Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Rezultatele oficiale de la INS i-au răsucit președintelui-administrator un cuțit în rană. De-abia se cicatrizase umilința de la referendumul de demitere de acum un an și, iată, rânjetul ilegitimității reapare.
Așa cum ne-a obișnuit, labil psihic și previzibil în răbufniri, și-a programat în stilul său intempestiv un interviu la una dintre televiziunile din subordine, pentru a transmite poporului, în acest moment de slăbiciune personală, un mesaj de forță.
Există remedii euforizante pe termen scurt. Probabil că TB a mai apelat o dată la ele, de data asta sub formă de pastile, pentru a fi capabil să se prezinte națiunii, timp de o oră și jumătate, cu o mască zâmbitoare și relaxată, dezinvolt și anesteziat la adevărata zvârcolire din mădulare.
Pe cine însă (dintre cei care i-au învățat trucurile de comunicare dar și nestăpânitele reacții în momentele tensionate), mai poate păcăli acest politician uzat și plin de stereotipii? Vă dau un evident exemplu de „autodenunț” facial care îi precede de fiecare dată răspunsurile nesincere la întrebări ce-l pun în dificultate: grimasa sardonică ce i se instalează pe figură de parcă l-ar avertiza pe interlocutor că a sesizat capcana și că nu el va fi cel ce va cădea în ea. Aseară, de pildă, i-a apărut această grimasă, precum înroșirea obrajilor la o emoție puternică, atunci când blândul Prelipceanu l-a întrebat dacă americanii îi monitorizează și pe români (precum pe francezi, dar nu numai…)  la telefoane și internet. „Nu știu” – a răspuns TB după o secundă de ezitare, timp necesar să-și savureze, cu sclipiri asimetrice ale pupilelor, gogonata minciuna. De fapt acest „nu știu”, însoțit de amintita grimasă involuntară (sau rictus, sau tic facial, cum vreți să-i spuneți), însemna, într-o descifrare exactă, „bineînțeles, cum altfel”.
Traian Băsescu ne minte și azi cum ne-a mințit din prima clipă în care și-a propus să ne cucerească: cu naturalețe, cu sentimentul îndreptățirii și fără nici cea mai mică remușcare. Diferența este însă că acum lumea a învățat să-l citească, i-a deslușit trucurile și nu se mai lasă la fel de ușor păcălită.
Ce-or fi ințeles însă aseară, urmărindu-l, cei care din naivitate sau impuls simplificator au luat totuși de bune spusele președintelui? Au înțeles că TB a redevenit agresiv, conflictual, dominator, că acea aparentă schimbare în bine a sa, acea acceptare a planului doi care a mai liniștit apele politice și ura populară de când cu protocolul de coabitare, a fost doar o nouă cacealma a acestui… „diavol care ne-a nenorocit” (ca să citez pe cineva de azi, din metrou).
Mie unul mi-a convenit de minune bravada de ieri a președintelui. Nu doar pentru că vine să confirme evaluările mele conform cărora  trecerea inexorabilă a timpului și modul în care Victor Ponta știe să se folosească de liniștea coabitării pentru a-și consolida puterea îl disperă pe omul de la Cotroceni. Mi-a convenit și pentru că acest personaj malefic și-a mai dat o dată arama pe față. Acum pericolul ca vigilența lui Victor Ponta să se lase adormită de „cumințenia și bunăvoința” lui Traian Băsescu mi se pare mult mai puțin amenințător ca inainte.
Traian Băsescu a gafat major ieri încercând să acopere readucerea în discuție a ilegitimității sale, în urma publicării rezultatelor de la recensământ, printr-un atac disproporționat (în raport cu faptele incriminate) la adresa lui Victor Ponta.
I-a trezit din picoteală pe acei contestatari ai săi ce începuseră să-i ierte năravurile (acum că se făcuse „băiat cuminte”) și i-a îndârjit și mai tare pe restul, pe intransigenți, dându-le dreptate că n-au căzut în capcana credulității.
În situația de acum, cu scurgeri de putere pe la toate fitingurile de sub controlul său, Traian Băsescu mai poate inspira frică doar prin bunăvoința  și  tăceri machiavelice. „Nu se poate să nu coacă el ceva” ar bănui cu mefiență cei ce s-au ars, măcar o dată, la focul răzbunărilor sau amenințărilor sale. Să ne amintim că USL-ul era cât pe ce să se destrame exact când armonia Băsescu – Ponta ajunsese la cote de credibilitate alarmante.
Dacă ipoteza mea, că Traian Băsescu a atacat tocmai pentru că se simte din ce în ce mai vulnerabil, este corectă, atunci ar trebui ca Victor Ponta, după o noapte și o zi de reflexie, să-i dea azi președintelui o replică dură, argumentată, rece și cu trimiteri penale cel puțin la fel de limpezi cum au fost cele ale președintelui referitoare la „furtul cu legea” și la „necesitatea unei răspunderi juridice pentru cei ce au organizat „lovitura de stat” de cu un an în urmă”.
Pentru că dacă Victor Ponta va tăcea sau va așterne catifeaua diplomației peste răspunsurile sale, percepția publică va fi că se teme, că acuzele ce i s-au adus ar putea fi întemeiate.

P.S.

Un excelent raspuns la delirul diversionist al lui Traian Basescu publica Adrian Nastase in Jurnalul National (http://jurnalul.ro/editorial/fostul-presedinte-al-romaniei-traian-basescu-647069.html). Il semnalez aici deoarece concluzia lui AN este aceeasi cu concluzia mea din articolul de fata: o replica a Guvernului la acuzele primite din partea lui TB este necesara si asteptata.

Contele de Saint GermainEditorialeCotroceni,INS,labil psihic,Prelipceanu,remedii euforizante,taceri machiavelice,Traian Basescu,Victor PontaRezultatele oficiale de la INS i-au răsucit președintelui-administrator un cuțit în rană. De-abia se cicatrizase umilința de la referendumul de demitere de acum un an și, iată, rânjetul ilegitimității reapare. Așa cum ne-a obișnuit, labil psihic și previzibil în răbufniri, și-a programat în stilul său intempestiv un interviu la una...Blog politic si polemic