Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Ieri am publicat pe blog articolul intitulat „Cu justiția la psihiatru”. A fost modul meu, ca simplu cetățean ce a cunoscut pe vremea unui regim totalitar consecințele asistării pasive la făptuirea răului cu metodă, de a reacționa la un incalificabil gest de brutalitate și sfidare comis de instituții de forță ale statului român așa zis democratic. Gestul, pe care l-am considerat nebunesc și deci îngrijorător, mai ales că venea din partea unui sistem și nu a unui dement pe persoană fizică, căruia i-a luat Dumnezeu mințile pentru o clipă, era reluarea procesului Rarinca. Și nu oricum, ci printr-o mașinațiune cusută cu sfoară de sac și puțind de la o poștă a cap de pește putrefact, a abuz de tip stalinist. În care mușchiul și pumnul se arată a fi instrumentele dreptății și nicidecum legea și tratamentul egal.
Nu mică mi-a fost surpriza să descopăr în presa de azi două reacții asemănătoare, consonante, din partea unora dintre cei mai notorii ziariști ai momentului, îndeobște aflați pe poziții antagonice: Cornel Nistorescu și Ion Cristoiu.
Cornel Nistorescu: „Sfârșit de comedie în justiție” http://www.cotidianul.ro/sfarsit-de-comedie-in-justitie-266621/
„Urmăresc desfăşurarea cazului Rarinca aşa cum stau cu ochii pe ştirile despre dosarele de corupţie. […]. Toate se târâie. Favoriţii politicienilor sunt şi favoriţii procurorilor. Plasa invizibilă a relaţiilor şi a mitei nu se rupe de nici un fel. Curăţenia politică anunţată se va încheia la Sfântul Aşteaptă. Nu dispare nimeni, nu pierde nimeni, nu se curăţă nimic. Este numai butaforie şi actorie jucată pentru raportări europene. […] Cazul Rarinca o demonstrează mai abitir decât toate marile poveşti despre corupţie. Un om mai mic, aflat în slujba unuia dintre instrumentele puterii în Justiţie, este pus la respect. O fi democraţie, dar nici chiar aşa, par a zice Livia Stanciu şi Laura Codruţa Kovesi. Aceasta din urmă […] nu este decât o piesă în acelaşi mecanism al aranjamentelor. De la eliminarea procurorului Iacobescu la dosarul ALRO şi la arestarea Marianei Rarinca, ea a dovedit toate calităţile sistemului. O schimbare spectaculoasă de putere poate să o transforme pe Laura Codruţa Kovesi din eroina anticorupţiei în încătuşata dusă la DNA. […] Anularea deciziei definitive din Dosarul Rarinca arată ca o operaţiune menită a astupa gura unui personaj care ar putea spune mai multe şi periculoase lucruri pentru Livia Stanciu. […] Felul în care este învârtit Dosarul Rarinca ne arată care este adevărata stare de lucruri în ultra vopsita şi pudrata reformă din justiţia română. Cei mari îşi fac plinul şi dau lecţii, cei mici sunt călcaţi în picioare şi trimişi la mititica”.
Ion Cristoiu: „Cum să nu-i dea Sistemul satisfacție Liviei Stanciu, cea care l-a făcut președinte pe Klaus Iohannis?!” http://www.cristoiublog.ro/
„Curtea de Apel București a admis contestația în anulare depusă de DNA în cazul Mariana Rarinca și a desființat sentința prin care a fost achitată victima cea care a stat în pușcărie șase luni pentru c-a îndrăznit să-i ceară niște bani Liviei Staniciu, fost procuror ceaușist de Galați, ajunsă președintă a ÎCCJ prin grija fostului șef de stat, Traian Băsescu. Despre lungul șir de abuzuri comise de Sistem pentru a a-i spăla Liviei Stanciu cadavrul moral n-are rost să mai scriu. Singurul lucru care trebuie remarcat, ca un semnal de alarmă, rămîne absența oricărei preocupări de salvare a aparențelor. Totul a fost dinadins făcut cu toporul, cum obișnuiesc cei cu creierul în moletiere din instituțiile de forță ale Republicii, într-o manieră trimițînd la aroganța de tip securistic: Așa vor mușchii noștri. Că Sistemul face totul ca s-o albească pe Livia Stanciu, de fapt nu s-o albească, ci să-i satisfacă hachițele, nu mă miră. Mă miră însă reacția palidă a presei, a societății civile, a politicienilor. […]Sistemul i-a rezolvat Liviei Stanciu interesul de a se răzbuna pe Mariana Rarinca, pentru că a cutezat să-i ceară banii care i se cuveneau. Să vedeți, în lunile care urmează, ce harnică va fi Livia Stanciu în a rezolva interesele Sistemului!”
Desigur că m-ar fi interesat o reacție pe tema asta și a lui Cristian Tudor Popescu. Mult mai mult pe tema asta decât pe tema jocului Simonei Halep în turneele de pregătire pentru Grand Slam-ul american. Nu a fost să fie. Omul e-n demisie, e-n concediu, e-n impas. Encomiastul justiției băsesciene de tip paukerist, care a declarat din toți rărunchii lui violeți și fără vreo tresărire de luciditate că, pentru politicienii și afaceriștii români, ar înlocui prezumția de nevinovăție cu prezumția de vinovăție, mocnește în jarul lui de vulcan noroios, așteptând noi destine distruse arbitrar de binomul devenit trinom, pentru a reveni și el, triumfător, plin de clăbuci la gură, în editorialistica politică dâmbovițeană.
Cazul Rarinca ar întruni toate particularitățile necesare unei răbufniri protestatare de proporții ale moleșitului popor român. După cum s-a văzut și în cazul Arafat, acesta se aprinde atipic, mai degrabă la obrăznicie decât la nedreptate. Iar ceea ce face acum Laura Kovesi pentru a și-o subjuga pe vecie pe Livia Stanciu este de o obrăznicie marca napalm curat.
Doamne, ce instinct al dreptății or avea și conducătorii ăștia ai noștri dacă găsesc în străfundurile lor resurse de a asista complice la batjocorirea, cu justiția atotputernică, a unui om simplu și nevinovat și destulă ticăloșie pentru a mângâia pe creștet aceeași justiție, ca un satâr de gâde, ce-l ocolește, cu șmecheroase fandări, pe cel mai ticălos politician ce-a condus această țară după decembrie 1989.

Contele de Saint GermainEditorialecazul Rarinca,Cornel Nistorescu,Cotidianul,Cristian Tudor Popescu,cu justitia la psihiatru,DNA,encomiast,Grand Slam american,ICCJ,Ion Cristoiu,Laura Kovesi,Livia StanciuIeri am publicat pe blog articolul intitulat „Cu justiția la psihiatru”. A fost modul meu, ca simplu cetățean ce a cunoscut pe vremea unui regim totalitar consecințele asistării pasive la făptuirea răului cu metodă, de a reacționa la un incalificabil gest de brutalitate și sfidare comis de instituții de...Blog politic si polemic