Ieri am publicat pe blog articolul intitulat „Cu justiția la psihiatru”. A fost modul meu, ca simplu cetățean ce a cunoscut pe vremea unui regim totalitar consecințele asistării pasive la făptuirea răului cu metodă, de a reacționa la un incalificabil gest de brutalitate și sfidare comis de instituții de forță ale statului român așa zis democratic. Gestul, pe care l-am considerat nebunesc și deci îngrijorător, mai ales că venea din partea unui sistem și nu a unui dement pe persoană fizică, căruia i-a luat Dumnezeu mințile pentru o clipă, era reluarea procesului Rarinca. Și nu oricum, ci printr-o mașinațiune cusută cu sfoară de sac și puțind de la o poștă a cap de pește putrefact, a abuz de tip stalinist. În care mușchiul și pumnul se arată a fi instrumentele dreptății și nicidecum legea și tratamentul egal. (more…)
continuare...