Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

 

(Acest comentariu a fost propus spre publicare la articolul lui Andrei Plesu intitulat “Pesimism”, articol publicat in Dilema Veche nr. 382 din 9-15 iunie 2011, ce poate fi citit accesand linkul http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/pesimism)

 

Grijă şi îngrijorare pentru sine – asta ne transmite la tot pasul autorul. Eul domniei sale, supus unor permanente agresiuni, este pretext de acidă cronică globalizantă şi detector de rău naţional ancestral.

Prima parte a articolului reprezintă cronica indispoziţiilor unui VIP autohton obligat, ce supliciu, să călătorească prin străinătăţuri la clasa regular. Suntem informaţi, aluziv desigur, cum se cuvine din partea cuiva atent la nuanţele modestiei, că autorul este obişnuit cu  restaurante scumpe, care uneori, fiind ele mai mult pentru snobi, pot fi şi proaste, că s-a setat, by default, pe confortul zborurilor diplomatice, raportat la care serviciile companiilor aeriene internaţionale, după care visează atâţia muritori de rând, mai put câteodată, că, în fine, se situează la un nivel de rafinament  estetic de unde arhitectura mai proletară a unor clădiri, probabil sociale, îi alterează plăcerea degustării plenare a unor Paris şi Berlin, deja uzate de admiraţia mediocră a atâtor neiniţiaţi, voiajând cu companii low cost şi practicând turismul de grup, adică la grămadă.

Partea a doua a articolului, mai consistentă, este dedicată ţărişoarei şi românaşilor. Ni se aduc la cunoştinţă cu acribie, deşi ne sunt binecunoscute, defectele consolidate: provenind din genă, din tradiţie, din specificul naţional. Curios însă, la nivelul acestui inventar pe care Andrei Pleşu îl scrie ţinându-se de nas, descoperim din nou eul ultragiat al autorului autoapărându-se cu măturoiul:

“Îşi vor parca maşinile în poarta ta, în curtea ta, în sufletul tău şi, dacă protestezi, te vor înjura exterminator”, “ziarele vor evita orice urmă de decenţă şi de nobleţe. Limba se va strica zi de zi, televiziunile vor atinge culmi de manipulare şi trivialitate”, “Toate scursurile vor ajunge vedete, toţi derbedeii vor deveni campioni ai dreptăţii. Vom fi sufocaţi de proastă creştere, de incultură”, “Comunismul va reînvia, roz şi cochet, cu sprijinul unor băieţei de bani (şi idei) gata, semidocţi şi trendy, netrăiţi, iresponsabili, grăbiţi să găsească înainte de a căuta. În schimb, icoanele vor fi evacuate din viaţa publică, în numele unei libertăţi de conştiinţă care nu ştie încă nici ce e libertatea, nici ce e conştiinţa”.

E destul de simplu de observat că domnul Pleşu a optat pentru a ne prezenta în această largă enumerare, doar defecte ale românilor pe care domnia sa nu le are. În toate citatele produse mai sus transpar dureri reînviate în mai vechi sau mai noi cicatrice ale autorului. AP reclamă indirect că nu este îndeajuns ascultat si respectat (vezi chiar comentariul de faţă), că i se face morală de către “derbedei care se cred campioni ai dreptăţii”, că televiziunile, evident altele decât cele la care este dânsul invitat, manipulează şi îl critică în mod trivial, în fine, că icoanele din viaţa publică (la cine s-o fi gândit? că doar nu la Doina Cornea sau Regele Mihai!) trăiesc teroarea evacuării.

În schimb, aparent de neînţeles pentru un filozof şi un moralist, domnul Pleşu nu se atinge deloc de deficitul de virtute al poporului român. Nu suflă o vorbă că am fi, ca popor, laşi, trădători, oportunişti, lipsiţi de valori morale solide, de onoare, de demnitate individuală şi naţională, de altruism, de spirit de sacrificiu. Şi nu suflă o vorbă despre toate acestea nu din vreo accidentală amnezie ci pentru că ar risca să se apropie de o paletă a griurilor caracterologice care i-ar putea intersecta pe alocuri şi dânsului contururile şi care nu se practică deloc în iconografia personalităţilor din viaţa publică.

P.S. În legătură cu titlul: eu înţeleg că pesimismul este o stare pur individuală. Asta însă nu-l condamnă să fie, automat, autobiografic. Uneori, prin excepţie, poate fi născut şi din generozitate frustrată, ceea ce-i dă o anume nobleţe.

Contele de Saint GermainEditorialeandrei plesu,defecte ale romanilor,Dilema Veche,pesimism  (Acest comentariu a fost propus spre publicare la articolul lui Andrei Plesu intitulat 'Pesimism', articol publicat in Dilema Veche nr. 382 din 9-15 iunie 2011, ce poate fi citit accesand linkul http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/pesimism)   Grijă şi îngrijorare pentru sine – asta ne transmite la tot pasul autorul. Eul domniei sale, supus unor...Blog politic si polemic