Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

A devenit o modă. E de bonton. S-au deschis cluburi de swinging în mai toate reşedinţele de judeţ. Formează o reţea. Cine s-a plictisit de partener îl poate oferi la schimb. “Destinat elitelor sexuale!” Aşa sună reclama acestei forme extreme de omorât plictisul.
Întâi am vrut să-mi intitulez articolul “Cadrilul serviciilor secrete”. Şi la cadril se schimbau partenerii. Doar că aş fi amestecat prea multă poezie într-o metaforă despre poftele ce tulbură minţi: sexul şi puterea.
Ca niciodată, campania prezidenţială din acest an este caracterizată prin dezvăluiri senzaţionale şi compromiţătoare despre principalii candidaţi. Nu sunt dezvăluiri mondene, la capătul unor investigaţii jurnalistice, ci adevărate bombe politice, detonate direct din arhivele secrete ale unor servicii şi direcţionate încrucişat spre taberele care contează.
Există 3 combatanţi subterani care luptă în acest moment să impună preşedintele României: SRI, SIE, DGIPI. Fiecare cu informaţiile sale confidenţiale, fiecare cu analizele şi strategiile sale de dobândit supremaţia. Miza este clară: obţinerea unei poziţii privilegiate în raport cu noul preşedinte. Aceasta ar însemna dominarea competitorilor de profil, influenţă superioară, bugete pe măsură dar, mai ales, rolul de conducător din umbră al ţării.
Cea mai bună cale de a dobândi supremaţia este să ai o contribuţie cât mai importantă la înscăunarea noului şef al statului şi să deţii pârghii ca, după aceea, să-l controlezi tu pe el şi nu invers.
Serviciul care pare a nu-l fi părăsit încă pe Traian Băsescu este SRI. Toţi adversarii preşedintelui sunt în continuare monitorizaţi la sânge prin ascultări şi alte mijloace specifice şi sunt daţi pe mâna DNA în regim de urgenţă pentru ca nimic din ceea ce ar putea fi folosit împotriva lor să nu se piardă. Un alt semn că SRI încă îl slujeşte în limite mai mult decât instituţionale pe Traian Băsescu este nesesizarea ORNISS în legătură cu presupusul incident de securitate comis de preşedinte atunci când a manipulat neglijent documente secret de serviciu cu ocazia ultimului interviu televizat.
Spre deosebire de SRI, SIE s-a mişcat mai repede şi, se pare, câştigător, în a trece de partea lui Victor Ponta tranşant şi la vedere. Laudele aduse nu mai târziu decât aseară de premier domnului Meleşcanu indică o armonie între cei doi care depăşeşte simplul formalism al unei politeţi diplomatice. Se pare că decisiv în această apropiere s-a dovedit comunicatul oficial al conducerii SIE, defavorabil lui Traian Băsescu, un comunicat care nu era absolut necesar şi care, tocmai de aceea, a atârnat atât de greu. De altfel, răbufnirea lui Traian Băsescu împotriva întregii conduceri SIE (şi nu doar a fostului director Meleşcanu) confirmă cel mai temeinic trecerea totală a SIE de partea candidatului Victor Ponta. Şi cum să nu fie aşa când, foarte probabil, legăturile mai vechi ale lui Ponta cu SIE reprezintă un liant de mare durabilitate şi o garanţie a unei excelente înţelegeri viitoare.
DGIPI nu poate lua pe cont propriu lupta pentru supremaţia comunităţii de informaţii. Fiind un serviciu doar departamental, nu naţional, nu poate emite pretenţii de lider ci doar de partener privilegiat. Câtă vreme ministru de interne a fost un reprezentant al guvernărilor băsiste, DGIPI a slujit pe Traian Băsescu. De îndată însă ce ministerul de interne a trecut la USL şi, mai apoi, la PSD, şi DGIPI a făcut voluta politică previzibilă. Această reorientare s-a manifestat cel mai spectaculos prin provocarea a două evenimente de mare răsunet, în care rolul DGIPI pare a fi fost decisiv: cazul Bercea Mondial – Mircea Băsescu şi cazul Robert Turcescu. Asupra primului nu mă voi opri acum, a fost suficient comentat în ultimele luni. În schimb, asupra celui de-al doilea îmi permit să emit o părere: cred că Robert Turcescu chiar a fost ce-a declarat. Când Traian Băsescu a deschis atacul cu tema candidat la preşedinţie – ofiţer acoperit, tabăra pontistă a contraatacat prin cazul Turcescu. Cu documente beton în spate, furnizate de DGIPI, persoane favorabile premierului, pricepute la negocieri cu strânsul mâinii în balamaua uşii, i-au cerut ziaristului de la B1 să aleagă între două rele: sau se deconspiră singur, beneficiind de clemenţă, sau va fi deconspirat pe surse, cu toate consecinţele punitive ce ar fi urmat. Turcescu a scrutat viitorul şi a ales varianta cu care i-a lăsat muţi pe Orcan, Pora şi, se pare, chiar pe Traian Băsescu. Acum DGIPI este, alături de SIE, confortabil instalată în barca lui Victor Ponta, favorita regatei prezidenţiale.
Un detaliu pare însă a complica acest raţionament: poziţia lui Sebastian Ghiţă. Omul SRI joacă pe faţă în echipa premierului. Să fie el un rebel faţă de linia trasată de Maior şi Coldea, să aibă cutezanţa de a vâsli în contracurent sau pur şi simplu execută o misiune, aceea de a asigura planul B pentru şefii săi prea fricoşi, prea servili sau prea compromişi pentru a urma modelul Meleşcanu?
Este clar că toate cele trei servicii secrete, până mai ieri cuplate cu Traian Băsescu prin jurăminte de credinţă veşnică, l-au scos pe acesta la un swing. Ele doresc cu aviditate un alt partener, pe viitorul preşedinte al României, dar pentru asta trebuie să scape mai intâi de cel care nu le mai este de niciun folos. SIE şi DGIPI se pare că au reuşit să se descotorosească de povară. SRI încă ezită sau, mai bine zis, joacă la două capete: Coldea la dreapta, Ghiţă la stânga. Maior, ca românul, imparţial, la mijloc. Cine ştie: când doi se bat…

Contele de Saint GermainEditorialeB1,Bercea Mondial,Coldea,DGIPI,DNA,maior,Mircea Basescu,Orcan,ORNISS,Pora,Robert Turcescu,Sebastian Ghita,SIE,SRI,swinging,Teodor Melescanu,Victor PontaA devenit o modă. E de bonton. S-au deschis cluburi de swinging în mai toate reşedinţele de judeţ. Formează o reţea. Cine s-a plictisit de partener îl poate oferi la schimb. “Destinat elitelor sexuale!” Aşa sună reclama acestei forme extreme de omorât plictisul. Întâi am vrut să-mi intitulez articolul...Blog politic si polemic