Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Stimată doamnă Sorina Plăcintă,

Aparţineţi, politic, unei caste pe care o detest. O detest pentru multe, dar mai ales pentru ipocrizie şi aroganţă.

Dacă totuşi vă adresez aceste rânduri  (şi nu oricum ci cu simpatie şi solidaritate) este pentru că atitudinea dumneavoastră din ultima vreme îmi permite să vă tratez separat. Instanţele din mine (care abuzează judecând pe alţii fără vreun drept dar, din fericire, doar platonic) au considerat că,  prin lacrimile din parlament ca şi prin mărturisirea recentă de pe blog, v-aţi dezis oarecum de această castă şi de viciile ei majore.

Într-un anturaj de sfidători atotputernici aţi avut curajul de a vă arăta vulnerabilă.  Nu-i puţin lucru.  Această vulnerabilitate asumată v-a promovat din condiţia de supraom contrafăcut în aceea de fragilă şi frumoasă fiinţă autentică. Nu este însă o promovare ireversibilă. Riscul recăderii există iar evitarea lui depinde numai de cât de sinceră şi durabilă vă este smerenia de azi.

Pe cât sunt de oribili caraghioşii cu aere de infailibili precum doamna aceea, în prezenţa căreia v-a podidit plânsul, ori domnul acela, din care (conform spuselor respectivei doamne) ne-am trage cu toţii (Doamne fereşte!), pe atât de demni de ascultare şi înţelegere devin cei ca dumneavoastră după astfel de gesturi.

Pentru orice om normal, familia depăşeşte în importanţă orice. Mai ales când în balanţă vin puse  terminaţiile ei cele mai sensibile, copiii. Ca soţ şi tată vă înţeleg şi vă împărtăşesc disperările. Ca sfătuitor însă, dacă îmi îngăduiţi cutezanţa de o secundă, v-aş avertiza că, în cazuri precum al dumneavoastră, astfel de trăiri sunt consecinţe ale unor alegeri cu conţinut mare de compromis. Alegeri care au proprietatea de a expanda spre exterior, condamnând în schimb interiorul la chircire.

Ce păţiţi dumneavoastră acum îşi găseşte nenumărate replici în lumea şi viaţa persoanelor publice, fie ele politicieni, actori, cântăreţi  sau alte categorii fascinate de propria supraexpunere. Sunt oameni  supuşi devorării de tip tabloid, răpiţi familiilor lor de o vicioasă autoamăgire: aceea că doar astfel s-ar putea împlini.

Poate ar trebui să analizaţi (privilegiată fiind de situaţia că încă nu e prea târziu cum, din păcate, este acum pentru Florin Călinescu) şi varianta recuperării, alături de cei dragi, a timpului pierdut. Politica este făcută pentru încasatori, pentru cei cu ficat, pentru cei ce şi-au desecat lacrimogenele.  Chiar dacă dă impresia că mai răsplăteşte uneori cu generozitate, ea, politica, are grijă să ceară şi să obţină de fiecare dată mai mult decât oferă. Şi nu oricum ci prin umilire, pretinzând concesii de principii şi moralitate.

Fiul dumneavoastră, orice-ar fi făcut, oricât de macho este sau ar dori să pară, prezintă, la această cumpănă a destinului său,  un deficit de mamă. De la distanţă, cel puţin, aşa se vede. O terapie de recuperare a acestui deficit cred că ar fi binevenită. Nu vi se pare o miză îndeajuns de mobilizantă? Măcar cât o campanie electorală?

Vă doresc  inspiraţie şi curaj. Şi îmi doresc  ca această efuziune a mea, stimulată de condiţia de tată, să nu se dovedească, prin evoluţii ulterioare,  o îmbătrânită formă de naivitate.

Contele de Saint GermainEditorialefamilie,Florin Calinescu,politica,Sorina PlacintaStimată doamnă Sorina Plăcintă, Aparţineţi, politic, unei caste pe care o detest. O detest pentru multe, dar mai ales pentru ipocrizie şi aroganţă. Dacă totuşi vă adresez aceste rânduri  (şi nu oricum ci cu simpatie şi solidaritate) este pentru că atitudinea dumneavoastră din ultima vreme îmi permite să vă tratez separat....Blog politic si polemic