Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

 

(Acest comentariu a fost postat la articolul din EVZ al lui Mircea Mihaies intitulat “Sclavia trece la urmas”, articol ce poate fi citit accesand linkul http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-sclavia-trece-la-urmas-928562.html)

Mircea Mihăieş dă semne de epuizare. Nu mai are oxigen de puşcat la opoziţia pezevenche şi atunci o ia la luptă în mediu anaerob, cu binecunoscutele sale aere dense. Pune jetul pe câte cineva şi mizează pe concentraţia mare de pucioasă, de care organismul său e neegalat producător. Procentele de azot combinate cu pucioasa nasc uneori efecte ilariante şi atunci, în loc să fisureze la duşman, editorialele sale reuşesc să ridiculizeze, prin reflexie, propriii capi.

Iată azi : în cătare cu vânatul preferat Ponta, după ce a trecut cu umbra glonţului peste marotele sale Iliescu, Geoană, Vântu, dă cu cotul în următoarea generalizare :

« Din 1990 nu s-a schimbat nimic. Figurile şi rolurile sunt copiate la indigo, scenariile şi acţiunile se repetă cu o lipsă de originalitate deprimantă. Ori unde te-ai uita, aceeaşi relaţie sclav-stăpân de sclav”. (“Ori unde” păstrează ortografia autorului).

Generalizarea astfel lovită cu cotul fuduliei nestăvilite se face tăndări şi dintre cioburi iese, inocentă, constatarea nedorită: păi dacă tot e pe bază de “oriunde te-ai uita”, hai să ne uităm niţel şi la domnul preşedinte care, vorba păcătosului, ar trebui să se inscrie şi dânsul în această “relaţie sclav-stăpân de sclav”.

Poate ne explică MM cine o fi stăpânul de sclav al acestui preaînalt sclav? Oare “marele licurici”, sau poate premierul ungar Viktor Orban?

 

Evident că vicele de la ICR, atâta vreme cât mai este lăsat nerestructurat, nu o să ne răspundă din proprie voinţă la această provocare.

 

Se apropie insă clipa când va trebui să explice măcar copiilor săi de ce a criticat selectiv şi a tăcut complice: din dragoste, din oportunism sau din laşitate?

 

Pentru astfel de situaţii, pe care chiar şi MM le poate anticipa, domnia sa îşi pregăteşte  terenul cu generalizări imprudente, ca aceea tocmai comentată. Pentru a concluziona sibilinic şi invocator la nevoie: “Cam aici ne aflăm după douăzeci de ani de jaf, minciună şi complicităţi vinovate. Prima carte publicată de Raymond Chandler se numeşte “Somnul de veci”, iar capodopera lui e intitulată “Bun rămas pentru vecie”. Titluri profetice, nu-i aşa? Rămâne doar să ne hotărâm: ni le aplică ei nouă ori noi lor”?

Vă rog să observaţi cât de artificial şi din afara speciei sună autoafilierea unui atât de versatil personaj la grupările “nouă” şi “noi”.

Dragă MM, tu eşti tu, inconfundabil prin fizica de vase comunicante a opiniilor tale. Eşti neaglutinabil, precum icrele tăiate. Pentru tine « nouă » şi « noi » capătă sens doar în plecăciuni obediente la Cotroceni şi în Modrogan. Şi doar pentru tine. Chiar şi ei, chiar şi cu multă lămâie, mi-e greu să cred că te-ar putea asimila.

Contele de Saint GermainPolemiceCotroceni,Mircea Mihaies,Modrogan,Ponta Chandler,sclavia trece la urmas,Senatul EVZ  (Acest comentariu a fost postat la articolul din EVZ al lui Mircea Mihaies intitulat 'Sclavia trece la urmas', articol ce poate fi citit accesand linkul http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-sclavia-trece-la-urmas-928562.html) Mircea Mihăieş dă semne de epuizare. Nu mai are oxigen de puşcat la opoziţia pezevenche şi atunci o ia la luptă în mediu anaerob,...Blog politic si polemic