Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Domnilor, sunteţi o licenţă. Cu atât mai trivială cu cât comportamentul vă este mai în contrast cu particula nobiliară, ironic atribuită. Lăcomie, lipsă de scrupule,lăcomie. Un triunghi cu două vârfuri confundate. Asta sunteţi. Suprafaţă zero. Obraz zero. Unidimensionali. Poligon degenerat. Ca figură geometrică, desigur. 
Să revenim. Soarta şi ironia ei ne-au făcut, vremelnic, aliaţi. Eu şi domniile voastre, avem, aveam,  un duşman comun: Traian Băsescu. Răul cel mai infect ce s-a putut abate peste România ultimilor 25 de ani, între multe alte rele de dat sens vidanjei. Eu mă zbat în acest colţ anonim de comunicare să ciupesc cu vorba, cu ideea, cu sarcasmul obrazul de pachiderm al celui care ne-a umbrit prea curând şi prea indelung bucuria scăpării de Ceauşescu şi, ce observ în ultimele luni, săptămâni, zile, din partea voastră, tovarăşi conjuncturali de redută? Că vi s-a urcat la cap, că vi s-a urât cu binele, că de când Victor Ponta a ajuns prim – ministru şi drenurile bugetare au reînceput să pompeze vitamine în bojocii voştri sclerozaţi de seceta surghiunului  în opoziţie, aţi uitat de umilinţa şi jurămintele luptei comune pe care am pornit-o idealist, ca să scăpăm ţara de Băsescu. Aţi schimbat priorităţile din mers: acum vreţi totul pentru voi. Şi prim ministru şi preşedinte şi descentralizare şi majoritate fără PNL în parlament, şi consilii judeţene, şi consilii locale, totul. Să controlaţi absolut, să vă înstăpâniţi absolut, să nu mai aveţi a da socoteală pentru capricii, furtişaguri, toane. Pe Băsescu l-aţi trecut deja la istorie muzeală, vi se pare a fi rămas din el doar virgula formolizată a lui Terente. Armele vi se întorc spre aliaţii cu care aţi pornit la drum promiţând să împărţiţi fără nazuri puterea. Aţi redevenit cei din apogeul declinului partidului roşu, iliescian: lacomii hidoşi ai naţiei. Puneţi între paranteze angajamente, prietenii, onoare şi căutaţi, bulimic,  doar japca necumpătată. Îndoparea cu orice preţ. Ce aliaţi, ce parteneri de încredere, ce cuvânt dat?
Nu v-a fost de ajuns că, tot mai des, tot mai vehement, tot mai plini de nerecunoştinţă, aţi început să luaţi la ţintă pe Crin Antonescu şi PNL-ul pentru că nu acceptă să vă gireze hotărârile impuse fără consultare, ifosele de jupâni nărăviţi a bate cu pumnul în masă. A trebuit să-l scoateţi ca vârf de lance al dezicerii voastre de Antonescu tocmai pe Mircea Geoană, acest bezmetic rătăcit prin politică, acest descreierat  ce a compromis speranţele unui popor întreg într-o singură clipă de “el însuşi”?!
Nu v-a fost de ajuns că aţi creat o televiziune de partid hrănită din contracte de la buget date preferenţial firmelor unui sereist notoriu, Sebastian Ghiţă. A trebuit  să-l desemnaţi, ca inamic public numărul 1 al acestei televiziuni, pe ferocele Crin Antonescu şi nicidecum pe  blândul şi preacinstitul Traian Băsescu.
Toate aceste unduiri de cocalari  nu v-au fost de ajuns. Liberalii trebuiau compromişi decisiv, doar se apropie alegerile europarlamentare. I-aţi luat părtaşi, pe şest, la aroganţa supremă, la proba de foc a eliberării voastre de orice fel de măsură a exagerării: votarea în parlament a legii amnistiei şi a modificărilor la codul penal. Strecurate, cu complicitatea crepusculului, printre alte zeci de documente secundare, visele voastre de intangibilitate penală au prins viaţă şi au respirat preţ de o iluzie. Da, liberalii, aşa cum i-aţi (des)considerat tot timpul, au fost creduli şi au mers pe mâna voastră, pe buna voastră credinţă. Au votat în orb şi au primit o lecţie dură, meritată, venită la timp.
Dar şi voi, Doamne, aţi primit o lecţie. Şi încă ce lecţie! Zmetia formolizatului Terente de la Cotroceni v-a turtit instant meclele de boxeuri slăninoşi, ce se învăţaseră să-şi programeze doar meciuri trucate, de încă şi acum vă adunaţi din balta de muci roşii cioburile baroneştilor voastre măsele.
Mă întreb insă dacă aţi şi învăţat ceva din lecţia asta. De pildă, dacă aţi invăţat că Băsescu, aşa muribund cum este, ştie de minune să vă exploateze prostia şi lăcomia. Sau dacă aţi invăţat că, şi reîmprietenite cu Ponta, marile puteri – sperietori de anul trecut de la referendum (sperietori de altă limbă decât româna) nu vor să mai accepte şi pace reîntoarcerea la butoane în România a  genului de aristocraţie politică purulentă brevetată de Adrian Năstase sub titulatura de baronime locală de partid.
Stimate domnule Marian Oprişan, dumneavoastră reprezentaţi pentru mine baronul PSD emblematic. Omul care la alegeri aduce profit partidului iar între ele îşi aduce profit sieşi şi găştii sale. Ştiu că în spatele performanţelor ce v-au eternizat la conducerea judeţului Vrancea există şi o doză de inteligenţă pragmatică fără de care lăcomia nu s-ar fi putut impune. Acestei fracţiuni de inteligenţă pragmatică mă adresez acum şi o previn: dacă veţi forţa să obţineţi totul în anul electoral 2014, în 2015 nu veţi mai avea nimic.
Poporul acesta a acumulat atâta frustrare de 10 ani încoace încât, după ce ţinta Traian Băsescu va dispărea din radarele sale, va căuta un alt debuşeu pentru a-şi descărca preaplinul. Priviţi doar la mişcările anti-Ponta ce au fost instrumentate în ultimele luni: se simte în ele mocnirea ce aşteaptă doar o scânteie pentru a generaliza flama eliberatoare.
Fiţi înţelepti şi păstraţi USL-ul unit până după prezidenţiale. Pardesiul PNL-ului, chiar dacă a început să vă strângă pe la nerăbdare şi rapacitate, este singurul care va păstrează aparenţele de onorabilitate vouă pesediştilor înfloriţi din coastă iliesciană. A vă dezbrăca de acest pardesiu înainte de europarlamentare înseamnă a vă prezenta la prezidenţiale în toată goliciunea voastră hrăpăreaţă, a demonstra că ereditatea vă urmăreşte ca un blestem.
Nu vă dau aceste sfaturi nici din simpatie,  nici din complicitate. Tot ce vreau pe plan politic de la anul ce urmează este  înfrângerea fără recurs a lui Traian Băsescu şi intrarea într-o normalitate, într-un echilibru de forţe, care să nu mai permită pe viitor derapaje aberante spre o putere totalitară.
Stopaţi impulsurile nesăbuite ale inconştienţilor voştri colegi de a juca pe totul sau nimic. Şi spre binele ţării şi spre binele vostru, nesătuilor, România nu mai trebuie, cel puţin în viitorul apropiat, să aibă şi preşedinte şi prim – ministru din acelaşi partid.
PS Ştiu că baroni locali există în toate partidele. Inclusiv la liberali. Nu-mi plac însă generalizările, nici uniformizările,  atunci când gradele de comparaţie ne oferă un relief atât de divers. Iar superlativul absolut, în materie de pegră locală, îl oferă, fără discuţie, baronimile locale ale PDL-ului şi PSD-ului. Pe lângă acestea, cea a liberalilor este încă neînţărcată.

Contele de Saint GermainEditorialebaron local,Ceausescu,Crin Antonescu,lacomie,Marian Oprisan,PNL,PSD,Sebastian Ghita,Terente de la Cotroceni,USL,Victor PontaDomnilor, sunteţi o licenţă. Cu atât mai trivială cu cât comportamentul vă este mai în contrast cu particula nobiliară, ironic atribuită. Lăcomie, lipsă de scrupule,lăcomie. Un triunghi cu două vârfuri confundate. Asta sunteţi. Suprafaţă zero. Obraz zero. Unidimensionali. Poligon degenerat. Ca figură geometrică, desigur.  Să revenim. Soarta şi ironia...Blog politic si polemic