Reacții de puternici. Între curaj È™i frică!

Când spun "žputernici" nu mă refer la acei indivizi cu funcții mari care se comportă ca niÈ™te oameni mici. Este plină lumea de astfel de moluÈ™te ce primesc pe mână, la un moment dat, destinele a milioane de semeni È™i care, la prima probă de risc individual, uită de misiunea lor nobilă È™i nu se gândesc decât cum să-È™i salveze pielea. (mai mult…)
continuare...

Traian Băsescu gafează-n serie. Se apropie sfârÈ™itul?

  În sport se mai vede asta. În tenis foarte des. După o evoluție excelentă, intervine ceva care dă totul peste cap. Echilibru, răbdare, precizie, încredere, toate dispar ca prin miracol È™i în locul lor se instalează grimasele înfrângerii. Pare o fatalitate dar, în realitate, e vorba de călcarea unei linii roÈ™ii a sinelui. Efectul unei comoții, mai puternică chiar decât instinctul de conservare. (mai mult…)
continuare...

Urmând firul logic al interviurilor doamnei Kovesi

În aceste zile, doamna Kovesi pare a lupta singură împotriva unei amenințări care se tot apropie și care i-a cam paralizat (de frică, de îndoială, de sentimentul cauzei pierdute?) pe toți susținătorii ei. Altfel nu înțeleg de ce Ambasada SUA tace, SRI tace, DIICOT tace, CSM tace, DIGI 24, România Liberă și alte publicații suport ale DNA tac. În vreme ce în tabăra opusă forțele critice vorbesc tot mai mult aceeași limbă, se aliază, se sincronizează, se focalizează, își compun vectorii de atac în toate paralelogramele posibile pentru a produce rezultanta de eficiență maximă. (mai mult…)
continuare...

Darren White „“ o armă de È™antaj

Până È™i cele mai ciudate lucruri au unghiuri din care, privite, par de o normalitate fără cusur. Un bob de mac, plantat în centrul unui diamant È™lefuit cu zeci de fațete, devine de nerecunoscut pentru orice privitor din afară. Mai puțin pentru acela care l-a introdus acolo È™i îl contemplă exact prin minusculul tunel de inserție. (mai mult…)
continuare...

Mă opun reînvestirii din oficiu a Laurei Codruța Kovesi la șefia DNA

22 de ani la rând Nicolae Ceaușescu a fost reales prim "“ secretar al PCR, congres după congres. În unanimitate, fără competiție, fără contracandidați. Dintr-un motiv care nici nu mai trebuia explicat nației înțelepte: era unic și de neînlocuit. (mai mult…)
continuare...

Ecce homo! Pithecanthropus!

Față de conducătorii lor românii s-au dovedit, fără tăgadă, un popor adjectival: Ștefan cel Mare, Mihnea cel Rău, Radu cel Frumos, Alexandru cel Bun, Mircea cel Bătrân, Basarab cel Tânăr, Mihai Viteazul, Ioan Vodă cel Cumplit, Vlad Dracul, Aron Tiranul, Mihnea Turcitul, Ștefan Surdul, Iuga Ologul, Petru Ș ReuÈ™eau astfel, ei, românii, să sintetizeze printr-o simplă tuÈ™ă pe care s-o priceapă È™i copiii, un personaj, o domnie, o epocă. AÈ™a vor face, peste timp, È™i cu mai recenții lor capi: Regele Mihai, Nicolae CeauÈ™escu, Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu, Klaus Johannis. (mai mult…)
continuare...

Autoapărarea: un drept uitat, un act de demnitate pe cale de dispariție

M-am săturat de laÈ™itatea "žîndreptățita", de revărsarea publică "žscuzabilă" a osânzei sub formă de siluete umane, purtând pe piept însemne ale unor respectabile demnități. M-am saturat de tremurul gelatinos, în microfoane de înaltă fidelitate, al vocilor sugrumate de târÈ™ală, de paloarea închipuiților noÈ™tri politicieni rămaÈ™i fără pic de sânge în instalație de îndată ce îÈ™i aud numele citat la DNA. (mai mult…)
continuare...

Strigoii vechi și noi

Motto ... așa și eu, ce încă-n gând fugeam, privii-ndărăt pădurea de strigoi din care-n veci ieșit-a viu vreun neam. Dante Alighieri, Infernul Numai cine n-a vizitat infernul nu știe să recunoască un strigoi. Noi, românii, într-o pribegie de jumătate de secol printre cercurile și bolgiile sale, am devenit experți în a recunoaște și a simți pe propria noastră piele prezența strigoilor: strepezeala respirației lor acre, veninul faptei lor răzbunătoare. (mai mult…)
continuare...