Scorul acestui articol
[Total: 48 voturi. Media: 4.6]
 

Minciuna și hoția produc dispreț. Iar disprețul micșorează.

România e o țară mare. Dar o țară mare micșorată de disprețul celor din jur. Considerată de mâna a doua și tratată ca atare de cei care fac jocurile.

Țările sunt ca speciile. Ba chiar mai mult: ca rasele. Au particularități după care sunt cunoscute, repertoriate, respectate sau nu, distribuite în roluri de către istorie.

Rasa „România” ține de specia „țări europene” și s-a remarcat, până în prezent, în roluri secundare: de codoș dispus să rezolve treburile murdare ale altora, de subretă gata să o mai frigă din când în când cu conașul, de cațavenc amator oricând de compromisuri derizorii.

Oare minciuna și hoția, care, vai, ne-au devenit aproape emblematice, or fi farduri întinse pe chipul nostru de răuvoitori sau grimase autentice pe care ni le compunem singuri, dintr-o aberantă viziune despre bine și frumos?

***

În aceste momente de turbulență politică maximă, de dezvăluiri stupefiante și echilibristică argumentativă de tot râsul, ni se repetă insistent, la televizor și nu numai, să nu ne luăm de instituții. De oameni, fie! Dar nu de instituții!

Instituțiile sunt bune. Ele trebuie protejate, ținute în picioare, creditate cu bune intenții și, mai presus de toate, ajutate să se consolideze.

Oamenii pot greși. Nu există pădure fără uscături. Dar pădurea, în ansamblu, ca instituție, niciodată.

Salvați pădurile! Salvați instituțiile!

SRI e o instituție importantă, ni se spune. O instituție de care depinde siguranța națională și, la limită, independența, suveranitatea și integritatea teritorială a României. Nu e de glumit! Apărați SRI!

Eu l-aș apăra, dar am o problemă: de ce trebuie să mă mintă ca să-mi câștige sprijinul? Și nu să mă mintă oricum, ci grosolan.

Iată un pasaj din Comunicatul SRI în legătură cu ancheta internă privindu-l pe Florian Coldea:

„Din activitatea domnului Coldea, supusă verificării, nu au rezultat elemente care să se constituie în încălcări ale legii sau normelor interne în vigoare. După prezentarea raportului, Biroul Executiv a decis repunerea în funcţie a domnului general-locotenent Florian Coldea”.

Sunt convins că nimeni de bună credință și netrepanat, orcât de fanatic susținător al binomului SRI – DNA ar fi, nu mai crede, după dezvăluirile și dovezile produse de Sebastian Ghiță (în urma cărora Coldea și-a dat demisia), că Florian Coldea nu a încălcat deloc, dar deloc, „legea sau normele interne în vigoare”. În pofida acestei convingeri generale, SRI, marea instituție salvatoare a națiunii, a decis, totuși, să ne mintă. Și nu delicat, prin formulări de catifea, diplomatice, ci strident, sfidător, flagrant, jignitor la adresa inteligenței noastre ca societate.

Probabil că, celor ce au redactat comunicatul, li s-a ordonat astfel: grijă mare să nu afectați instituția. Dar tocmai astfel, mințindu-ne grosier, ne-au făcut să ne întrebăm: oare putreziciunea era doar la Coldea? O instituție care ne minte în halul ăsta poate fi considerată sănătoasă?

Chiar e spre binele bolnavului să-i ascunzi boala și să-i spui că e sănătos tun?

***

Instituțiile sunt definite de două componente majore: oamenii și faptele lor.

Teoria care se încearcă a ni se inocula este că oamenii, punctual, pot greși; instituțiile, niciodată.

De aceea nu trebuie să generalizăm spunând „SRI e corupt” ci, cel mult, „în SRI pot exista, accidental, oameni corupți”. Astfel suntem patrioți, ne apărăm instituțiile și, implicit, țara.

Eu cred că o astfel de abordare ascunde o uriașă ipocrizie. Ea, abordarea, nu-și propune să slujească țara și poporul ci interesele unor politicieni la putere care vor, cu orice preț, să-și consolideze instrumentele de exercitare a acestei puteri. Puțin le pasă lor de instituții!

Pentru a demonstra această afirmație, voi face o paralelă cu lupta anticorupție.

Încep prin a vă ruga să acceptați că, la limită, și țara poate fi considerată o instituție.

La un moment dat, plecând de la o realitate pe care nu o contesta nimeni, existența multor corupți în România, Traian Băsescu a decis că s-ar putea folosi de lupta împotriva corupției ca de un bun prilej (și pretext) pentru a-și distruge adversarii politici. Întrucât, însă, planul său prevedea excese și abuzuri nespecifice unei țări democratice normale, a hotărât să demonstreze lumii că România este o țară democratică anormală. Anormală prin ce? Prin faptul că ar fi cea mai coruptă din Europa (și nu numai). Pentru a fixa temeinic această anatemă pe imaginea țării sale (corupție la nivel de „instituție”, nu de indivizi), Traian Băsescu a apelat la propagandiști mincinoși și antinaționali (ex. Monica Macovei) care au inundat Parlamentul European și opinia publică internațională cu minciuni și dezinformări dintre cele mai scandaloase.

Cum puteți vedea, în cazul „luptei anticorupție”, interesul politicienilor aflați la putere (Traian Băsescu și camarila sa) nu a mai fost să apere ideea de instituție, „instituția România”, dând vina pe oameni izolați, ci să compromită „instituția” la maximum, declarând-o „cea mai coruptă din Europa”. Deși România nu era, în realitate, în această situație extremă (vezi aici clasament 2011) și, prin urmare, nici nu merita umilințele și discriminările negative  ce i-au fost rezervate (gen introducerea și menținerea MCV sau neacceptarea în spațiul Schengen).

În nicio țară europeană, aflată deasupra noastră în clasamentul corupției (Bulgaria, Grecia, Serbia, Albania, Bosnia Hertegovina, Moldova etc.), nu s-a instituit un model de luptă anticorupție atât de feroce orientat politic și antinațional ca la noi.

Deci, după cum se vede, marota apărării cu orice preț a instituțiilor statului nu vine dintr-un principiu democratic ori dintr-un reflex patriotic consolidat de istorie ci din pur oportunism politic.

I-a fost de folos lui Traian Băsescu să compromită prestigiul instituției „România” declarând-o cea mai coruptă din Europa? Nu a ezitat o clipă să o facă.

Aceeași întrebare în cazul albirii lui Coldea, de fapt albirea SRI: îi e de folos lui Klaus Iohannis să fim mințiți astfel? Că Florian Coldea este impecabil și că SRI rămâne imaculat? Îi este! Acest SRI, care l-a făcut președinte și care i-a oferit pe tavă, după Colectiv, „guvernul meu”, este bine de ținut aproape. Va mai avea nevoie și altă dată președintele Iohannis de abilitățile sale  de prestidigitator.

Dar, oare, ne este de folos si nouă, românilor de rând, să fim mințiți astfel, de la obraz, spunându-ne că e bine așa, chiar patriotic?

Adică, atunci când a fost vorba de lupta anticorupție, s-a putut sacrifica imaginea țării pentru binele țării. Acum, când e vorba de SRI, nu se poate sacrifica imaginea SRI pentru binele SRI.

Să fie SRI mai important ca țara?

Eu cred că asistăm la o mare descoperire, care va revoluționa etica:

Minciuna ca formă de patriotism!

Contele de Saint GermainEditorialebinomul SRI-DNA,dispret,Florian Coldea,Klaus Iohannis,minciuna ca forma de patriotisminstitutii,Monica Macovei,Parlamentul European,rase,Sebastian Ghita,specii,SRI  Minciuna și hoția produc dispreț. Iar disprețul micșorează. România e o țară mare. Dar o țară mare micșorată de disprețul celor din jur. Considerată de mâna a doua și tratată ca atare de cei care fac jocurile. Țările sunt ca speciile. Ba chiar mai mult: ca rasele. Au particularități după care...Blog politic si polemic