Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Stimată doamnă Sorina Plăcintă,

Aparțineți, politic, unei caste pe care o detest. O detest pentru multe, dar mai ales pentru ipocrizie și aroganță.

Dacă totuși vă adresez aceste rânduri  (și nu oricum ci cu simpatie și solidaritate) este pentru că atitudinea dumneavoastră din ultima vreme îmi permite să vă tratez separat. Instanțele din mine (care abuzează judecând pe alții fără vreun drept dar, din fericire, doar platonic) au considerat că,  prin lacrimile din parlament ca și prin mărturisirea recentă de pe blog, v-ați dezis oarecum de această castă și de viciile ei majore.

Într-un anturaj de sfidători atotputernici ați avut curajul de a vă arăta vulnerabilă.  Nu-i puțin lucru.  Această vulnerabilitate asumată v-a promovat din condiția de supraom contrafăcut în aceea de fragilă și frumoasă ființă autentică. Nu este însă o promovare ireversibilă. Riscul recăderii există iar evitarea lui depinde numai de cât de sinceră și durabilă vă este smerenia de azi.

Pe cât sunt de oribili caraghioșii cu aere de infailibili precum doamna aceea, în prezența căreia v-a podidit plânsul, ori domnul acela, din care (conform spuselor respectivei doamne) ne-am trage cu toții (Doamne ferește!), pe atât de demni de ascultare și înțelegere devin cei ca dumneavoastră după astfel de gesturi.

Pentru orice om normal, familia depășește în importanță orice. Mai ales când în balanță vin puse  terminațiile ei cele mai sensibile, copiii. Ca soț și tată vă înțeleg și vă împărtășesc disperările. Ca sfătuitor însă, dacă îmi îngăduiți cutezanța de o secundă, v-aș avertiza că, în cazuri precum al dumneavoastră, astfel de trăiri sunt consecințe ale unor alegeri cu conținut mare de compromis. Alegeri care au proprietatea de a expanda spre exterior, condamnând în schimb interiorul la chircire.

Ce pățiți dumneavoastră acum își găsește nenumărate replici în lumea și viața persoanelor publice, fie ele politicieni, actori, cântăreți  sau alte categorii fascinate de propria supraexpunere. Sunt oameni  supuși devorării de tip tabloid, răpiți familiilor lor de o vicioasă autoamăgire: aceea că doar astfel s-ar putea împlini.

Poate ar trebui să analizați (privilegiată fiind de situația că încă nu e prea târziu cum, din păcate, este acum pentru Florin Călinescu) și varianta recuperării, alături de cei dragi, a timpului pierdut. Politica este făcută pentru încasatori, pentru cei cu ficat, pentru cei ce și-au desecat lacrimogenele.  Chiar dacă dă impresia că mai răsplătește uneori cu generozitate, ea, politica, are grijă să ceară și să obțină de fiecare dată mai mult decât oferă. Și nu oricum ci prin umilire, pretinzând concesii de principii și moralitate.

Fiul dumneavoastră, orice-ar fi făcut, oricât de macho este sau ar dori să pară, prezintă, la această cumpănă a destinului său,  un deficit de mamă. De la distanță, cel puțin, așa se vede. O terapie de recuperare a acestui deficit cred că ar fi binevenită. Nu vi se pare o miză îndeajuns de mobilizantă? Măcar cât o campanie electorală?

Vă doresc  inspirație și curaj. Și îmi doresc  ca această efuziune a mea, stimulată de condiția de tată, să nu se dovedească, prin evoluții ulterioare,  o îmbătrânită formă de naivitate.

Contele de Saint GermainEditorialefamilie,Florin Calinescu,politica,Sorina PlacintaStimată doamnă Sorina Plăcintă, Aparțineți, politic, unei caste pe care o detest. O detest pentru multe, dar mai ales pentru ipocrizie și aroganță. Dacă totuși vă adresez aceste rânduri  (și nu oricum ci cu simpatie și solidaritate) este pentru că atitudinea dumneavoastră din ultima vreme îmi permite să vă tratez separat....Blog politic si polemic