Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Ieri i-am văzut-o din nou. Aceeași uitătură, dacă v-o mai amintiți, pe care ne-a înfățișat-o imediat după parlamentarele din 2012: opacă, furișată, rea, prăbușită spre interior. Era la Bruxelles, într-o sală de conferințe, plasat la doar trei scaune de Angela Merkel dar cât de departe, totusi, de aceasta. Toți în jurul său aveau aerul relaxat, împărtășind ceva ce se petrecea pe scenă. Doar el bâjbâia rătăcit prin sine, descumpănit de constatarea că aliații de până mai ieri îl părăsiseră. Cel puțin în privința luptei sale imediate cu Victor Ponta. Știa în acele momente ceea ce noi aveam să aflăm o săptămână mai târziu, anume că încrâncenarea lui de a-i refuza lui Ponta fotoliul de prim-ministru nu primise acordul partenerilor de la Bruxelles. I se impusese să facă această numire, să stabilizeze țara, să țină cont de forța imensului val popular reclamând o schimbare. Îl obligau așadar să se umilească o dată în plus, nesocotindu-i ura devastatoare și principala temă de campanie electorală ” exclus Ponta premier”.
Acea imagine a lui Băsescu, deopotrivă turbat pe pragmatismul propriilor săi aliați dar și la mâna acestora, m-a urmărit multă vreme. Niciodată nu-l mai văzusem atât de surpat, atât de marcat de derută, atât de înciudat pe propria lui neputință.
Până ieri când, pe neașteptate, ne-a oferit spectacolul aceleiași priviri goale, aceleiași figuri răvășite.
Este momentul ieșirii la declarații împreună cu Joe Biden, după discuțiile de la Cotroceni. Reporterii au putut surprinde cu teleobiectivele lor HD chipurile celor doi încă de la pătrunderea acestora pe culoarul ce ducea spre sala destinată presei. A fost un interval de 10 – 15 secunde în care Traian Băsescu, crezându-se ascuns privirilor indiscrete (inclusiv acelea ale lui Joe Biden care mergea cu un pas înaintea sa) nu s-a mai preocupat de poză. Pășea sumbru, descentrat, copleșit de ceva doar de el știut. Oare ce zărea atât de inspăimântător în golul ce-i subjugase gândurile?
Aveam să aflăm curând.
Ce final dezamăgitor: din nou părăsit. Îi vor simți lipsa și îi mulțumesc. Atât? Doar atât? Nimic, în rest, nu mai contează?
Dar eșafodul ce i se pregătește lui personal? Dar hecatomba pentru cei ce i-au stat aproape, dată deja în lucru pe la parchete și tribunale?
E doar o chestiune de zile declanșarea marii dezertări. Și o chestiune de luni restabilirea echilibrului politic în pușcării. O bagatelă, nu?
Iar pe deasupra și rezultatul europarlamentalelor care va desființa, fără milă, gogoașa propagandistică atât de atent plămădită că el, Băsescu, ar mai fi recuperat ceva din simpatia românilor pe durata guvernării Ponta. Când USD va lua peste 40% iar PMP sub 10%, și ultima iluzie de salvare prin politică i se va destrăma.
Ce gând să-l mai aline? Devotamentul Udrei? Războiul din Ukraina? Prăbușirea lui Crin? Binefacerile unui nou partid – stat?
Să ne relaxăm. Atâta vreme cât Traian Băsescu privește în gol există încă speranță. Pentru că privitul său în gol înseamnă informații din surse calificate că, de fapt, omul își scrutează următoarea destinație.

Contele de Saint GermainEditorialeAngela Merkel,Crin Antonescu,Elena Udrea,Joe Biden,Victor PontaIeri i-am văzut-o din nou. Aceeași uitătură, dacă v-o mai amintiți, pe care ne-a înfățișat-o imediat după parlamentarele din 2012: opacă, furișată, rea, prăbușită spre interior. Era la Bruxelles, într-o sală de conferințe, plasat la doar trei scaune de Angela Merkel dar cât de departe, totusi, de aceasta. Toți...Blog politic si polemic