Scorul acestui articol
[Total: 12 voturi. Media: 5]

Motto
… așa și eu, ce încă-n gând fugeam,
privii-ndărăt pădurea de strigoi
din care-n veci ieșit-a viu vreun neam.
Dante Alighieri, Infernul

Numai cine n-a vizitat infernul nu știe să recunoască un strigoi. Noi, românii, într-o pribegie de jumătate de secol printre cercurile și bolgiile sale, am devenit experți în a recunoaște și a simți pe propria noastră piele prezența strigoilor: strepezeala respirației lor acre, veninul faptei lor răzbunătoare.

„Pădurea de strigoi” din vremea secerișului roșu ne urmărește încă. O știm, amenințătoare, la tot pasul, hrănindu-se din ură și setea de-a ne vedea terminați, ca popor.
Atâta ticăloșie sufocantă!
Sunt mulți, organizați, au lideri deghizați în ființe umane și șiretenia ciupercilor otrăvitoare.
Dar, la răstimpuri, pentru că lipsa de substanță umană îi face necugețați, se dau de gol. Și atunci le putem zări pentru o clipă ruina tigvelor descărnate, limbile necrofage, craterele pietrificate ale ochilor „“ oglinda sufletului. Ce ironie, să amesteci sufletul uman într-o astfel de luciferiadă!

Nu știu când a devenit Traian Băsescu moroi. Poate atunci când a semnat pactul cu diavolul securității comuniste, poate mai târziu când, navigând prin aburoase tenebre, o jelea pe mama sa încă vie, chemând-o lângă el”¦ Nu știu. Poate s-a născut gata moron, cu misiunea de a prelua un blestem asupra poporului român pe care să-l ducă la împlinire. Cert este că atunci când își punea marinarii să-l care în spinare și când incendia nave, ca să-și șteargă urmele, îi fusese deja refuzată intrarea în înpărăția lui Zamolxis; juca după reguli necurate. Evenimentele din decembrie 1989 l-au prins, așadar, strigoi. Strigoi vechi!

După care a devenit strigoi nou. Și nu dintre aceia de bântuit case triste ci de nenorocit popoare șovăitoare.
La dracu însă (unde altundeva?) cu acest personaj. El este deja identificat, repertoriat (la aceeași literă cu Belzebut, Bercea, Berilă), menit smoalei și catranului. Tot ce trebuie să mai facem în legătură cu el este să nu-i uităm crimele și hoțiile și să nu-l urmăm. Spre orice îndemn, cât de bun ni s-ar părea. Căci scopul lui final este același ca atunci când ne-a amăgit să-l înscăunăm președinte: distrugerea criteriilor morale, respectului de sine și identității celor de aceeași limbă, cea în care eu scriu și voi citiți aceste gânduri. De aceea, acum când el și uriașul său aparat de propagandă au declanșat un atac furibund asupra președintelui Klaus Iohannis, eu devin extrem de bănuitor: deși argumentele de atac împotriva „președintelui sfinx” sunt în general corecte (eu le-am folosit înaintea lui Traian Băsescu), nu cumva există riscul ca mai răul să ia locul răului?

Mai ales că, împins de presiunea actualității, zilele trecute și-a scăpat masca de pe față și un alt strigoi vechi și nou: complicele Monica Macovei.

Renumele de strigoi vechi și l-a câștigat în râvnele de procuror comunist dovedite din tată în fiică. Monica Macovei a fost zelos procuror comunist, iar tovarășul Vasile Gherghescu, tatăl ei, a fost decorat cu Steaua Republicii Socialiste România de însuși Nicolae Ceaușescu, în aceeași festivitate cu Iulian Vlad și Nicolae Pleșiță. Este o grandioasă intrare în lumea strigoilor, nu? Diabolica fiică a decoratului a vrut însă cu tot dinadinsul să-și depășească tatăl: mineriada din iunie 1990 o evidențiază ca procuror „“ anchetator al „golanilor” întemnițați de regimul Iliescu la Jilava. De partea cui credeți că a jucat acest strigoi cu fustă atunci? Ați ghicit: de partea strigoilor.
Primul care a dat de înțeles că strigoiul vechi Monica Macovei a devenit un strigoi nou a fost nevricosul Mihai Neamțu care, pentru a-și lua curajul de a o îmbrățișa fără daune, s-a protejat cu o funie de usturoi încinsă peste greabăn.

Dar cum chiar strigoilor le mai tremură mână în momentele de cumpănă, iată că și Monica Macovei și-a scăpat zilele trecute masca de pe figură, lăsându-și la vedere adevăratul chip. Dizidența față de Traian Băsescu, poza ei de defilare după demascările din presă privind corupția fostului președinte, nu a fost decât un calculat și mincinos joc de politician. Ea este în continuare băsistul fidel și săritor pe care-l știam, gata să-și înjunghie poporul și să spargă timpane atunci când se pun în joc interesele majore ale pricoliciului șef.

Declară, Monica Macovei, la Adevărul live:
„žÎn politica externă mie mi se pare că suntem inexistenți. În ceea ce privește politica externă, președintele Iohannis e slab. România era mai prezentă pe plan extern în timpul mandatelor lui Traian Băsescu. (…). Poziția României din punctul meu de vedere este pe direcția Statele Unite, în primul rând. Președintele Iohannis a mutat axa de politică externă a României spre Germania. (…) Cel mai important pentru noi este să fim cu americanii. Asta e garanția de securitate cea mai mare„.

Indirect și involuntar, Monica Macovei confirmă ce spuneam într-un articol recent: că tot asaltul disproporționat pe care-l vedem în ultimele zile îndreptat împotriva lui Klaus Iohannis, inclusiv lansarea de către DNA a ipotezei „žfocului pus” la Colectiv în beneficiul președintelui, care astfel și-a putut instala „žguvernul meu”, reprezintă parte a unui război pentru supremație în România, declanșat de SUA împotriva adepților orientării prioritare a țării către UE și, în particular, către Germania”.

Minunat, vor zice unii. Cine să ne apere mai bine decât mama democrației și a drepturilor omului?

Prăpastia dintre vorbe și fapte!

Ne-au apărat americanii, cum ne amăgiseră, când Churchill, cu îngăduința lor, a pus degetul său gras pe harta Europei cum l-a pus? Lanturlu!!

Iar mai recent, când 7,5 milioane de români, deci țara, au voit primenire și îndreptare, ne-au susținut ei, prin Gordon al lor? Flit! Asta ne-au servit! Cu isonul cui, la Bruxelles? Al strigoiului Monica Macovei. Care voia mai degrabă țara sfâșiată și poporul umilit decât demna ei autodeterminare.

Și această mască de mortăciune mimând intransigența vine acum să ne ceară o derogare de la condiția de român patriot: „žBăsescu a fost mai bun. Americanii ne sunt salvarea”.

Să mori tu? Suflet de zodie rea! S-o dovedească!

Nu tu, strigoi vechi și nou tratat chiar și de apropiați cu usturoi, ci ei!

Să dovedească americanii, măcar o dată, că respectă acest popor pe care vor să-l pună paravan, la distanță de hotarele lor, amenințărilor asiatice.

Strigoii vechi și noi ne-au sărit din nou la beregată! Nu-i pot vedea altfel decât sunt, oricât ne-ar minți cu demonstrații meșteșugite. Pe lângă ei, până și Elena Udrea pare o nimfă.

De aceea, în încheiere, nu mă pot împiedica, privind spre acest sinistru cuplu, Băsescu „“ Macovei, de aspiranți la „vindecarea” prin abdicare a României, să-l citez pe epigramistul Romeo Petrasciuc:

„Doi strigoi, pe înserat
Se-ntâlnesc și stau la sfat:
– Frate-meu, ca între fameni,
Te întreb: Tu crezi în oameni?”

Contele de Saint GermainEditorialeBercea,Berila,catran,comisarul Gordon,Dante Alighieri,DNA,Elena Udrea,fameniBelzebut,imparatia lui Zamolxis,incendiul de la Colectiv,Infernul,Iulian Vlad,Klaus Iohannis,luciferiada,Mihai Neamtu,Monica Macovei,moron,Nicolae CeauÅŸescu,Nicolae Plesita,nimfa,Romeo Petrasciuc,sfinx,smoala,Steaua RSR,strigoi,SUA,usturoi,Vasile GherghescuMotto ... așa și eu, ce încă-n gând fugeam, privii-ndărăt pădurea de strigoi din care-n veci ieșit-a viu vreun neam. Dante Alighieri, Infernul Numai cine n-a vizitat infernul nu știe să recunoască un strigoi. Noi, românii, într-o pribegie de jumătate de secol printre cercurile și bolgiile sale, am devenit experți în a...Blog politic si polemic