Scorul acestui articol
[Total: 2 voturi. Media: 5]

Această expresie, „să vezi și să nu crezi”, poate fi considerată un fel de superlativ pentru mirare. Ea nu pune la îndoială realitatea ci doar o glorifică pentru nebănuitele ei resurse de a surprinde mereu și mereu mintea umană.
„Am văzut cu ochii mei”, „am auzit cu urechile mele” reprezintă argumente finale pentru orice controversă faptică. Un fel de NEC PLUS ULTRA în materie de evidență.
Iată însă că se găsesc unii pentru care, uneori, evidența nu înseamnă ce văd, nu înseamnă ce aud ci cu totul altceva. O iluzie inacceptabilă, o meta-realitate tocmai bună de pus la îndoială.
Ne amintim bine filmulețul în care Traian Băsescu plesnea peste față un copil. Erau imagini, nu povești. Se vedea, nu se nara. Și cu toate acestea s-au găsit iute niște lingăi stupizi ai președintelui grăbiți să nege evidența, invocând „pixelul albastru” și viteza neverosimilă a brațului care lovea.
Într-un mod chiar mai evident și mai dezvoltat decât atunci ni s-a prezentat în ultimele zile o realitate cu fratele președintelui negociind ca un cioflingar vânzarea – cumpărarea libertății unui interlop. Imaginile erau atât de clare, vocile atât de inconfundabile, povestea atât de coerent-sordidă încât te-ai fi așteptat să nu se mai găsească țuțări care să se facă de râs punând-o la îndoială.
Ei bine, s-au găsit destui. Ba că imaginile au fost montate răuvoitor, ca să sugereze o vinovăție inexistentă, ba că bălmăjelile de gangster stupid ale lui Mircea Băsescu au fost scoase din context, ba că niște țigani cu sute de dosare penale la activ nu pot și nu trebuie să fie crezuți. De parcă noi i-am fi crezut pe ei și nu ceea ce vedeam și auzeam în acele stupefiante filmulețe.
Azi am răsfoit, cum fac în fiecare vineri, „Dilema Veche”, versiunea electronică. Nu că m-aș fi așteptat să descopăr în paginile ei vreo înfiorare legată de scandalul uriaș ce ne ține treji de vreo două săptămâni încoace. Nici chiar atât de naiv nu sunt. Eram însă curios să văd prin ce teme încearcă cei de-acolo, alde Pleșu și Vasilescu, să abată atenția cititorilor de la niște evenimente fierbinți și nefaste pentru Traian Băsescu și familia sa (familie îmbogățită de curând cu un nou urmărit penal, ginerele președintelui).
ce i-a făcut pe milioane de români să uite de greutăți și să se bucure, răzbunați, de șmenul servit ditamai comandanților de nave de niște țigani experți în prostirea proștilor dar eram curios prin ce teme vor să abată atenția
Domnul Pleșu, ca de obicei când țara arde, se piaptănă. Și toarce fonfleuri, cu aerul unui motan sastisit îndurându-și siesta. Ce ne propune pentru acest număr Andrei Pleșu? Evident ceva de mare actualitate și așteptat cu sufletul la gură de aspiranții la nirvana: panseurile sale despre hazul morții.
O surpriză, totuși, am avut: să descopăr, într-un colț al paginii dominate de editorialul maestrului, o poză mică a lui Mircea Băsescu. Ea ilustra un articol al lui Gabriel Giurgiu intitulat : „Din bube, mucegaiuri și noroi”. Am dat clic cu mâna tremurândă: să cuteze Dilema Veche … ?
La loc comanda cu amăgelile. Domnul Giurgiu venea și el să mi se ofere ca exemplu de orb care vede și credincios care nu crede.
Iată două extrase din pictorul naiv Gabriel Giurgiu care pe vremuri, dacă nu mă înșel, a fost realizator de emisiuni economice pe la TVR.
„Prezența unui Bercea Mondial în peisaj, familiile de lumpeni și depozițiile lor publice, filmările și dezvăluirile „“ totul dă impresia unui fir epic grotesc, mizerabil, ordinar. Totul pare o megamanea, cu iz de policier prost, pe un scenariu întocmit de minți stîlcite de o ură perversă, cu promisiunea unei continuări teribile, trimițînd spre ideea mituirii procurorului-șef al Republicii”.
Nu e fascinantă această oroare de lumpeni la un om care refuză evidența realității și se năclăiește de bună voie și nesilit de nimeni cu excrementele propriilor minciuni?
Pentru că, dacă nu a fost suficient de explicit din prima frază, domnul Giurgiu revine, spre deplină clarificare:
„Pur și simplu, habar nu am care este adevărul și pe unde se ascunde”.
Vedeți? Tocmai ce spuneam: ce-a văzut cu ochii lui, ce-a auzit cu urechile lui, nu-i sunt îndeajuns! Mai speră într-o minune: să inventeze „nașu”™ din suflet” ceva, să vină reprezentantul Departamentului de Stat să invalideze filmulețele!
Å¢i-e și silă dar și milă de astfel de specimene. Ele ar pune la îndoială și autenticitatea propriilor părinți dacă aceștia ar încerca să le zdruncine iubirea de Băsescu.
Megamanea? Poate! Policier prost? Aduce! Dar nu „pe un scenariu întocmit de minți stîlcite de o ură perversă” ci cu statut de cine-verite. În care protagonistul răului nu este țiganul Bercea Mondial ci unul mult mai nociv pentru imaginea noastră în lume, românul Mircea Băsescu.

Contele de Saint GermainEditorialeandrei plesu,Bercea Mondial,Dilema Veche,Gabriel Giurgiu,Mircea Basescu,TVRAceastă expresie, 'să vezi și să nu crezi', poate fi considerată un fel de superlativ pentru mirare. Ea nu pune la îndoială realitatea ci doar o glorifică pentru nebănuitele ei resurse de a surprinde mereu și mereu mintea umană. 'Am văzut cu ochii mei', 'am auzit cu urechile mele' reprezintă...Blog politic si polemic