Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Obișnuiții acestui blog îmi cunosc opțiunile politice. Vor înțelege, de aceea, tristețea pe care o resimt recunoscând că, pentru mine, Jurnalul Național a devenit un ziar aproape ilizibil.

În echipa, și așa foarte restrânsă numeric, a mijloacelor media ce cutează să pronunțe adevăruri incomode la adresa puterii, Jurnalul Național a fost, multă vreme, un jucător de bază.  Acum, cel puțin așa mi se pare mie, și-a pierdut suflul și face mai mult figurație decât acțiuni incomode pentru adversar.

Unde a dispărut Marius Tucă, olteanul tupeist, talentat, vânos și temut de puternicii zilei?

Ce sedativ a fost administrat Mișcării de Rezistență, acea inițiativă de reinventare a demnității individuale, acel val de speranță a regenerării, măturând pentru o clipă blazările și dizlocând din inerția resemnării atâția oameni de valoare?

Ce s-a ales de editorialiștii clocotitori și editorialele lor ca niște raiduri de justiție oarbă?

Și aș putea continua acest torent interogativ cu multe, încă multe, deziluzii de cititor.

Victor Ciutacu combate la televiziuni, combate pe blog, însă aici, la ziar, este de o discreție suspectabilă de lehamite.

Privesc spre editorialiști: nu operă, nu notorietate, nu scânteie, nu ferment de sunat deșteptarea. Până și rarele excepții de la des-calificativele menționate, se prezintă parcă în fața noastră cu frâna de mână trasă, precaute să nu tulbure cumva acalmia rubricilor vecine.

Totul slujește unei moțăieli generale. Iar dacă cineva intenționează, cumva, să tragă de mânerul sirenei de spart somnolența, încercând să posteze un comentariu „“ poate critic dar în esență bine intenționat „“ la vreunul dintre articolele înșirate, nu întâmplător, pe orizontală „“ efortul său se dovedește inutil. Comentariul nu apare.

Jurnalul Național a devenit un ziar interiorizat până la autism. Oamenii de acolo scriu parcă doar despre ei, pentru ei. Publicul, comunicarea cu acesta, nevoile sale, sunt plasate undeva in subsidiar. Să ai forumurile aproape goale la articolele, considerate de redacție, principale, denotă fie o inadmisibilă cenzurare a opiniilor cititorilor, fie o descalificantă lipsă de ecou a temelor propuse.

Când editorialele intelectualilor lui Băsescu adună, fiecare, sute de comentarii pe forum, iar cele din Jurnalul National nici măcar zece, și asta în condițiile în care primii laudă o putere cu 10% susținere populară iar ceilalți ar trebui să răspundă nemulțumirilor restului de 90%, ceva simptomatic și îngrijorător se întâmplă.

Iată însă că mă îngrijorez eu, zadarnic, în vreme ce domnii Tucă și Ciutacu par a fi extrem de împăcați cu anomalia prezentată. Să ne mai mirăm, în aceste condiții, de nonșalanța cu care unul dintre editorialiștii lor de vitrină, Tudor Octavian, primește în weekend pomeni electorale de la primarul Onțanu iar azi, pe forumul articolului său, doar un comentariu de la cititori (până la ora 14:00 când termin de scris aceste rânduri)?

Contele de Saint GermainEditorialeintelectualii lui Basescu,Jurnalul National,Marius Tuca,Tudor Octavian,Victor CiutacuObișnuiții acestui blog îmi cunosc opțiunile politice. Vor înțelege, de aceea, tristețea pe care o resimt recunoscând că, pentru mine, Jurnalul Național a devenit un ziar aproape ilizibil. În echipa, și așa foarte restrânsă numeric, a mijloacelor media ce cutează să pronunțe adevăruri incomode la adresa puterii, Jurnalul Național a...Blog politic si polemic