Scorul acestui articol
[Total: 31 voturi. Media: 4.9]

Scandalul dezinfectanților diluați, care reprezintă, până la urmă, și o metaforă despre mizeria umană, ne face o demonstratie pe viu asupra modului în care funcționează minciuna la marii demnitari români.

Iată la lucru pe ultimii noștri doi președinți, fostul și actualul, mințind fiecare în stil propriu, fiecare pătruns de ideea că adevărul nu rezultă din realități ci din construcțiile lor interesate.

Traian Băsescu declara joia trecută, la DIGI 24: „Niciodată. Repet: niciodată nu am fost informat de SRI despre dezinfectanții diluați. În condițiile în care È™i Sănătatea È™i Educația sunt introduse în strategia de securitate națională. Ce livrează eficient SRI sunt ascultări. Dar pentru mine a fost o surpriză că fenomenul substanțelor livrate de o firmă n-ar îndeplini parametrii pentru a se face dezinfectarea spitalelor. A fost o mare surpriză È™i înțeleg că ține de 10 ani. În condițiile în care Sănătatea intră la capitolul de securitate națională„.

SRI, prin purtătorul său de cuvânt, îl contrazice pe Traian Băsescu trei zile mai târziu (luni dimineață):

SRI informează decidenții legali despre vulnerabilitățile sistemului public de sănătate. În documentele de informare adresate beneficiarilor legali, cu privire la problema infecțiilor nosocomiale, au fost prezentate inclusiv aspecte referitoare la calitatea necorespunzătoare pentru dezinfectanții utilizați la nivelul unităților spitaliceÈ™ti din țară.

Printre beneficiarii legali ai informărilor noastre pe această problematică sunt preÈ™edinții de Consilii Județene, prefecții, miniÈ™trii, primul-ministru, PreÈ™edintele României. Toți aceÈ™ti beneficiari legali au primit informări constante, fiecare, potrivit atribuțiilor lor, despre disfuncționalitățile din sistemul public de sănătate din România.

În ultimii cinci ani, SRI a trimis circa 100 de informări, inclusiv pe chestiuni legate de fenomenul infecțiilor nosocomiale intraspitaliceÈ™ti.

Traian Băsescu se înfurie că onestitatea îi este pusă la îndoială și dă imediat, tot luni dimineață, o replică pe Facebook, în stilul său provocator, din categoria „ba pe-a mătii”:

Din afirmațiile purtătorului de cuvînt al SRI înțeleg că în ultimii 5 ani instituția a informat Președenția cu privire la tratarea defectuoasă a infecțiilor din spitale, cu substanțe dezinfectante diluate, furnizate de firma domnului Condrea sau de orice alt furnizor care a diluat (falsificat) substanțele de dezinfecție. Cred că este corect și necesar ca informările adresate Președintelui României pe această problemă să fie făcute publice de către SRI„.

La care, surprinzător, se trezește din brevetata-i somnolență însuși președintele Johannis, pentru a răspunde către prânz, ca la testele de omologat ceața:

Informările pe care le primește președintele României sunt secrete și strict secrete, informează Administrația Prezidențială, referitor la precizările SRI potrivit cărora Serviciul a transmis aproximativ o sută de note privind infecțiile intraspitalicești în ultimii 5 ani decidenților legali„.

La puțin timp de la publicarea mesajului de mai sus de către Cotroceni, Traian Băsescu îÈ™i nuanțează declarația tranÈ™antă de la DIGI 24 (aceea cu „niciodat㔦”, citată È™i de mine la începutul acestui articol) admițând că poate au fost, totuÈ™i, informări de la SRI despre diluarea dezinfectanților È™i nu-È™i mai aduce el aminte. Pentru ca seara, la RTV, să devină din nou deținător de certitudini, afirmând răspicat: „am primit multe informări de la SRI, dar niciuna, repet, niciuna, pe tema substanțelor de dezinfecție„. Ca să poți fi atât de sigur că din peste 100 de informări ale SRI legate de sistemul medical NICIUNA nu se referă la dezinfectanți, trebuie să ai mai mult decât o memorie prodigioasă. Trebuie să deții pe undeva, la îndemână, subtilizată la momentul potrivit pe niÈ™te stickuri sau CD-uri sau HDD externe, toată baza de date a preÈ™edinției, cu rapoartele de la SRI, pe care să o consulți È™i să-ți fundamentezi certitudinile.

Dar, în fine, nu despre asta e vorba acum, cu ce informații strict secrete s-a înarmat fostul preÈ™edinte pentru a-È™i păzi pielea după ce iese din mandate. Poate, altădată, vom aborda È™i subiectul acesta.

Acum este vorba despre relaxarea cu care se poate minți la cel mai înalt nivel de decizie dintr-o țară, fără vreo teamă de posibilele efecte nefaste ale descoperirii adevărului.

O analiză a exemplelor de mai sus ne relevă două tipologii de politician care încearcă să ascundă realitatea.

  1. Traian Băsescu. Minte din vocație. Fără să clipească. La nevoie chiar și jură strâmb, că doar mizericordia divină e mare. Are tupeu cât pentru o școală de corecție și-și descrie precis ficțiunile, ca fiind realități 3D, cu umbră și masă inerțială. E mereu decis să convingă din prima, să reteze îndoielile din faÈ™ă, să taie elanul oricărei verificări deranjante, afișând siguranță de prestidigitator. „N-am fost informat. Niciodată. Nici despre ANRP, nici despre dezinfectanții diluați, nici despre relația lui frati-miu cu Bercea. Nu-l cunosc pe Blejnar. Habar n-am ce fel de om e. Fii-mea n-a avut contracte cu Gazprom și jur că n-am lovit copilul cu pumnul în plex„. Cunoaștem cunoașteți, nu mai insist, e deja legendă! Iar când e prins cu mâța-n sac atacă direct la beregată, ager ca linxul, agresiv ca mamba neagră, cerând dovezi de neprodus, mizând pe imposibila lor obținere. Ca în cazul de față: „informările adresate Președintelui României pe această problemă să fie făcute publice de către SRI„.
  2. Klaus Johannis. Minte defensiv, prin eschivă, genul sepie, lansând când e la ananghie perdele de fum în dosul cărora să se fofileze. Cum observă țâșnind spre el adevăruri deranjante generează turbulențe care să deturneze jetul, evitând să contraatace frontal ca să nu riște gafe în cascadă. Vă mai amintiți ce a răspuns când l-a rugat un reporter să se pună în situația unui profesor care nu a reușit să-și cumpere prin muncă cinstită șase case, precum domnia sa? „Ghinion!”, a zis răgușit domnul Johannis, încercând o scădere de nivel. „Pentru cine?” a insistat reporterul. Și a urmat, după câteva secunde de tăcere, jetul cu cerneală de camuflaj: „ghinion pentru mine”! Nu agresiv și cu supralicitare, ca Băsescu, ci la adormire, la omorârea subiectului înainte să degenereze în ceva și mai rău.

Revenind la moment, așa și cu răspunsul de ieri. Nu îl întrebase nimeni pe domnul Johannis despre statutul sau conținutul în detaliu al informărilor primite de președinție de la serviciile secrete. Ce aștepta publicul de la domnia sa era să i se spună clar dacă președinția a primit sau nu de la SRI, de-a lungul timpului, atenționări asupra neregulilor cu dezinfectanți. Lumea dorea să afle nu textul respectivelor informări (secrete, ultrasecrete, cum or fi fost ele) ci dacă SRI a spus adevărul sau a mințit. Pentru că, în această problemă, provocarea consta în declarațiile grave și total contradictorii lansate în spațiul public de două autorități majore în stat (un fost președinte de țară și un actual serviciu de informații). Aici e limpede că una dintre părți minte de ingheata apele.

Domnul Johannis a ales să ne mintă È™i domnia sa, mai caldut, de data asta prin omisiune. El cunoÈ™tea adevărul în momentul emiterii comunicatului, pentru că a avut tot timpul să verifice prin arhivele de la Cotroceni dacă a dezinformat Băsescu sau SRI. A preferat însă să nu ne lumineze și pe noi pentru că, ținuți în întuneric, suntem mult mai ușor de împins spre un scenariu sau altul, după cum îi vor dicta, la un anumit moment, interesele.

Eu nu È™tiu cât de complicat este mecanismul desecretizării unor documente clasificate È™i câte riscuri ar presupune crearea unui precedent.  Îmi închipui însă că dacă È™i sursa informației secrete È™i destinatarul ei (în speță SRI È™i PreÈ™edintele României) se pun de acord asupra utilității pentru țară a desecretizării totale sau parțiale a unei informații, lucrul poate fi făcut. Voință să fie!

E clar, cel puțin deocamdată, că prudența È™i formalismul preÈ™edintelui Klaus Johannis, refuzul acestuia de a discuta, măcar, despre declasificarea unor documente lămuritoare, îl avantajează pe Traian Băsescu. Nu È™tim dacă avantajează È™i SRI dar, dacă da, ar însemna că SRI are mai mult interesul să ascundă detaliile scandalului decât să le scoată la lumină. Ceea ce, din punct de vedere al zvonurilor care circulă acum, că Hexi Pharma este, de fapt, o puÈ™culiță a SRI, ar reprezenta aproape o confirmare. Cu toate consecințele negative de imagine È™i încredere ce ar deriva de aici.

Contele de Saint GermainEditorialeANRP,Bercea,Blejnar,Digi 24,documente declasificate,Hexi Pharma,Klaus Johannis,patronul Condrea,perdea de fum,RTV,scandalul dezinfectantilor diluati,sepie,SRIScandalul dezinfectanților diluați, care reprezintă, până la urmă, și o metaforă despre mizeria umană, ne face o demonstratie pe viu asupra modului în care funcționează minciuna la marii demnitari români. Iată la lucru pe ultimii noștri doi președinți, fostul și actualul, mințind fiecare în stil propriu, fiecare pătruns de ideea...Blog politic si polemic