Sablonul caruciorului cu gemeni sau… cand o sa apara Luiza!
Încă de la început cazurile Alexandra și Luiza au fost luate la pachet. Două fete tinere și drăguțe, același răpitor, același automobil, același tip de dispariție fără cadavru. Crima la indigo!
În cele câteva zile de vacanță în care m-am rupt, informativ, de realitățile de acasă, am putut să ies oarecum de sub hipnoza știrilor pe surse și a interpretărilor labirintice ale investigatorilor ce colaborează cu televiziunile de știri. Actualitatea însă m-a urmărit prin temele cu care plecasem în minte și, în aproape toate momentele de reverie estivală, gândurile îmi fugeau spre cazul Caracal. Astfel am putut constata că există, în abordarea aproape unanim utilizată, un șablon (posibil păgubos) și un unghi de vedere mai puțin explorat ce ar merita, totuși, o minimă atenție.
Șablonul este cel al căruciorului cu gemeni. Acolo, alături, cei doi copii aparent identici sunt priviți ca unul singur. Dacă cel din stânga plânge și cel din dreapta doarme, nimeni nu constată diferența.
Unghiul de explorat mai atent ar fi acela din care subiecții pot fi observați separat, fără a bruia semnalele emise de unul dintre ei prin comportamentul diferit al celuilalt.
Forțând ieșirea din șablon, avem surpriza de a descoperi că există diferențe majore între dispariția Luizei și cea a Alexandrei.
În vreme ce cu Luiza totul a mers uns, fără incidente, cu Alexandra s-a produs neprevăzutul, unul dublu și extrem de grav. Odată că aceasta a dat alarma prin 112 și, apoi, că unchiul ei era o persoană cu notorietate și influență care a putut pune in mișcare un mecanism de urmărire ce se credea demult scos din uz. Iată deci posibile explicații ale furiei ucigașe a lui Dincă în privința Alexandrei. Dar în privința Luizei?
Cum chiar Dincă declară, crezând că e în folosul lui, după răpire Luiza ar fi fost mult mai docilă cu el decât Alexandra, consimțind la o serie de compromisuri înainte de a dispărea. Atunci de ce să o fi omorât Dincă? Din pure impulsuri criminale? Când Luiza, în concepția traficanților de ființe vii, era tocmai bună de valorificat?
Apoi, comportamentul „acoperitorilor” locali ai lui Dincă din poliție și procuratură. Fără îndoială că aceștia știau totul (de la informatorii proprii și de la SRI) despre „activitățile” lui Dincă și despre soarta victimelor acestuia. Mi-e greu să cred că erau dispuși să acopere cu aceeași abnegație o răpire (ca parte a traficului de persoane) și o crimă. Schema cu răpirea fusese aplicată cu succes și fără repercusiuni negative de atâtea ori înainte, dar complicitatea la crimă…
O altă diferență majoră între dispariția Alexandrei și cea a Luizei este cea a probelor găsite până acum de investigatori. În vreme ce în cazul Alexandrei există identificați dinți și ADN (chiar dacă învăluiți în misterul multor semne de întrebare), în cazul Luizei nu s-a găsit până în prezent nicio probă materială care să demonstreze, cât de cât, uciderea ei. Din moment ce, în recunoașterea sa, Dincă a mers pe asumarea a două crime (probabil ca să oprească aici investigația), ar fi fost în interesul său să fie găsite și rămășițele Luizei care să fie confirmate prin ADN. Atunci, de ce să-i fi plimbat înșelător pe anchetatori pe la Olt și pe la Dunăre și să nu-i fi dus direct la rămășițele Luizei? Un răspuns posibil ar fi: pentru că acestea nu există.
Revin la imaginea de ansamblu. Un oraș mic, Caracal, stăpânit de rețele de interlopi acționând mână în mână cu instituțiile locale de forță. Și la doar 11 km distanță baza de la Deveselu, obiectiv de importanță majoră pentru SUA și NATO. Cine susține că rețelele de interlopi din zonă nu sunt înțesate până la saturație de informatori sub acoperire ai SRI și DGIPI și altele, își pierde timpul citind aceste rânduri.
SRI, și odată cu el serviciile secrete ale partenerilor strategici ai României, știu în acest moment totul, dar absolut totul, despre fiecare erou sau eroină a cazului Caracal. Și știind totul, problema lor nu mai este aflarea adevărului ci manipularea acestuia în interes propriu.
Am scris într-un articol anterior că dacă Luiza nu a fost ucisă de Dincă ci plasată rețelelor de prostituție pe care acesta le deservește, atunci Luiza, prin declanșarea scandalului generat de dispariția Alexandrei, este acum în mare pericol de a fi suprimată de aceste rețele tocmai pentru a nu fi găsită și determinată să vorbească.
Vreau să adaug, aici, un „însă”:
Însă, prin prisma celor scrise mai sus, mai intrevăd o posibilitate: să fi fost extrasă la timp din ghearele acestor rețele și pusă la păstrare.
Ipoteza este plauzibilă tocmai datorită faptului, excepțional, că în vecinătatea imediată a unui obiectiv ca baza Deveselu, serviciile secrete trebuie să știe și, cu siguranță, știu totul despre interlopi, rețele de crimă organizată, spioni, teroriști etc.
Dacă Luiza a fost traficată și, în ziua izbucnirii scandalului cu Alexandra, mai era încă în viață, atunci există o șansă importantă ca ea să fi putut fi extrasă la timp de serviciile secrete (românești sau altele) pentru a fi folosită mai târziu în diverse scopuri, de exemplu politice.
V-ați gândit cum ar fi ca la momentul potrivit, înainte de alegerile prezidențiale, să apară Luiza, în carne și oase, și să înceapă a povesti cu lux de amănunte ce trebuie și despre cine trebuie?
De aici încolo vă las să vă jucați singuri cu propria imaginație.
Acest caz Caracal adună atâtea enigme, atâtea coincidențe, atâta suspans și atâta imprevizibil încât s-ar putea scrie, pe baza lui, scenariul celui mai de succes serial românesc de până acum.
Când o să apară Luiza…
https://www.conteledesaintgermain.ro/sablonul-caruciorului-cu-gemeni-sau-cand-o-sa-apara-luiza/09-09-2019https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2019/09/Luiza.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2019/09/Luiza-150x150.jpgEditorialeaparitia Luizei,baza Deveselu,cazul Caracal,crime la indigo,criminal in serie,informatorii SRI,Luiza si Alexandra,retea de traficanti,serviciul 112 Încă de la început cazurile Alexandra și Luiza au fost luate la pachet. Două fete tinere și drăguțe, același răpitor, același automobil, același tip de dispariție fără cadavru. Crima la indigo! În cele câteva zile de vacanță în care m-am rupt, informativ, de realitățile de acasă, am putut să ies...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
“…
Declarația de presă a lui Felix Bănilă n-a răspuns la nici una dintre întrebările care au preocupat și preocupă opinia publică.
Față de Comunicatele de pînă acum, conferința de presă n-a adus nimic nou față de axioma asasinului singuratic.
Felix Bănilă s-a referit la „un ordin european de anchetă către autoritățile judiciare din Italia” și la ” dispunerea unei comisii rogatorii către autoritățile judiciare din SUA la data de 25 iulie 2019”.
Dincolo de ciudățenia că s-a dispus o comisie rogatorie la 25 iulie 2019, altfel spus, cu o zi înainte de 26 iulie 2019, ziua intrării în casa lui Gheorghe Dincă, amănuntele țin tot de teza asasinului singuratic.
…”
https://www.cristoiublog.ro/pe-linga-politie-procuratura-sts-si-inml-cazul-caracal-a-reusit-sa-compromita-si-diicot/
Asta da premonitie!
Cineva a incurcat desfasuratorul scenariului de la Caracal.
Interesant e putin spus…
“Have a banana” King Louie catre Mowgli, lucram cu materialul clientului (nu, nu ma refer l;a clentul de la “dre de companie”, de voie de ne- voie! aceia platesc).
https://gandeste.org/general/gelu-visan-ziua-in-care-romania-a-devenit-oficial-colonie/96193
Aici serviciile (toate) lucreaza mana in mana, se acopera unii pe altii. Amestec de hotie cu prostie cu mafie si lipsa de profesionalism. Cel mai extraordinar eveniment vazut vreodata, totusi, a fost fuga acelui procuror (un fel de sef) cu ziaristii dupa el, iar el cu un dosar in dreptul capului. Mi s-a parut emblematica pentru frumusetea serviciilor voastre. Atata grandoare n-ai cum sa mai vezi vreodata. Multumesc destinului si lui Dumnezeu ca am putut sa vad asa ceva! Clipe de umor involuntar genial, mai tare ca toata literatura si toate filmele comice care s-au produs vreodata!!! Aveam o parere foarte proasta despre serviciile de forta, formata in urma diferitelor dezvaluiri din presa, singurele “realizari” fiind implicarile grosolane in jocurile politice, minciunile lui Augustin Lazar si Kovesi din categoria “prostirea in fatza”. Fuga acestui Catalin Zavoianu are grandoarea unui eveniment astral care arata ca serviciile de forta meritau sa existe. Aferim!
“Foaie verde maracine, sunt mai proasta decat mine”
(motto din revelatiile Vioricai Dancila).
Bre, dar chiar nu-i spune nimeni Vioricai Dancila deschis, ceea ce simte chiar ea, din cand in cand? Cum poate sa cada intr-o cursa letala atat de evidenta?
Chiar nu inteleg cum de s-a ajuns la concluzia ca guvernul revine la vechea sa structura daca nu obtine votul de incredere de la parlament. Pai daca guvernul vine el insusi cu o structura noua, o face pentru ca vechea structura nu mai este adecvata guvernarii, dupa cum a realizat guvernul insusi, chiar din interior. Iar daca Parlamentul nu-i acorda votul de incredere unei versiuni imbunatatite, cu ce argumente juridice revine guvernul insusi la structura sa anterioara? E ca si cand ai inlocui in ultimul moment intr-o echipa olimpica un concurent X cu un alt concurent Y, care insa la olimpiada rateaza calificarea pentru faza urmatoare, dupa care vii si spui: “stati asa ca de fapt X era concurentul cu care voiam sa fiu prezent la olimpiada la proba respectiva, nu Y”.
La fel, sa presupunem ca dupa alegeri, un prim-ministru desemnat vine la parlament cu o lista de 27 ministri pentru a primi votul de incredere, pe care nu-I primeste. Dupa care, seful partidului zice “stati asa, ca am majoritate parlamentara si vreau sa mai vin la vot cu un guvern de 19 ministere ca in legislature anterioara”.
Insa argumentul de baza tine de o logica elementara. Daca ALDE s-a retras de la guvernare, iar Constitutia te trimite in parlament pentru a obtine un vot de incredere al noului guvern restructurat, vot pe care nu-I obtii, este absolut imposibil sa revii la structura anterioara a guvernului pentru simplul motiv ca ea nu mai exista de fapt si de drept. Pur si simplu ALDE tot plecata de la guvernare este! Esti in ilegalitate si ilegitimitate. Asadar, teapa. Groasa de tot!
Problema e un pic mai complicată și se numește Constituție scrisă prost, ca să rămnă nelămuritoare și veșnic reinterpretabilă.
Pe scurt, un exemplu edificator!
Fostul CCR-ist Augustin Zăgren spune că în Constituție nu există termenul ”vot de încredere” și ca atare Guvernul Dăncilă nu poate cere acum ceea ce nu există. La polul opus, un alt fost CCR-ist, Petre Lazaroiu, trage șforile exact pe dos și chiar pronunță cum se numește ceea ce Dăncilă trebuie să ceară tot acum de la Parlament: votul de încredere.
Brava fost CCR! Țara arde, unul se piaptănă și celălalt umblă cu mitraliera. 🙂
Eu, unul, mă întreb de ce nu stau moșuleții în banca lor și țin morțiș să ne arate cum judecau ei complet diferit încă pe vremuri aceeași speță, după aceeași Constituție.
Tot eu, unul, pe aceeași problemă, cred că ambii greșesc. 🙂 🙂 🙂
Ale×andra a fost rapita pentru prelevarea de organe. Asa se explica intrarea unui camion militar in curtea lui Dinca in prima saptamana a anchetei prin spatele locatiei, pe poarta rosie. Ce trebuiau sa scoata anchetatorii din curtea sau casa lui Dinca astfel incat presa sa nu vada? Iar in aceasta ipoteza Alexandra n-a fost prelevata in casa lui Dinca ci intr-o alta locatie unde carcasa a fost arsa si resturile plantate mai pe urma in butoiul lui Dinca. Asa se explica de ce procururii au tinut politia la poarta. Tocmai ca complicii lui Dinca sa aiba timp sa planteze probele in butoi. Iar in aceasta ipoteza complicii lui Dinca au relatii in liceul unde invata Alexandra cel mai probabil la cabinetul medical. Alexandra fiind rapita la ordin pentru a salva viata vreunui Blimberg din USA sau Israel.
Simplu, logic, dureros, deci adevărat.
Akexandra, in fel de Sorina.2
Explica si de ce anume Guvernatorul inalt si Capuchehaia tocita in genunchi au anuntat prematur decesul pt ca i-a luat gura pe dinainte, ca sa zic asa.
“V-ați gândit cum ar fi ca la momentul potrivit, înainte de alegerile prezidențiale, să apară Luiza, în carne și oase, și să înceapă a povesti cu lux de amănunte ce trebuie și despre cine trebuie?”
Da! Si eu m-am gandit inca din 26 iulie la posibila valenta politica a cazului: adica acum in toamna cineva sa scoata din joben pe Luiza sau chiar pe amandoua si sa puna la pamant guvern+servicii+justitie. Ar fi o contructie de tipul “Colectiv” care stim cat de utila politic a fost. Stim si cui….”guvernul meu..etc”. De ce nu ar veni acum mandatul meu?!?!…inca unul….
NU APARE.
Pariez un bax de bere Plsen ceheasca pe 0,5l apa plata.
Pt.ca:
1.Nu este voie sa aflam NIMIC real.1bis.Daca Luiza a stiut ceva real , poate fara sa vrea, e la categoria :”daca iti spun asta dupa aceea va trebui sa te omor”.Vorba asta nu e de la mine, e din filmele americane.
2.La noi nu exista alegeri.Jocurile sunt facute.2bis.Nici scarbiciile sau Injustitia nu pot fi supuse vreunei dinamici , intr- o Colonie.
3.Totul pana acum este făcut pt acoperirea , foarte prosteasca, a adevarului.De ce ar fi altfel in viitor, intr-o Colonie unde se afirma ca se doreste “predictibilitate”?
http://manastirea.petru-voda.ro/2019/08/30/rave-olutii/
Revoluţiile s-au făcut întotdeauna cu tineri, fiindcă atunci începe eroismul. Unii rămîn tineri toată viaţa. Aceia sunt eroii de profesie. Însă tot autentic e şi puseul de moment. Energia specifică – abnegaţia, dăruirea de sine pentru un ideal începe atunci cînd acest ideal e deplin conştientizat şi format – acesta şi fiind rolul educaţiei. Cînd educaţia lipseşte, impetuozitatea trăirii rămîne fără obiect, iar energia se risipeşte în griji sau plăceri. Întrebaţi ce şi-ar dori de la tineretul de azi, eroii veacului trecut răspund: „Să viseze! Tinerii de azi nu ştiu să viseze, pentru că nu-şi construiesc un orizont, ci şi-l dărîmă”. Greu cuvînt, de la unii care şi la 90 de ani arată şi prin fapte un elan stenic de student.
Ştiind foarte bine forţa uriaşă a tinerimii, conducerea statului comunist s-a străduit (şi înainte de `89, prin cenaclul Flacăra de exemplu, dar mai ales după), să irosească mai mult sau mai puţin mascat această foarte preţioasă şi imbatabilă energie. A început cu irosirea momentului decembrie 89. I-a omorît pur şi simplu, fără jenă, live. Apoi a irosit, prin pacifism steril a la flower-power, îndelungata manifestaţie din Piaţa Universităţii care cerea un singur lucru: Jos comunismul! O, dacă ar fi citit ce trebuia, tinerii de atunci ar fi ştiut ce spunea Ţuţea: cu comuniştii nu merge cu floricele, cu ei se tratează „pe limba lor.” Tinerii au fost dispersaţi, iar neocomunismul tronează şi azi, în timp ce cei ajunşi pensionari vituperează contra tinerimii interbelice, care voia acelaşi lucru (nimicirea comunismului), pe care îi acuză de „naivitate politică”, spunînd că „din cauza nepriceperii lor ţara s-a comunizat”. Ei, prostii! Fapta vorbeşte mai mult decît asemenea teorii: tineretul de la 48 a schimbat lumea! Istoria nu poate trece peste mărturia şi libertatea lor, care hrăneşte cu Viaţă orice suflet, de orice etnie, religie şi vîrstă.
După aceea s-a mers în ritm alert – tinerii trebuiau descurajaţi şi trimişi în exod, sclavi pe plantaţia apuseană. Zis şi făcut. Un sfert din populaţia românească e azi pe tot mapamondul, siliţi şi de factorul economic, desigur, dar mai mult de factorul psihologic – lipsa credinţei că jertfa lor AICI, unde s-au născut, va putea schimba marasmul actual şi readuce ţara pe făgaşul ei menit. Propaganda „cetăţeanului universal”, fără neam, fără valori, fără istorie, e un şablon marxist, o fata morgana, infirmată de trăirile reale ale oricărui om diasporean sau nu: cînd plîngi, ca şi cînd eşti fericit, o faci în limba natală, cînd strigi, cînd creezi, cînd te rogi, o faci în limba natală. Iar limba e o ţară eterică ce are nevoie de contrapartea ei tangibilă: Carpaţii, Dunărea şi Marea. Iarăşi: faptă, nu teorie.
Pentru tinerii rămaşi în ţară s-a inventat ProTv-ul, pentru spălarea creierului nedeprins cu lectura, şi concertele în arene, la liber (Woodstock-urile româneşti). Să meargă acolo să se cheltuie – îşi zice, bonom, conducerea. „It`s allright, we tell you what to dream!” zice o celebră piesă profetică („Welcome to the machine” – Pink Floyd). „Îţi zicem noi ce să visezi”, noi, statul ateu adică: să mănînci plastic cu E-uri cancerigene, să bei metilice, să fumezi, să te droghezi, să te simţi prost că eşti doar o verigă între maimuţă şi robot, o existenţă fără valoare, fără viitor, fără putere, tîrît de instincte şi disperări, de plăceri în care te va îneca propria ta viaţă şi istoria omenirii; să nu contezi decît pentru ce-ţi zicem noi, să nu ai suflet decît dacă facem noi din asta un bănuţ, să nu plîngi decît pentru ce-ţi poruncim noi, să nu iubeşti decît ce are valoare pentru noi, să mori cînd îţi poruncim noi, ca să-ţi zicem bravo la televizor şi să te uităm imediat. Da, ajungă-ţi ţie o noapte de distracţie pe care ţi-o oferim noi, generoşii de la Consiliul Judeţean, pe banii tăi desigur, ajungă-ţi să urli şi să te zbengui acolo pînă în zori; mîine, după mahmureală, simţindu-te ca o cîrpă te vei minţi că te simţi mai cool şi te vei reîntoarce să ne slujeşti pe plantaţie, la corporaţie, sau ca şomer pierzător de vreme pe net, te vei întoarce la viaţa ta în care nu mai vrei nimic decît să-ţi amorţeşti visarea.” Asta e marea ofertă, asta e marea realizare a Omului Nou comunist. Asta e nobila creaţie artistică a orizontului manelei, a festivalului rave, a trendului hashtag.
Că tot e vorba de artă, să vedem în ce constă.
Maneaua modernă, care atrage în cîteva zile milioane de view-uri de la tineretul nostru, e o confluenţă între o melodioară tînguitoare venită pe filieră turcească (musulmană în esenţă), balcanizată (structura şi orchestraţia), şi interpretarea specializată a etnicilor rromi, adică pakistani (care aduc stilistica ornamentaţiei şi ritmurile). Strict muzical vorbind, deşi e un gen apărut în Balcani, el nu aparţine deloc popoarelor balcanice, este o preluare a melosurilor orientale turceşti şi arăbeşti de către etnici indo-iranieni; iar amploarea fenomenului nu se datorează calităţii genului, ci declinului calităţii gustului ascultătorilor care, îndepărtaţi de cultura creştină (net superioară din punctul de vedere al realizării, al substanţei, al esteticii etc), se complac în desfătări facile, instinctuale, înlocuind ceea ce e laic, dar identitar şi substanţial: folclorul, uzurpat de alogeni eclectişti (trupa hip-hop Subcarpaţi, de exemplu), cu concursul autorităţilor (Comisia de Patrimoniu). Maneaua a pătruns şi în Biserică – vezi Anton Pann, Cunţan, Marian Moise, Arhim. Nikodimos Kabarnos, Divna Ljubojević, Nektaria Nerantzis, Otilia Simeria, Petre Moise, şi o pleiadă de cantautori pseudopsaltici contemporani, athoniţi, kitschul sonor extinzîndu-se nu doar la clericii transilvăneni, dar şi la arhierei, care citesc Evanghelia sau Acatistul în mod manelistic. Un flagel ce greu se va cicatriza după o atît de necesară anathemă sinodală.
Fenomenului Rave, cum vedem azi Afterhills (situl sacru ştefanian de la Dobrovăţ, Iaşi), Neversea (litoral) şi Untold (Cluj), i se face o reclamă uluitoare. Concertele, de fapt petreceri extinse pe nopţi sau săptămîni întregi, adună sute de mii de tineri, cum nu adună nici o manifestaţie care să le ofere un viitor mai bun lor şi copiilor lor. Ca gen muzical, dar şi ca fenomen social, este o reactualizare a străvechilor ritualuri de iniţiere şi de împerechere ale triburilor barbare, elementele fiind identic aceleaşi: ritmul determină o frecvenţă cerebrală de transă (non-discursivă, non-cogitativă) şi o frecvenţă cardiacă mărită, cu aport mare de adrenalină şi hormoni, „melodia” (nu se poate vorbi concret de o melodie, e vorba doar de o structură extrem de simplă pe 4-5 sunete, ultra-repetitivă, cu ethos nostalgic, trist, defetist, depresiv. Progresiile armonice, atunci cînd e vorba de un DJ cît de cît iniţiat în „arta” de a facilita posedarea exact ca şamanii (concret, DJ-ul nu creează el însuşi, ca un lacheu ce serveşte pe masă feluri de mîncare pe care nu le-a făcut el), sunt armonii instabile, nerezolvate tonal, disonante la nivel subliminal, care determină, mai ales în timp îndelungat (10-12 ore!) o stare de profundă nelinişte şi extaz negativ (precum se percepe la simfoniile lui Mahler, la opera lui Wagner, la atonalism, la black metal sau la jazz). La acestea se adaugă mediul acustic ubicuu – actul sonor e perceput integral în tot corpul, prin sistemul de amplificare 360 de grade, şi prin decibeli (sistemul nervos nu se poate apăra de percepţiile disonante, ca în cazul altor tipuri de concerte sau amplificare), precum şi simbolistica vizuală, bazată pe elemente păgîne (foc, fulger, coarne, pentagrame, cruci întoarse, sînge, cuie, contrast color, culori inductive de ethos negativ – roşu, negru, violet, oranj). Se intră cu brăţară electronică în cuşca electromagnetică, se fac tatuaje, se “experimentează”, pe scene numite grăitor: “the temple”, “the ark”, “alchemy”, “earth spirits”. Totul reproduce un act tribal, cu mijloace ultramoderne. Astfel consumaţi, tinerii se simt satisfăcuţi că s-au jertfit pe altarul … artei.
Nu prea se încadrează în artă, ci în rit. Arta presupune cugetare şi trăire constructivă.
Ar trebui observat şi că ambele genuri muzicale – maneaua şi rave-ul – degradează femeia, ilustrînd-o ca obiect de instinct, folosind-o în chip subuman, incredibil de umilitor pentru era modernă care pretinde că apără drepturile femeilor.
Cei ce trăiţi tineri, dăruiţi-vă tinereţea către ceea ce v-o preţuieşte, nu către cine v-o dispreţuieşte. Hristos S-a jertfit Tînăr pentru a ne întineri veşnic. Citiţi o singură pagină din Eminescu, din Nae Ionescu, din Mircea Vulcănescu, sau, dacă vreţi, măcar din basmele româneşti, care sunt comori iniţiatice, toate creaţiile autentice poporului român sunt dătătoare de sevă, curaj, plenitudine, îndrăgostire, victorie, pentru că sunt creaţii insuflate de Duhul lui Dumnezeu, în timp ce diavolul nu creează, el doar schimonoseşte, uzurpă.
Cine sunt aceştia, care vă fură vlaga şi visele? Merită?
Voi sunteţi cei ce aveţi puterea şi care le-o daţi. Câştigaţi-vă Puterea cea adevărată, puterea care i-a făcut pe nişte simpli pescari săraci şi neînvăţaţi apostoli ai întregii lumi şi ai istoriei veşnice, puterea care a făcut din simple femei decăzute exemple de virtute şi de măreţie spirituală, puterea care a născut infinituri înălţătoare, universal slăvite, puterea care face dintr-o fiinţă aparent efemeră un dumnezeu prin har: puterea credinţei lui Iisus Hristos. Nu acel hristos fals, hippiot, ilustrat de martorii lui iehova în imagini zeniste, de fotomodel îngăduitor cu orice, ci Acel Hristos Adevărat, al Evangheliei, Cel real, Care a scos afară cu biciul pe cei care-şi băteau joc de sufletele şi de vieţile semenilor lor, Cel Care i-a mustrat usturător, fără menajamente, pe mincinoşi, pe laşi, pe trădători, pe avari, pe căldicei. Acel Hristos aprig, straşnic, fierbinte, tunător, văzut în strălucire solară pe Tabor şi în străfulgerările ochilor Părintelui Justin Pârvu. Acel Hristos Care v-a poruncit: ÎNDRĂZNIŢI; Eu am biruit lumea!