Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

A devenit o modă. E de bonton. S-au deschis cluburi de swinging în mai toate reședințele de județ. Formează o rețea. Cine s-a plictisit de partener îl poate oferi la schimb. „Destinat elitelor sexuale!” Așa sună reclama acestei forme extreme de omorât plictisul.
Întâi am vrut să-mi intitulez articolul „Cadrilul serviciilor secrete”. Și la cadril se schimbau partenerii. Doar că aș fi amestecat prea multă poezie într-o metaforă despre poftele ce tulbură minți: sexul și puterea.
Ca niciodată, campania prezidențială din acest an este caracterizată prin dezvăluiri senzaționale și compromițătoare despre principalii candidați. Nu sunt dezvăluiri mondene, la capătul unor investigații jurnalistice, ci adevărate bombe politice, detonate direct din arhivele secrete ale unor servicii și direcționate încrucișat spre taberele care contează.
Există 3 combatanți subterani care luptă în acest moment să impună președintele României: SRI, SIE, DGIPI. Fiecare cu informațiile sale confidențiale, fiecare cu analizele și strategiile sale de dobândit supremația. Miza este clară: obținerea unei poziții privilegiate în raport cu noul președinte. Aceasta ar însemna dominarea competitorilor de profil, influență superioară, bugete pe măsură dar, mai ales, rolul de conducător din umbră al țării.
Cea mai bună cale de a dobândi supremația este să ai o contribuție cât mai importantă la înscăunarea noului șef al statului și să deții pârghii ca, după aceea, să-l controlezi tu pe el și nu invers.
Serviciul care pare a nu-l fi părăsit încă pe Traian Băsescu este SRI. Toți adversarii președintelui sunt în continuare monitorizați la sânge prin ascultări și alte mijloace specifice și sunt dați pe mâna DNA în regim de urgență pentru ca nimic din ceea ce ar putea fi folosit împotriva lor să nu se piardă. Un alt semn că SRI încă îl slujește în limite mai mult decât instituționale pe Traian Băsescu este nesesizarea ORNISS în legătură cu presupusul incident de securitate comis de președinte atunci când a manipulat neglijent documente secret de serviciu cu ocazia ultimului interviu televizat.
Spre deosebire de SRI, SIE s-a mișcat mai repede și, se pare, câștigător, în a trece de partea lui Victor Ponta tranșant și la vedere. Laudele aduse nu mai târziu decât aseară de premier domnului Meleșcanu indică o armonie între cei doi care depășește simplul formalism al unei politeți diplomatice. Se pare că decisiv în această apropiere s-a dovedit comunicatul oficial al conducerii SIE, defavorabil lui Traian Băsescu, un comunicat care nu era absolut necesar și care, tocmai de aceea, a atârnat atât de greu. De altfel, răbufnirea lui Traian Băsescu împotriva întregii conduceri SIE (și nu doar a fostului director Meleșcanu) confirmă cel mai temeinic trecerea totală a SIE de partea candidatului Victor Ponta. Și cum să nu fie așa când, foarte probabil, legăturile mai vechi ale lui Ponta cu SIE reprezintă un liant de mare durabilitate și o garanție a unei excelente înțelegeri viitoare.
DGIPI nu poate lua pe cont propriu lupta pentru supremația comunității de informații. Fiind un serviciu doar departamental, nu național, nu poate emite pretenții de lider ci doar de partener privilegiat. Câtă vreme ministru de interne a fost un reprezentant al guvernărilor băsiste, DGIPI a slujit pe Traian Băsescu. De îndată însă ce ministerul de interne a trecut la USL și, mai apoi, la PSD, și DGIPI a făcut voluta politică previzibilă. Această reorientare s-a manifestat cel mai spectaculos prin provocarea a două evenimente de mare răsunet, în care rolul DGIPI pare a fi fost decisiv: cazul Bercea Mondial – Mircea Băsescu și cazul Robert Turcescu. Asupra primului nu mă voi opri acum, a fost suficient comentat în ultimele luni. În schimb, asupra celui de-al doilea îmi permit să emit o părere: cred că Robert Turcescu chiar a fost ce-a declarat. Când Traian Băsescu a deschis atacul cu tema candidat la președinție – ofițer acoperit, tabăra pontistă a contraatacat prin cazul Turcescu. Cu documente beton în spate, furnizate de DGIPI, persoane favorabile premierului, pricepute la negocieri cu strânsul mâinii în balamaua ușii, i-au cerut ziaristului de la B1 să aleagă între două rele: sau se deconspiră singur, beneficiind de clemență, sau va fi deconspirat pe surse, cu toate consecințele punitive ce ar fi urmat. Turcescu a scrutat viitorul și a ales varianta cu care i-a lăsat muți pe Orcan, Pora și, se pare, chiar pe Traian Băsescu. Acum DGIPI este, alături de SIE, confortabil instalată în barca lui Victor Ponta, favorita regatei prezidențiale.
Un detaliu pare însă a complica acest raționament: poziția lui Sebastian Ghiță. Omul SRI joacă pe față în echipa premierului. Să fie el un rebel față de linia trasată de Maior și Coldea, să aibă cutezanța de a vâsli în contracurent sau pur și simplu execută o misiune, aceea de a asigura planul B pentru șefii săi prea fricoși, prea servili sau prea compromiși pentru a urma modelul Meleșcanu?
Este clar că toate cele trei servicii secrete, până mai ieri cuplate cu Traian Băsescu prin jurăminte de credință veșnică, l-au scos pe acesta la un swing. Ele doresc cu aviditate un alt partener, pe viitorul președinte al României, dar pentru asta trebuie să scape mai intâi de cel care nu le mai este de niciun folos. SIE și DGIPI se pare că au reușit să se descotorosească de povară. SRI încă ezită sau, mai bine zis, joacă la două capete: Coldea la dreapta, Ghiță la stânga. Maior, ca românul, imparțial, la mijloc. Cine știe: când doi se bat…

Contele de Saint GermainEditorialeB1,Bercea Mondial,Coldea,DGIPI,DNA,maior,Mircea Basescu,Orcan,ORNISS,Pora,Robert Turcescu,Sebastian Ghita,SIE,SRI,swinging,Teodor Melescanu,Victor PontaA devenit o modă. E de bonton. S-au deschis cluburi de swinging în mai toate reședințele de județ. Formează o rețea. Cine s-a plictisit de partener îl poate oferi la schimb. 'Destinat elitelor sexuale!' Așa sună reclama acestei forme extreme de omorât plictisul. Întâi am vrut să-mi intitulez articolul...Blog politic si polemic