Solia leproșilor
La înscăunarea sa ca președinte, în 2004, Traian Băsescu părea, pentru adulatorii săi, un fel de Midas, regele frigian care transforma în aur tot ce atingea. (mai mult…)
M.R. Ungureanu – un uter fertilizat in vitro
Scolile înalte se mândresc că au și produc viziune. Că formează conducătorii lumii de mâine. Nu persoana ci societatea, nu imediatul ci perspectiva, nu mijloacele ci scopul, iată ce pretind ele că le-ar diferenția de abordările tradiționale. Bine - rău, moral - imoral, sunt în acest sistem de valori binoame cu geometrie variabilă, concepte în care marile gândiri să nu se încurce atunci când vor să decoleze spre soluții cinice. (mai mult…)
Șmecherii față în față cu instanțele superioare sau verdictul rărunchilor
(Comentariu postat la articolul din EVZ al lui Mircea Mihaies intitulat "Mie dati-mi strazi pavate", articol ce poate fi citit accesand linkul ) Pentru președintele țării o instanță superioară este Curtea Constituțională și, prin extinderea definiției, Constituția României. Ori de câte ori președintele se substituie guvernului și primului ministru, ori de câte ori președintele privilegiază un partid politic în defavoarea altora, încalcă Constituția. (mai mult…)
Unsul lui Dumnezeu și apa de ploaie
Noblețea este efectul întâlnirii omului cu Dumnezeirea. Abjecția, o formă de cădere a omului în diabolism. Noblețea se dobândește în timp, cu eforturi, și fascinează ca un nimb al spiritului eterat prin purificări succesive. Abjecția este spontană, reziduu de instincte neșcolarizate, și de aceea duhnește a nădușeală acră și a picioare nespălate. (mai mult…)
Mihăieș ca Pleșiță
(Acest comentariu a fost postat la articolul lui Mircea Mihaies din EVZ intitulat "Ura liber - consimtita", articol ce poate fi citit accesand linkul ) Derizoriu. Aceeași sleieală reîncălzită. Același Mihăieș ce și-a pierdut periuța de dinți și de respirația căruia trebuie să te ții departe, mai ales dacă suferi de ficat și ești vulnerabil la miasme. (mai mult…)
Domnului Liviu Antonesei, cu prietenie
(Comentariu publicat partial la articolul lui Liviu Antonesei din Adevaru, intitulat "Evolutii politice?", articol ce poate fi citit accesand linkul ) Editorialiștii ziarului hermafrodit Adevărul îmi apar ca două echipe pestrițe de țapinari cu pixul, încleștate într-o competiție, în văzul lumii, de "tras sfoara". Comicul situației este dat de contrastul dintre învârtoșații micuți, cu izmene lungi și trucuri stilistice de amețit adversarul (Pleșu, Cristoiu) și malacii cu mușchi de plastilină opintindu-se și icnind fie în stil rustic, de strunit cireada la pășunat (Grigore Cartianu), fie fără niciun stil, pe principiul "stilul e omul" (Dinu Patriciu). (mai mult…)
Bravada poltronilor
(Acest comentariu a fost publicat la editorialul lui Mircea Mihaies din EVZ intitulat "Liberalii ca aperitiv", editorial ce poate fi citit accesand linkul ) Mircea Mihăieș este, cum ar zice francezii, un "costaud". Cu sacoul XXL veșnic desfăcut peste burtă și pârâindu-i mucegăit pe la subsuori, frizat cu cărare la mijloc și cu obrazul neras, cu o privire șireată și mereu la pândă, pare croit pentru a triumfa la castinguri vizând parodii de bodyguarzi de interlopi. (mai mult…)
Limitele armoniei prin compromis
(Acest comentariu a fost propus la editorialul lui Andrei Plesu din Dilema Veche intitulat "Ce lipseste pe piata politica?", editorial ce poate fi citit accesand linkul ) O lehamite generalizată pare a fi elementul dominant, la zi, de recunoaștere națională. Cu excepția câtorva zăluzi injectați direct în carotidă cu adrenalina hoției și a puterii de a nenoroci totul în jur cu egoismul lor discreționar, nația este blocată într-o cataleptică torpoare. Ce-o fi, să fie! Armele au fost depuse, grumajii s-au plecat, singura formă de vitalitate s-a refugiat în pulsațiile reflexe ale inimii și în foalele astmatice ale plămânilor. Un popor agonic, mulțumindu-și astfel stăpânii. (mai mult…)
De la fețele derutei la fețele fățărniciei
Motto Regele este capul intors spre cer al unui popor intreg, fiinta noastra adunata laolalta intr-un punct inalt. Cand unui popor i se ia suveranul, lui i se ia capul intors catre cer. El este decapitat. Poporul roman a fost decapitat astfel la 30 decembrie 1947. Gabriel Liiceanu După atacul irațional de ieri al lui Traian Băsescu asupra Regelui Mihai, sincronizat perfect (credeți în coincidențe?) cu atacul hiperrațional, de o răceală reptiliană, al lui Andrei Pleșu asupra Doinei Cornea, un fapt devine tot mai clar: suntem în plin atac concertat al anticomuniștilor impostori asupra anticomuniștilor autentici, adevărate simboluri, încă în viață, ale românilor. (mai mult…)
Trădarea națională a unui președinte las
Dovada inatacabilă că lui Traian Băsescu puțin ii pasă de interesele României, singura lui grijă fiind să-și salveze pielea de infractor recidivist, este tăcerea lașă în cazul deschiderii Reprezentanței Å¢inutului Secuiesc de la Bruxelles. (mai mult…)