Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

În ultima perioadă mi-a fost tot mai greu să menţin ritmul zilnic de publicare.

Există două motive:

– o amplificare a obligaţiilor profesionale;

–  o monotonie a paletei de subiecte capabile a mă incita la scris.

Genul acesta de publicistică funcţionează, cel puţin în cazul meu, ca răspuns la stimuli externi. De fapt, aşa s-a şi pus în mişcare: m-au enervat peste măsură nişte producţii pur propagandistice şi imoral partizane ale unor oameni de la care aveam alte pretenţii (“clienţii” mei,  pe care îi ştiţi prea bine de-acum) şi a trebuit să reacţionez. Dar, cu timpul, totul a intrat într-un fel de râşniţă repetitivă, atât în ceea ce priveşte felul lor de a păcătui cât şi modul meu de a-i arăta cum sunt pe sub cuvinte.

În plus, în ultima vreme, totul în ţară se prăbuşeşte cu un soi de inexorabilitate care în victime a reactivat fatalismul “epocii de aur” iar în intelectualii puterii, nu intru totul orbiţi, o refugiere în derizoriu (vezi Pleşu şi Cărtărescu). Ce să combaţi cu aceştia când temele pe care şi le aleg sunt fie adormitor folcloristo – etnografice (“Fantezii pascale”, “Românul pravoslavnic” la Pleşu), fie numerico – extrateritoriale (“Întâlniri de gradul trei”, “Cele două opţiuni ale lumii arabe” la Cărtărescu).

Cum pentru mine stilul relatării contează cel puţin la fel de mult ca substanţa acesteia şi cum stilul meu, atât cât este, suferă în condiţii de inconsistentă excitaţie provocatoare, am decis să-mi suspend regula autoimpusă de a posta în fiecare zi cel puţin o producţie originală.

Voi scrie, măcar un timp, până mă voi mai elibera şi mă voi mai odihni, doar când ceva mă va împinge cu adevărat. Atât pe blog cât şi pe forumuri.

Sper să mă înţelegeţi şi chiar să mă ajutaţi. Cum? Propunând voi înşivă comentarii (preferabil de maximum o pagină) pe care eu să le public aici, ca editoriale. Pentru acceptare nu vă impun o temă sau o direcţie ci doar scriere cu talent, decentă şi un necesar respect pentru orientarea şi opţiunile politice ale vizitatorilor acestui blog.

 

Nu uitaţi: Contele de Saint Germain este un contestatar vehement al regimului Băsescu – Boc şi nu-şi va pune blogul la dispoziţia susţinătorilor direcţi sau voalaţi ai acestuia.

Cei tentaţi de o deturnare a acestui blog de la scopul cu care a fost construit sunt sfătuiţi să nu-şi piardă timpul încercând. Există suficiente platforme încărcate ideologic cu minusul preferinţelor lor. Să le frecventeze pe acelea.

Sunt, în continuare, aici.

Voi modera comentariile, le voi publica pe cele mai consistente, voi dialoga cu cei ce-mi scriu. Doar că nu voi mai posta zilnic editoriale. Sper ca această decizie să conducă la un plus de calitate.

Vă aştept în continuare!

Contele de Saint GermainEditorialeblog,cartarescu,frecventa postarilor,Plesu,publicistica,vizitatoriÎn ultima perioadă mi-a fost tot mai greu să menţin ritmul zilnic de publicare. Există două motive: - o amplificare a obligaţiilor profesionale; -  o monotonie a paletei de subiecte capabile a mă incita la scris. Genul acesta de publicistică funcţionează, cel puţin în cazul meu, ca răspuns la stimuli externi. De fapt,...Blog politic si polemic