Un autor șlefuit “pentru export” și cartea sa de uz intern: Aneta Bogdan: “Branding pe frontul de Est”
Stăteam întinși alături, pe șezlongurile scurtei noastre vacanțe plănuită ca o evadare. Fiecare cu lecturile sale, fiecare cu tehnicile proprii de decuplare și cuplare la altceva.
Din când în când soția mea scotea câte o exclamație: “ce tare”, “nu se poate”, “exact ca nouă”, “fii atent”. Urma apoi un citat cu voce tare și toată construcția mea de izolare dorită etanșă, tot închipuitul meu clopot de sticlă, se făcea țăndări. Aneta Bogdan dimpreună cu cartea ei “Branding pe frontul de Est” năvăleau de pe celălalt șezlong, prin vocea unei cititoare entuziaste, căreia nu-i puteam îngrădi dreptul de a savura “în familie” numeroasele gânduri de acolo cu care rezona.
Astfel am luat primul contact cu un autor inteligent, spiritual, șlefuit parcă “pentru export” și cu revolta sa reprimată adesea în mâhnire. Acum, după ce numita carte s-a transferat pe noptiera mea, pot spune că am fost deranjat cu folos.
Aneta Bogdan mi se pare a fi genul de român înzestrat pentru a străluci printre străini dar care, în propria țară, se simte mai degrabă tratat ca un corp străin decât ca un membru al unei formațiuni de elită.
Este o profesionistă recunoscută și onorată de prietenia unor legende în viață ale  brandingului mondial (prefața cărții aparține celebrului Wally Olins) și este dependentă de un cuvânt, fascinant și in egală măsură oribil, după cum îi coagulează pe unii și îi dizolvă pe alții: REPUTAÅ¢IE.
 Una ““ două aduce vorba despre asta: reputatie în sus, reputație în jos,  lucru care,  de înțeles , devine echivalent, pentru diabolicii noștri conducători, cu rostirea unei mantre de exorcizare. Motiv suficient pentru aceștia de  a-și scuipa în sân, de a o ține la distanță și de a-i transmite, prin suficiența și imoralitatea atitudinii lor de lideri egoiști și fără viziune, un singur îndemn:  lasă-ne, lasă-ne!
Din fericire pentru noi, cei diferiți de ei, Aneta Bogdan a ales să nu le dea satisfacție și să-și joace șansa aici, în România, chiar dacă, uneori, această aventură capătă accentele unui sport extrem.
Nu o cunosc personal pe doamna Aneta Bogdan dar, citindu-i eseul despre branding și reputație,  am găsit atâtea similitudini între povestea ei și aventura mea profesională încât, parcă, au fost zile de la revoluție încoace în care gândurile și gesturile noastre au mers mână în mână.
Cu bucuria de a împărtăși cu voi, cititorii mei , descoperirea unei cărți de atitudine și, mai ales, descoperirea  autoarei sale, îi dau Anetei Bogdan cuvântul de încheiere a acestui comentariu, urmând ca eu să revin cu o nouă postare conținând scurte extrase pe care, sunt sigur, le veți citi cu interes.
“Cu precădere, în ultima perioadă, în România, valoarea reputației tinde către zero și consider aceasta cea mai mare amenințare la adresa, dacă vreți, a siguranței naționale. De aceea am ales să scriu despre reputație împotriva curentului. Fac asta pentru că sper să mai fie încă mulți aceia care lucrează în tăcere și își apără bunul nume. Și fac asta mai ales pentru că am mai multă nevoie de ei decât au ei de mine”. Aneta Bogdan, “Branding pe frontul de est”, București, 2011.
https://www.conteledesaintgermain.ro/un-autor-slefuit-%e2%80%9cpentru-export%e2%80%9d-si-cartea-sa-de-uz-intern-aneta-bogdan-branding-pe-frontul-de-est/27-08-2011EditorialeLecturi impartasiteAneta Bogdan,Branding pe frontul de Est,reputatie,Wally OlinsStăteam întinși alături, pe șezlongurile scurtei noastre vacanțe plănuită ca o evadare. Fiecare cu lecturile sale, fiecare cu tehnicile proprii de decuplare și cuplare la altceva. Din când în când soția mea scotea câte o exclamație: 'ce tare', 'nu se poate', 'exact ca nouă', 'fii atent'. Urma apoi un citat...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint GermainComentarii prin Facebook:
@Conte: Sigur, exista in librarii! Eu am cumparat-o de la Carturesti :).
Am urmarit-o pe d-na Aneta Bogdan de-a lungul timpului. Stiam ca a condus echipa care a creat brandul Connex si apoi de la multinationala, a trecut de cealalta parte a baricadei, la anteprenoriat, creandu-si propria firma de consultanta in branding. O profesionista de valoare si din interviurile pe care le-am vazut la TV, un om deosebit si foarte modest, un lucru caracteristic celor cu un ridicat nivel intelectual. Ma mir ca a ramas in tara si a perseverat sa promoveze valori care, in Romania de azi, sunt perdante…cred ca are nervii tari…mai ales ca opereaza intr-un mediu expus si unde se confrunta cu multa non-valoare…ma bucur, conte, ca ii pui in discutie cartea ei recenta…am citit-o si eu si este intr-adevar foarte faina; mi-a placut ca, transant, a pus de mai multe ori punctul pe i privind, printre altele, societatea romaneasca si starea de fapt a natiunii…
Cum ti-ai procurat aceasta carte? Exista in librarii (in care?) sau ai avut o alta sursa?
Cred ca am vazut-o pe Aneta Bogdan la televizor, cand se ocupa de brandul TVR. Mi s-a parut o tipa OK si chiar ma intrebam cum poate ea colabora cu sistemul asta de politicieni mafioti. Nu o vad dand spaga si infratindu-se cu Nicolau sau Culcer doar pentru a primi un contract si a da niste recomandari pe care, nimeni dupa aceea nu le asculta. Pentru ca astia asculta de sefii lor de partid, nu de consultanti profi care ii invata cum sa faca bine si corect gandindu-se la altii, la cei multi, si nu la ei si la gasca lor de profitori. Conte, merg pe mana ta si voi cauta cartea asta s-o citesc. Sper sa nu ma dezamageasca.
Din pacate la noi profesionistii de valoare ii sperie pe politicieni. Nu gandesc la fel, nu vorbesc aceeasi limba, nu au sisteme de valori apropiate, nu au aceeasi disponibilitate pentru compromis. Cei care prin studii afara, ca angajati de multinationale etc. au fost “atinsi” de “morbul” seriozitatii, al respectului de sine si de profesie, sunt tratati ca niste septici, tinuti la distanta, in cel mai bun caz apreciati cu indemnuri ipocrite de tipul “esti prea bun ca sa ramai aici, e pacat de tine, pleaca”. Cunosc un tanar de calibru care, dupa 10 ani la Google, s-a intors in Romania sperand, in naivitatea lui, ca cineva il va aprecia, ca cineva va avea nevoie, in beneficiul tarii, de ce stie el sa faca. Si-a consumat in doi ani aproape toate economiile, a divortat, a devenit dintr-un excelent informatician un excelent autist…