Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

De data asta sunt de acord cu Cristian Tudor Popescu: marele căpitan de vas, Traian Băsescu, cel care ar fi salvat Titanicul dacă era la timonă, cel care și-a dus de fiecare dată cu bine echipajul la țărm, are acum un om la apă și nu face nimic. Stă ascuns, ca un popândău care amușină vulpea, și se roagă de diavolii ce-i țin loc de Dumnezeu să-l ferească de blestemul poporului său.
In vremea asta e încercuit. Când cineva o să vrea să ia în considerare acuzațiile Elenei Udrea, din care rezultă indirect că Traian Băsescu a fost pe mână cu SRI în fabricarea de dosare politice, în influențarea procurorilor și judecătorilor, în instaurarea unui regim personal antidemocratic, va deveni în fața probelor administrate mai neputincios decât era Saddam Hussein cu ștreangul de gât. Comparația cu Saddam nu este întâmplătoare. Exact cum, din lașitate, neînfricatul Saddam s-a ascuns într-o gură de canal, tot așa, guralivul și amenințătorul Traian Băsescu se umilește și se autodenunță tăcând.
Între 10 ani după gratii și denunțul miraculos care le poate reda speranța de a mai apuca să guste bucuriile simple ale libertății, yesmenii de până mai ieri ai președintelui aleg să spună tot.
După sentința de arest preventiv pentru 30 de zile dată de judecători lui Adriean Videanu, după creșterea mizei, a doua zi, cu un nou dosar înfricoșător pus pe tapet de DNA, s-a întâmplat un fenomen straniu: doamna Miorița Videanu l-a vizitat, în secret, pe popândăul taciturn. Apoi, aceeași doamnă l-ar fi vizitat, conform relatărilor unor reporteri de investigații, și pe Bebe Ionescu, cuscrul fostului președinte și partenerul de table de pe plaja din Monte Carlo al soțului ei. Cred că sarcina pe care încerca să o ducă la îndeplinire doamna Videanu era de a-l soma pe președinte să facă ceva. Altfel”¦ Astăzi vedem că domnului Adriean Videanu I s-a acceptat arestul la domiciliu. Această excepție de la obiceiurile dure ale DNA-ului seamănă cu tratamentul binevoitor de care au beneficiat fostul ministru Gabriel Sandu și omul de afaceri Nicolae Dumitru (Niro) după ce au denunțat în fața procurorilor mecanismele mafiei băsiste din ultimii ani. Este mai mult decât probabil ca prețul lăsării acasă a domnului Videanu să fi fost colaborarea sa fructuoasă cu anchetatorii, în sensul punerii la dispoziția acestora a unor informații și probe devastatoare despre cei doi vizitați anterior de soția sa.
Evoluția evenimentelor de după începerea dezvăluirilor Elenei Udrea arată un război pe viață și pe moarte, în zona nepublică a relației, între SRI și DNA pe de o parte și Traian Băsescu pe de altă parte.
Tot mai mult, tăcerea lui Traian Băsescu este interpretată ca o confirmare a acuzelor teribile formulate de favorita sale.
Și, tot mai mult, replicile tandemului Coldea „“ Kovesi se înăspresc până la paroxism, reverberând în direcția fostului președinte. Trei cereri de arestare a Elenei Udrea emise de DNA în numai două ore trădează nu stăpânirea cu calm a situației ci o nervozitate ieșită din comun. Se joacă la intimidare. Care lovește primul și decisiv.
Să nu uităm că SRI și DNA sunt sub coordonarea și protecția aproape paterne (dacă nu de-a dreptul militarizate) ale Administrației SUA. Dacă Băsescu, în scandalul iscat de Elena Udrea, ar fi trecut tranșant de partea instituțiilor sale de forță din ultimii ani, Elena Udrea ar fi fost terminată instantaneu și scandalul înăbușit din fașă.
De ce nu a făcut-o? El, care l-a abandonat până și pe fratele său, el, care și-a distrus fără să clipească aliați și complici de fapte grele doar ca să cadă mereu în picioare, el, care a plâns pe holurile Ambasadei SUA la București implorând supraviețuirea politică, de ce nu-și urmează și acum traseul ticăloșiei?
Răspunsul este logic: a fost lăsat din brațe. Și de instituții și de americani. Și el știe asta.
Susțin în continuare că fidelitatea neobișnuită a lui Traian Băsescu față de Elena Udrea a venit, în toți acești ani, din teama de șantaj. Cu certitudine, ea știa și știe despre el secrete de primă mână. Secrete care, pe timpul mandatelor prezidențiale, i-ar fi putut dinamita puterea supremă și cariera. Acum însă, când Traian Băsescu nu mai este președintele României ci doar un fost președinte, detestat și vânat de poporul său, prioritățile i s-au schimbat: principalul bun de apărat, înaintea chiar a accesului la beția puterii, a devenit libertatea lui.
În aceste noi circumstanțe, și cu lipsa de scrupule pe care i-o cunoaștem, Traian Băsescu ar fi aruncat-o de zece ori la groapa de gunoi a istoriei pe Elena Udrea, dacă, din partea cealaltă, i s-ar fi promis protecție. Se pare însă că nimeni nu mai vrea să se lege la cap cu el. Prea complicat, prea antipopular.
Având acest mesaj teribil din partea monștrilor pe care singur i-a hrănit, Traian Băsescu este pus într-o dilemă răscolitoare: să o apere pe favorita sa sau să încerce o ultimă negociere cu istoria?
A sări în aceste circumstanțe în apărarea Elenei Udrea ar însemna pentru sine și pentru mulți alții un semn de bărbăție, de caracter, de temeritate. Dar ar însemna și recunoașterea acuzelor formulate de ea, asumarea abuzurilor din SRI și DNA. Adică acceptarea faptului că lupta anticorupție atât de mult clamată a fost, de fapt, o luptă împotriva dușmanilor personali; iar justiția independentă al cărei părinte s-a declarat, doar un avorton înfricoșător.
Tăcerea lui Traian Băsescu este expresia unei stări de pietrificare. Certitudinea că s-a declanșat o avalanșă de care nu are cum scăpa, îi blochează creierul. Se vede defilând, încătușat, prin fața camerelor de luat vederi ale Antenei 3, din spatele cărora Mihai Gâdea și Mircea Badea interpretează pe două voci „Antena 3 e aici”. Imaginea îl mortifică.
Uneori gelatina fricii e străbătută de un fior de eroism: „măcar să mor frumos”! Își închipuie atunci cum ar fi să facă o conferință de presă fulminantă, să o susțină cu argumente pe Nuți cea loială și să-i dea în gât pe toți aceia care azi îl trădează. Așa ar fi drept pentru că, în această poveste, Nuți spune adevărul, nu ei. Îndată, însă, se repliază: „ar fi sinucidere curată”. Cum să renunț chiar și la ultima speranță?
Este trist, mai ales pentru un fost șef de stat în mâinile și în judecata căruia a stat destinul unui întreg popor, să se înfățișeze compatrioților paralizat de frică. Măcar să-și joace ultima speranță: să-și apere până la capăt monștrii, chiar dacă aceștia deja l-au pus la zid. Poate-i înduplecă la o comutare de pedeapsă.

Contele de Saint GermainEditorialeAdriean Videanu,Ambasada SUA,Antena 3,Bebe Ionescu,Cristian Tudor Popescu,Elena Udrea,Gabriel Sandu,Generalul Coldea,Laura Kovesi,Mihai Gadea,Mircea Badea,Nicolae Dumitru (Niro),Saddam Hussein,SRIDe data asta sunt de acord cu Cristian Tudor Popescu: marele căpitan de vas, Traian Băsescu, cel care ar fi salvat Titanicul dacă era la timonă, cel care și-a dus de fiecare dată cu bine echipajul la țărm, are acum un om la apă și nu face nimic. Stă...Blog politic si polemic