tampilat 5341 de buletine de vot pentru alegerile europarlamentare!„) de fraudă electorală masivă È™i flagrantă făcută cu calculatorul, cu softul STS, cu complicitatea SIE, cu influencerii SRI etc. etc. etc!

Toate aceste malversațiuni se fac însă de către oameni din instituțiile respective. De către unii dintre acei pretinÈ™i patrioți descoperiți, formați, îndoctrinați de aparatele de cadre ale SRI, STS, SIE etc. Ca să pui în miÈ™care un astfel de mecanism complex de fraudare a votului trebuie să apelezi la sute, dacă nu mii de operatori ce au jurat sub drapel, care îÈ™i dau seama că ceea ce li se cere să facă este o hoție. Înțeleg, consimt, execută È™i apoi tac.

Întrebarea mea, la capătul acestor gânduri, este dacă în cazul respectivilor „žexecutanți docili È™i discreți” de ordine ticăloase primite de la comandanți ticăloÈ™i calificativul „žpatriot” nu ar trebui să fie înlocuit cu acela de „žtrădător de neam”. De reflectat!

Există însă È™i varianta ca aceÈ™ti „žoperatori” să fi fost convinÈ™i înainte de a accepta o astfel de implicare că ceea ce fac ar fi în interesul României. Adică, democrație – nedemocrație, PSD trebuie eliminat acum, prin orice mijloace, pentru că, altfel, țara va ajunge cât de curând, din nou, pe mâna ruÈ™ilor.

TotuÈ™i, o astfel de explicație e prea străvezie din cauza folosirii abuzive È™i a uzurii. Ea poate prinde doar la unii pe care instrucția È™i disciplina militară i-a transformat în roboți care execută ordinele orbeÈ™te. Dar la ceilalți? La cei care încă mai gândesc cu capul lor?

Și pentru că sperietoarea cu „žpericolul rusesc” e din ce în ce mai răsuflată È™i cu mai puțini adepți, s-a încercat sensibilizarea unora dintre patrioții în uniforme față de ideea că țara ar trebui condusă de oameni recrutați pe bază de chestionare militare È™i formați în laboratoarele intelligence-ului, chiar dacă aceÈ™tia nu sunt aleÈ™i la urne, deci nu sunt legitimi. S-a trecut chiar de la teorie la experiment. România a fost condusă un an, ca într-un laborator, de guvernul CioloÈ™, cel impus strict după criteriile amintite. Rezultatul? O poreclă binemeritată: „žguvernul zero”!

Nu mă îndoiesc că sunt mulți patrioți adevărați È™i la SRI, È™i la STS. Chiar È™i printre cei care au operat nemijlocit calculatoarele, serverele, softurile de vot care au produs, conjugat, marea fraudă (este opinia mea) din 25 mai.

Poate au nevoie de timp să înțeleagă cum a funcționat „žprestidigitația electorală” în ansamblul ei. Poate au nevoie de câteva respirații adânci care să le dea curajul necesar mărturisirii, poate,… poate,… poate!

Trebuie să accepte, până la urmă, o evidență: patriotismul nu se declară bombastic, el trebuie dovedit. Chiar cu recunoaÈ™terea propriilor greÈ™eli, chiar cu riscuri personale.

Iată cum defineÈ™te patriotismul un patriot român adevărat, Corneliu Coposu:

„žPatriotismul este o dragoste discretă pentru țară, o disponibilitate de a-ți da oricând viața pentru ea și de a nu mărturisi acest sentiment. Găsesc că afișarea patriotismului este indecentă. Un om care simte dragostea pentru țară, un om care este decis ca în interesul țării să-și sacrifice propria existență nu are să se bată pe piept cu sentimentul acesta”.

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2019/06/Coposu.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2019/06/Coposu-150x150.jpgContele de Saint GermainEditorialecomplicitate la frauda,Corneliu Coposu,document Radu Herjeu,fraudarea alegerilor,ofiteri SRI,ofiteri STS,patriotism,soft pentru alegeri,tradare de neam  Pentru articolul de față am chemat în sprijin două amintiri. Una, de pe când eram în armată (acel stagiu militar de 6 luni de după terminarea facultății) È™i participam la lecțiile de doctrină È™i securitate militară strecurate în programul fiecărei zile de instrucție.  Se întâmpla prin anul 1972. DeÈ™i în sinea...Blog politic si polemic