Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Rezultatele oficiale de la INS i-au răsucit preşedintelui-administrator un cuţit în rană. De-abia se cicatrizase umilinţa de la referendumul de demitere de acum un an şi, iată, rânjetul ilegitimităţii reapare.
Aşa cum ne-a obişnuit, labil psihic şi previzibil în răbufniri, şi-a programat în stilul său intempestiv un interviu la una dintre televiziunile din subordine, pentru a transmite poporului, în acest moment de slăbiciune personală, un mesaj de forţă.
Există remedii euforizante pe termen scurt. Probabil că TB a mai apelat o dată la ele, de data asta sub formă de pastile, pentru a fi capabil să se prezinte naţiunii, timp de o oră şi jumătate, cu o mască zâmbitoare şi relaxată, dezinvolt şi anesteziat la adevărata zvârcolire din mădulare.
Pe cine însă (dintre cei care i-au învăţat trucurile de comunicare dar şi nestăpânitele reacţii în momentele tensionate), mai poate păcăli acest politician uzat şi plin de stereotipii? Vă dau un evident exemplu de “autodenunţ” facial care îi precede de fiecare dată răspunsurile nesincere la întrebări ce-l pun în dificultate: grimasa sardonică ce i se instalează pe figură de parcă l-ar avertiza pe interlocutor că a sesizat capcana şi că nu el va fi cel ce va cădea în ea. Aseară, de pildă, i-a apărut această grimasă, precum înroşirea obrajilor la o emoţie puternică, atunci când blândul Prelipceanu l-a întrebat dacă americanii îi monitorizează şi pe români (precum pe francezi, dar nu numai…)  la telefoane şi internet. “Nu ştiu” – a răspuns TB după o secundă de ezitare, timp necesar să-şi savureze, cu sclipiri asimetrice ale pupilelor, gogonata minciuna. De fapt acest “nu ştiu”, însoţit de amintita grimasă involuntară (sau rictus, sau tic facial, cum vreţi să-i spuneţi), însemna, într-o descifrare exactă, “bineînţeles, cum altfel”.
Traian Băsescu ne minte şi azi cum ne-a minţit din prima clipă în care şi-a propus să ne cucerească: cu naturaleţe, cu sentimentul îndreptăţirii şi fără nici cea mai mică remuşcare. Diferenţa este însă că acum lumea a învăţat să-l citească, i-a desluşit trucurile şi nu se mai lasă la fel de uşor păcălită.
Ce-or fi inţeles însă aseară, urmărindu-l, cei care din naivitate sau impuls simplificator au luat totuşi de bune spusele preşedintelui? Au înţeles că TB a redevenit agresiv, conflictual, dominator, că acea aparentă schimbare în bine a sa, acea acceptare a planului doi care a mai liniştit apele politice şi ura populară de când cu protocolul de coabitare, a fost doar o nouă cacealma a acestui… “diavol care ne-a nenorocit” (ca să citez pe cineva de azi, din metrou).
Mie unul mi-a convenit de minune bravada de ieri a preşedintelui. Nu doar pentru că vine să confirme evaluările mele conform cărora  trecerea inexorabilă a timpului şi modul în care Victor Ponta ştie să se folosească de liniştea coabitării pentru a-şi consolida puterea îl disperă pe omul de la Cotroceni. Mi-a convenit şi pentru că acest personaj malefic şi-a mai dat o dată arama pe faţă. Acum pericolul ca vigilenţa lui Victor Ponta să se lase adormită de “cuminţenia şi bunăvoinţa” lui Traian Băsescu mi se pare mult mai puţin ameninţător ca inainte.
Traian Băsescu a gafat major ieri încercând să acopere readucerea în discuţie a ilegitimităţii sale, în urma publicării rezultatelor de la recensământ, printr-un atac disproporţionat (în raport cu faptele incriminate) la adresa lui Victor Ponta.
I-a trezit din picoteală pe acei contestatari ai săi ce începuseră să-i ierte năravurile (acum că se făcuse “băiat cuminte”) şi i-a îndârjit şi mai tare pe restul, pe intransigenţi, dându-le dreptate că n-au căzut în capcana credulităţii.
În situaţia de acum, cu scurgeri de putere pe la toate fitingurile de sub controlul său, Traian Băsescu mai poate inspira frică doar prin bunăvoinţa  şi  tăceri machiavelice. “Nu se poate să nu coacă el ceva” ar bănui cu mefienţă cei ce s-au ars, măcar o dată, la focul răzbunărilor sau ameninţărilor sale. Să ne amintim că USL-ul era cât pe ce să se destrame exact când armonia Băsescu – Ponta ajunsese la cote de credibilitate alarmante.
Dacă ipoteza mea, că Traian Băsescu a atacat tocmai pentru că se simte din ce în ce mai vulnerabil, este corectă, atunci ar trebui ca Victor Ponta, după o noapte şi o zi de reflexie, să-i dea azi preşedintelui o replică dură, argumentată, rece şi cu trimiteri penale cel puţin la fel de limpezi cum au fost cele ale preşedintelui referitoare la “furtul cu legea” şi la “necesitatea unei răspunderi juridice pentru cei ce au organizat “lovitura de stat” de cu un an în urmă”.
Pentru că dacă Victor Ponta va tăcea sau va aşterne catifeaua diplomaţiei peste răspunsurile sale, percepţia publică va fi că se teme, că acuzele ce i s-au adus ar putea fi întemeiate.

P.S.

Un excelent raspuns la delirul diversionist al lui Traian Basescu publica Adrian Nastase in Jurnalul National (http://jurnalul.ro/editorial/fostul-presedinte-al-romaniei-traian-basescu-647069.html). Il semnalez aici deoarece concluzia lui AN este aceeasi cu concluzia mea din articolul de fata: o replica a Guvernului la acuzele primite din partea lui TB este necesara si asteptata.

Contele de Saint GermainEditorialeCotroceni,INS,labil psihic,Prelipceanu,remedii euforizante,taceri machiavelice,Traian Basescu,Victor PontaRezultatele oficiale de la INS i-au răsucit preşedintelui-administrator un cuţit în rană. De-abia se cicatrizase umilinţa de la referendumul de demitere de acum un an şi, iată, rânjetul ilegitimităţii reapare. Aşa cum ne-a obişnuit, labil psihic şi previzibil în răbufniri, şi-a programat în stilul său intempestiv un interviu la una...Blog politic si polemic