Scorul acestui articol
[Total: 31 voturi. Media: 4.9]
Scandalul dezinfectanţilor diluaţi, care reprezintă, până la urmă, şi o metaforă despre mizeria umană, ne face o demonstratie pe viu asupra modului în care funcţionează minciuna la marii demnitari români.

Iată la lucru pe ultimii noştri doi preşedinţi, fostul şi actualul, minţind fiecare în stil propriu, fiecare pătruns de ideea că adevărul nu rezultă din realităţi ci din construcţiile lor interesate.

Traian Băsescu declara joia trecută, la DIGI 24: “Niciodată. Repet: niciodată nu am fost informat de SRI despre dezinfectanţii diluaţi. În condițiile în care și Sănătatea și Educația sunt introduse în strategia de securitate națională. Ce livrează eficient SRI sunt ascultări. Dar pentru mine a fost o surpriză că fenomenul substanțelor livrate de o firmă n-ar îndeplini parametrii pentru a se face dezinfectarea spitalelor. A fost o mare surpriză și înțeleg că ține de 10 ani. În condițiile în care Sănătatea intră la capitolul de securitate națională”.

SRI, prin purtătorul său de cuvânt, îl contrazice pe Traian Băsescu trei zile mai târziu (luni dimineață):

SRI informează decidenții legali despre vulnerabilitățile sistemului public de sănătate. În documentele de informare adresate beneficiarilor legali, cu privire la problema infecțiilor nosocomiale, au fost prezentate inclusiv aspecte referitoare la calitatea necorespunzătoare pentru dezinfectanții utilizați la nivelul unităților spitalicești din țară.

Printre beneficiarii legali ai informărilor noastre pe această problematică sunt președinții de Consilii Județene, prefecții, miniștrii, primul-ministru, Președintele României. Toți acești beneficiari legali au primit informări constante, fiecare, potrivit atribuțiilor lor, despre disfuncționalitățile din sistemul public de sănătate din România.

În ultimii cinci ani, SRI a trimis circa 100 de informări, inclusiv pe chestiuni legate de fenomenul infecțiilor nosocomiale intraspitalicești.

Traian Băsescu se înfurie că onestitatea îi este pusă la îndoială şi dă imediat, tot luni dimineață, o replică pe Facebook, în stilul său provocator, din categoria “ba pe-a mătii”:

Din afirmaţiile purtătorului de cuvînt al SRI înţeleg că în ultimii 5 ani instituţia a informat Preşedenţia cu privire la tratarea defectuoasă a infecţiilor din spitale, cu substanţe dezinfectante diluate, furnizate de firma domnului Condrea sau de orice alt furnizor care a diluat (falsificat) substanţele de dezinfecţie. Cred că este corect şi necesar ca informările adresate Preşedintelui României pe această problemă să fie făcute publice de către SRI“.

La care, surprinzător, se trezeşte din brevetata-i somnolenţă însuşi preşedintele Johannis, pentru a răspunde către prânz, ca la testele de omologat ceaţa:

Informările pe care le primeşte preşedintele României sunt secrete şi strict secrete, informează Administraţia Prezidenţială, referitor la precizările SRI potrivit cărora Serviciul a transmis aproximativ o sută de note privind infecţiile intraspitaliceşti în ultimii 5 ani decidenţilor legali”.

La puțin timp de la publicarea mesajului de mai sus de către Cotroceni, Traian Băsescu își nuanțează declarația tranșantă de la DIGI 24 (aceea cu “niciodată…”, citată și de mine la începutul acestui articol) admițând că poate au fost, totuși, informări de la SRI despre diluarea dezinfectanților și nu-și mai aduce el aminte. Pentru ca seara, la RTV, să devină din nou deținător de certitudini, afirmând răspicat: “am primit multe informări de la SRI, dar niciuna, repet, niciuna, pe tema substanţelor de dezinfecţie”. Ca să poți fi atât de sigur că din peste 100 de informări ale SRI legate de sistemul medical NICIUNA nu se referă la dezinfectanți, trebuie să ai mai mult decât o memorie prodigioasă. Trebuie să deții pe undeva, la îndemână, subtilizată la momentul potrivit pe niște stickuri sau CD-uri sau HDD externe, toată baza de date a președinției, cu rapoartele de la SRI, pe care să o consulți și să-ți fundamentezi certitudinile.

Dar, în fine, nu despre asta e vorba acum, cu ce informații strict secrete s-a înarmat fostul președinte pentru a-și păzi pielea după ce iese din mandate. Poate, altădată, vom aborda și subiectul acesta.

Acum este vorba despre relaxarea cu care se poate minți la cel mai înalt nivel de decizie dintr-o țară, fără vreo teamă de posibilele efecte nefaste ale descoperirii adevărului.

O analiză a exemplelor de mai sus ne relevă două tipologii de politician care încearcă să ascundă realitatea.

  1. Traian Băsescu. Minte din vocație. Fără să clipească. La nevoie chiar şi jură strâmb, că doar mizericordia divină e mare. Are tupeu cât pentru o şcoală de corecţie şi-şi descrie precis ficţiunile, ca fiind realităţi 3D, cu umbră şi masă inerţială. E mereu decis să convingă din prima, să reteze îndoielile din fașă, să taie elanul oricărei verificări deranjante, afişând siguranţă de prestidigitator. “N-am fost informat. Niciodată. Nici despre ANRP, nici despre dezinfectanţii diluaţi, nici despre relaţia lui frati-miu cu Bercea. Nu-l cunosc pe Blejnar. Habar n-am ce fel de om e. Fii-mea n-a avut contracte cu Gazprom şi jur că n-am lovit copilul cu pumnul în plex”. Cunoaştem cunoaşteţi, nu mai insist, e deja legendă! Iar când e prins cu mâţa-n sac atacă direct la beregată, ager ca linxul, agresiv ca mamba neagră, cerând dovezi de neprodus, mizând pe imposibila lor obţinere. Ca în cazul de față: “informările adresate Preşedintelui României pe această problemă să fie făcute publice de către SRI“.
  2. Klaus Johannis. Minte defensiv, prin eschivă, genul sepie, lansând când e la ananghie perdele de fum în dosul cărora să se fofileze. Cum observă ţâşnind spre el adevăruri deranjante generează turbulenţe care să deturneze jetul, evitând să contraatace frontal ca să nu rişte gafe în cascadă. Vă mai amintiţi ce a răspuns când l-a rugat un reporter să se pună în situaţia unui profesor care nu a reuşit să-şi cumpere prin muncă cinstită şase case, precum domnia sa? “Ghinion!”, a zis răguşit domnul Johannis, încercând o scădere de nivel. “Pentru cine?” a insistat reporterul. Şi a urmat, după câteva secunde de tăcere, jetul cu cerneală de camuflaj: “ghinion pentru mine”! Nu agresiv şi cu supralicitare, ca Băsescu, ci la adormire, la omorârea subiectului înainte să degenereze în ceva şi mai rău.

Revenind la moment, aşa şi cu răspunsul de ieri. Nu îl întrebase nimeni pe domnul Johannis despre statutul sau conţinutul în detaliu al informărilor primite de preşedinție de la serviciile secrete. Ce aştepta publicul de la domnia sa era să i se spună clar dacă preşedinţia a primit sau nu de la SRI, de-a lungul timpului, atenţionări asupra neregulilor cu dezinfectanţi. Lumea dorea să afle nu textul respectivelor informări (secrete, ultrasecrete, cum or fi fost ele) ci dacă SRI a spus adevărul sau a minţit. Pentru că, în această problemă, provocarea consta în declaraţiile grave şi total contradictorii lansate în spaţiul public de două autorităţi majore în stat (un fost preşedinte de ţară şi un actual serviciu de informaţii). Aici e limpede că una dintre părți minte de ingheata apele.

Domnul Johannis a ales să ne mintă și domnia sa, mai caldut, de data asta prin omisiune. El cunoștea adevărul în momentul emiterii comunicatului, pentru că a avut tot timpul să verifice prin arhivele de la Cotroceni dacă a dezinformat Băsescu sau SRI. A preferat însă să nu ne lumineze şi pe noi pentru că, ţinuţi în întuneric, suntem mult mai uşor de împins spre un scenariu sau altul, după cum îi vor dicta, la un anumit moment, interesele.

Eu nu știu cât de complicat este mecanismul desecretizării unor documente clasificate și câte riscuri ar presupune crearea unui precedent.  Îmi închipui însă că dacă și sursa informației secrete și destinatarul ei (în speță SRI și Președintele României) se pun de acord asupra utilității pentru țară a desecretizării totale sau parțiale a unei informații, lucrul poate fi făcut. Voință să fie!

E clar, cel puțin deocamdată, că prudența și formalismul președintelui Klaus Johannis, refuzul acestuia de a discuta, măcar, despre declasificarea unor documente lămuritoare, îl avantajează pe Traian Băsescu. Nu știm dacă avantajează și SRI dar, dacă da, ar însemna că SRI are mai mult interesul să ascundă detaliile scandalului decât să le scoată la lumină. Ceea ce, din punct de vedere al zvonurilor care circulă acum, că Hexi Pharma este, de fapt, o pușculiță a SRI, ar reprezenta aproape o confirmare. Cu toate consecințele negative de imagine și încredere ce ar deriva de aici.

Contele de Saint GermainEditorialeANRP,Bercea,Blejnar,Digi 24,documente declasificate,Hexi Pharma,Klaus Johannis,patronul Condrea,perdea de fum,RTV,scandalul dezinfectantilor diluati,sepie,SRIScandalul dezinfectanţilor diluaţi, care reprezintă, până la urmă, şi o metaforă despre mizeria umană, ne face o demonstratie pe viu asupra modului în care funcţionează minciuna la marii demnitari români. Iată la lucru pe ultimii noştri doi preşedinţi, fostul şi actualul, minţind fiecare în stil propriu, fiecare pătruns de ideea...Blog politic si polemic