Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Acum o lună, pe 6 aprilie 2012, am scris comentariul intitulat “O moţiune cât o revoluţie”. Citez un fragment:

“ Iniţial, mărturisesc, nu am dat acestui demers (moţiunea de cenzură, n.a.) o prea mare atenţie. Au venit însă declaraţiile panicate de ieri ale lui MRU şi Kelemen Hunor care m-au determinat să ridic “riscul de ţară” al acestei moţiuni.

Mi-am zis aşa: dacă domnul MRU simte nevoia să ne indese pe gât două gogonate într-o singură declaraţie, cea cu “semianarhia instituţională” şi cea cu “guvernul abia instalat care merge foarte bine”, înseamnă că e groasă; înseamnă că posibilul a devenit probabil şi că acest guvern de erzaţuri chiar se află în mare pericol de a fi debarcat.

Şi m-am mai întrebat: oare fără motive temeinice Kelemen Hunor declară că are “o oarecare emoţie cu această moţiune”? Oare întâmplător încheie, în stil de Pythia Transilvană, proorocind că dacă moţiunea va trece atunci “coaliţia a luat sfârşit”?

[…]

Avem într-adevăr de a face cu o moţiune de cenzură cât o revoluţie. Dacă trece, vom asista la o dezagregare spectaculoasă a răului cel mare şi la alegeri cât de cât corecte”.

Trei săptămâni mai târziu, pe 26 aprilie 2012, cu doar câteva zile înainte de votarea moţiunii, în textul intitulat “Traian Băsescu şi moţiunea de cenzură”, afirmam următoarele:

“Mie mi se pare limpede că Traian Băsescu nici nu mai crede în MRU, nici nu-l mai susţine cu adevărat. L-a lansat la apă suflându-i neptunian în pânze iar acum, când barca acestuia pare a intra în derivă sub efectul curenţilor turbionari ai moţiunii de cenzură, tace. El, preşedintele jucător, preşedintele neinhibat, preşedintele care, atunci când are ceva de spus, spune, acum stă cuminte si asteaptă. Nu tu apeluri mobilizatoare la respingerea moţiunii, nu tu atacuri ameninţătoare la adresa “trădătorilor – migratori”, nu tu apariţii în regim de rafală de armă automată la televiziunile ce ţin cu ţara.

[…]

Moţiunea trece, MRU cade, Ponta este desemnat prim – ministru peste un guvern interimar, de administrare a treburilor curente şi de organizare a alegerilor. Întrebarea este cât, în următoarele 8 luni, acest nou guvern (şi odată cu el USL) s-ar eroda şi cât s-ar putea reface, ca procente electorale, un PDL + acoliţii intraţi in opoziţie? “

Privind în urmă la aceste articole constat că evaluările mele s-au confirmat. Ceea ce înseamnă că, de data asta, pe speţa asta, maieutica cu care m-am introspectat a dat roade.

Fac tot acest recurs la memorie nu neapărat pentru a-mi flata intuiţiile. Simt însă că pista acestor descifrări corecte nu şi-a atins capătul şi că ar mai fi câteva aspecte importante în sprijinul noii puteri, pe care trebuie să le subliniez.

Unul dintre aceste aspecte este necesitatea ca noii guvernanţi să-şi preia ministerele doar în urma unor audituri temeinice şi documentate de predare – primire. Prima dată am făcut această recomandare imediat dupa victoria moţiunii, pe 30 aprilie 2012, în textul intitulat “Traian Băsescu trece în opoziţie”. Am revenit a doua zi, adică ieri dimineaţă, cu o întreagă postare dedicată acestui imperativ, postare intitulată “Nu preluaţi guvernarea cu ochii închişi”.

Aseară am avut satisfacţia să constat că această recomandare (pe care nu am auzit-o pomenită în zilele de dinainte) a fost preluată în aproape toate talk-show-urile televiziunilor de ştiri, şi nu oricum ci chiar în termenii propuşi de mine. Sa se faca audituri. Poate a fost o coincidenţă, dar poate nu.

Acum am o nouă recomandare: amânarea marilor decizii politice pentru după alegerile parlamentare. Desigur, aplicarea deciziei CC având ca efect returnarea către pensionari a întregii sume reţinute netemeinic, sub formă de taxe, din pensii, va trebui făcută neîntârziat. Ea reprezintă nu doar o întoarcere la respectarea fără ezitare a legii dar şi un semn că guvernarea autistă şi cinică de până acum a fost înlocuită de o guvernare empatică în raport cu cei loviţi de măsurile necugetate de austeritate.

Ceea ce ar trebui dat IMEDIAT poporului este ceea ce el a cerut cu prioritate în manifestaţiile de stradă şi anume ADEVĂRUL (rezultat din auditurile propuse) privind abuzurile vechii puteri şi garanţii, prin luarea în serios a legii şi legalităţii, că astfel de abuzuri nu se vor mai repeta.

Cred că cea mai mare parte a electoratului va inţelege că gesturi politice decisive, cum ar fi reîntregirea salariilor ciuntite, pentru  a fi durabile şi nu de conjunctură, nu acuzabile de mită electorală ori populism, trebuie făcute de o putere legitimată prin votul din noiembrie 2012 şi nu de către această putere, totuşi provizorie şi fără o susţinere parlamentară validată, recent, la urne.

Stimaţi politicieni ai USL, nu gândiţi următoarele 6 luni prin prisma lui 12.12.12. Nu cu perspectiva sfârşitului lumii în faţă trebuie să acţionati ci cu temeinicia pregătirii unui nou început în care să aibă puterea a crede şi cei care, până ieri, renunţaseră la speranţe.

Contele de Saint GermainEditoriale12.12.12,audit,Basescu,Kelemen Hunor,motiunea de cenzura,MRU,Ponta,Pythia,USLAcum o lună, pe 6 aprilie 2012, am scris comentariul intitulat “O moţiune cât o revoluţie”. Citez un fragment: “ Iniţial, mărturisesc, nu am dat acestui demers (moţiunea de cenzură, n.a.) o prea mare atenţie. Au venit însă declaraţiile panicate de ieri ale lui MRU şi Kelemen Hunor care m-au...Blog politic si polemic