Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Relația între înțelepciune și orgoliu se poate descrie ca o variație de luminozitate. Coelho spune: „Când orgoliul strălucește prea tare, înțelepciunea se întunecă”.

Dinu Patriciu este un excelent exemplificator al acestui citat. Cu un orgoliu în flamă, înțelepciunea lui a intrat, de-o vreme, în eclipsă prelungită.

După knockout-urile repetate încasate de la Traian Băsescu, avea de ales între două continuări: fie să se mobilizeze mai bine pentru a-l învinge, fie să schimbe categoria, să treacă de la grea la semigrea, pentru a scăpa de acest obstrucționist Mick Tyson  de la care a tot luat capete în gură.

A ales să-și cruțe dantura și orgoliul și să-și aleagă adversari mai accesibili. Astfel au apărut meciurile sale cu Liiceanu și cu Antonescu.

Citeam azi în EVZ articolul „Se ascut săbiile în războiul Patriciu „“ Antonescu„, care începe astfel:

„Ceea ce liberalii discută pe la colțurile partidului de anul trecut devine din ce în ce mai evident în ultimele săptămâni: relația dintre liderul PNL Crin Antonescu și afaceristul Dinu Patriciu este extrem de tensionată. Cum s-a ajuns la ostilitate între Patriciu, unul dintre cei mai importanți finanțatori ai PNL, și Crin Antonescu, aflați mai jos într-o analiză EVZ”.

Dacă așa o fi cum ne explică EVZ, atunci mie mi-e clar că, din punctul de vedere al românului sătul de Băsescu și ai lui, pentru care cel mai important obiectiv al prezentului este decăpușarea cât mai rapidă a țării de paraziții portocalii, Antonescu rămâne speranța în vreme ce Patriciu devine defectorul.

Dacă la Antonescu ar exista în momentul acesta o alternativă antibăsistă cu numele X și dacă domnul Patriciu ar alege-o pe aceea și ne-ar spune și nouă care este și cum sprijină dânsul pe X pentru a-l birui pe Președinte, poate că da, am pune în balanță opțiunea pe care ne-o propune și nu am mai fi atât de univoc antonescieni. Așa însă, tot ceea ce observăm este că domnul Patriciu acționează  în interes pur personal, nu doar semnând armistiții cu puterea ci creând și breșe în tabăra opoziției. Fără a avea măcar decența de a înceta să clameze preocuparea sa pentru binele țărișoarei și poporașului.

Eu pot înțelege raționamentele care îl determină pe Dinu Patriciu să fie egoist și orgolios într-o lume care judecă din ce in ce mai mult viitorul în luni, cel mult ani, nici măcar în decenii. Forma de darwinism pe care dânsul o promovează împins de orgoliul care i-a întunecat înțelepciunea este o opțiune de considerat  dacă ne referim la interese înguste, de castă, dar poate fi și o mare capcană.

Aș fi curios să știu dacă domnia sa sesizează la ce capcană mă refer. Foarte probabil nu, pentru ca, la nivelul de decuplare de la realitate pe care îl realizează înșelătoarea peliculă de bunăstare cu care s-a înfășurat, crezând că se protejează, nimic din ce este destinat simțurilor în general și bunului simț în special nu mai ajunge nealterat la receptori.

Contele de Saint GermainEditorialeBasescu,Coelho,intelepciune,Mike Tyson,orgoliu,Razboiul Patriciu - AntonescuRelația între înțelepciune și orgoliu se poate descrie ca o variație de luminozitate. Coelho spune: 'Când orgoliul strălucește prea tare, înțelepciunea se întunecă'. Dinu Patriciu este un excelent exemplificator al acestui citat. Cu un orgoliu în flamă, înțelepciunea lui a intrat, de-o vreme, în eclipsă prelungită. După knockout-urile repetate încasate de...Blog politic si polemic