Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Politicienii sunt cinici. “Scopul scuză mijloacele” pare a fi un principiu din dotarea lor standard. Cei responsabili îl folosesc cu limite, după propria conştiinţă. Limitele celorlalţi sunt împinse la infinit: “După noi, potopul”!

 

Scăpat dintr-o strânsoare pe care şi-o credea fatală (înlăcrimatul mesaj preelectoral “Să-ţi fie ruşine Dinu Patriciu”), Traian Băsescu a promis in prima clipă după neaşteptata victorie, reconcilierea naţională. A fost doar siajul spaimei din care nu-şi revenise încă. Firea sa revanşardă a recuperat însă rapid, reluându-l în stăpânire chiar cu un supliment de iraţionalitate.

Opoziţia politică s-a dovedit  o ţintă neîndestulătoare pentru ura prezidenţială tot mai copleşitoare, dospind tot mai apăsător cu fiecare nouă apariţie publică. Am asistat la o răzbunare fără precedent, prin biruri şi desfiinţări de spitale, împotriva poporului ce îndrăznise să-i dea atâtea emoţii la alegeri; câte un scuipat între ochi francezilor, nemţilor şi olandezilor a fost lansat prin strungăreaţa înaltei feţe de la Cotroceni, cu mare pricepere marinărească şi cu o dedicaţie specială: “pentru Schengen”; ruşilor le-a fost rezervată o flituire cu un recurs miştocăresc la istorie.  Şi, ca şi cum extravaganţele menţionate nu ar fi fost suficiente pentru un diagnostic de canapea, furia deloc potolită după atâtea accese demne de o cămaşă de forţă a reizbucnit. Domnul Băsescu s-a descotorosit şi de ultimele aparenţe de  pacient sedat şi a încercat, în stilul său cazon – pirateresc, să-şi vâre picioarele murdare chiar şi în covata regelui. Aici însă, ghinion, a fost tratat exact cu atenţia cuvenită unei mărimi cu valoarea exprimată mult după virgulă. A fost, adică, ignorat complet.

Cu un astfel de Huidu la volanul ţării, echipajul său  din cockpit format din Boci, Udre şi Anastase (altfel indolenţi şi fără gustul riscului) s-a trezit antrenat în vijelioase raiduri imorale, penale, antinaţionale. Daca-ar fi sărit afară de la început, când viteza le-o permitea, aceşti blajini bătători de mătănii, aceşti umili sărutători de odăjdii, se mai puteau salva, mai puteau spera la scuze şi clemenţă. Aşa însă, ratând momentul, se trezesc acum condamnaţi până la capăt să fie complici la infracţiuni deosebit de grave, în formă continuată, cu un kamikaze.

Le e menit să triumfe sau să piară odată cu un aventurier orbit de adrenalină, iată înspăimântătoarea sentinţă.

Când trăieşti cu o atât de grea apăsare pe conştiinţă parcă nici bogăţia nu te mai fericeşte, nici puterea nu te mai energizează. Vezi doar ziua de mâine şi nu-ţi poţi scoate din minte un anonim din lumea ta, supranumit Gaddafi, şi chipul justiţiei populare ce-l fugărea spre destinaţia finală cu o ţeapă străpungându-i izmenele.

 

Contele de Saint GermainEditorialeAnastase,Boc,Dinu Patriciu,Gaddafi,Schengen,Traian Basescu,UdreaPoliticienii sunt cinici. “Scopul scuză mijloacele” pare a fi un principiu din dotarea lor standard. Cei responsabili îl folosesc cu limite, după propria conştiinţă. Limitele celorlalţi sunt împinse la infinit: “După noi, potopul”!   Scăpat dintr-o strânsoare pe care şi-o credea fatală (înlăcrimatul mesaj preelectoral “Să-ţi fie ruşine Dinu Patriciu”), Traian...Blog politic si polemic