Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

În ultima perioadă mi-a fost tot mai greu să mențin ritmul zilnic de publicare.

Există două motive:

– o amplificare a obligațiilor profesionale;

-  o monotonie a paletei de subiecte capabile a mă incita la scris.

Genul acesta de publicistică funcționează, cel puțin în cazul meu, ca răspuns la stimuli externi. De fapt, așa s-a și pus în mișcare: m-au enervat peste măsură niște producții pur propagandistice și imoral partizane ale unor oameni de la care aveam alte pretenții („clienții” mei,  pe care îi știți prea bine de-acum) și a trebuit să reacționez. Dar, cu timpul, totul a intrat într-un fel de râșniță repetitivă, atât în ceea ce privește felul lor de a păcătui cât și modul meu de a-i arăta cum sunt pe sub cuvinte.

În plus, în ultima vreme, totul în țară se prăbușește cu un soi de inexorabilitate care în victime a reactivat fatalismul „epocii de aur” iar în intelectualii puterii, nu intru totul orbiți, o refugiere în derizoriu (vezi Pleșu și Cărtărescu). Ce să combați cu aceștia când temele pe care și le aleg sunt fie adormitor folcloristo – etnografice („Fantezii pascale”, „Românul pravoslavnic” la Pleșu), fie numerico – extrateritoriale („Întâlniri de gradul trei”, „Cele două opțiuni ale lumii arabe” la Cărtărescu).

Cum pentru mine stilul relatării contează cel puțin la fel de mult ca substanța acesteia și cum stilul meu, atât cât este, suferă în condiții de inconsistentă excitație provocatoare, am decis să-mi suspend regula autoimpusă de a posta în fiecare zi cel puțin o producție originală.

Voi scrie, măcar un timp, până mă voi mai elibera și mă voi mai odihni, doar când ceva mă va împinge cu adevărat. Atât pe blog cât și pe forumuri.

Sper să mă înțelegeți și chiar să mă ajutați. Cum? Propunând voi înșivă comentarii (preferabil de maximum o pagină) pe care eu să le public aici, ca editoriale. Pentru acceptare nu vă impun o temă sau o direcție ci doar scriere cu talent, decentă și un necesar respect pentru orientarea și opțiunile politice ale vizitatorilor acestui blog.

 

Nu uitați: Contele de Saint Germain este un contestatar vehement al regimului Băsescu „“ Boc și nu-și va pune blogul la dispoziția susținătorilor direcți sau voalați ai acestuia.

Cei tentați de o deturnare a acestui blog de la scopul cu care a fost construit sunt sfătuiți să nu-și piardă timpul încercând. Există suficiente platforme încărcate ideologic cu minusul preferințelor lor. Să le frecventeze pe acelea.

Sunt, în continuare, aici.

Voi modera comentariile, le voi publica pe cele mai consistente, voi dialoga cu cei ce-mi scriu. Doar că nu voi mai posta zilnic editoriale. Sper ca această decizie să conducă la un plus de calitate.

Vă aștept în continuare!

Contele de Saint GermainEditorialeblog,cartarescu,frecventa postarilor,Plesu,publicistica,vizitatoriÎn ultima perioadă mi-a fost tot mai greu să mențin ritmul zilnic de publicare. Există două motive: - o amplificare a obligațiilor profesionale; -  o monotonie a paletei de subiecte capabile a mă incita la scris. Genul acesta de publicistică funcționează, cel puțin în cazul meu, ca răspuns la stimuli externi. De fapt,...Blog politic si polemic