Scorul acestui articol
[Total: 20 voturi. Media: 4.8]

Avem un stil de a ne duce după fentă şi de-a schimba discursul după cum bate vântul, fără a ne păsa de vreo entorsă la ligamentele limbii, demn de împleticirile Cetăţeanului Turmentat.

Studiu de caz: tema “Klaus Iohannis Preşedinte la Consiliul European”.

Mi-ar fi greu să găsesc vreun personaj proeminent, vorbitor nativ de limba română, care să-l fi lăudat public pe preşedintele Iohannis pentru cele două mandate ale sale în fruntea României. Politicieni, presă, societate civilă, voci ale străzii s-au armonizat în ultimii ani aproape simfonic în a-l descrie ca pe o figură mediocră, plină de un sine atat de gol incat nu lasă nici măcar umbră în urma sa.

Şi acum, de-odată, un zvon abil aruncat în media pentru a lua pulsul societăţii confuze şi a testa reacţii de prin cotloanele sordide ale ingineriilor politice dâmboviţene, scoate la rampă o pleiadă de demagogi gata, în numele unui aşa zis patriotism efervescent, să-l glorifice pe cel pe care, până mai ieri, îl persiflau.

Zvonul s-ar fi stins de la sine, printr-o repetare monotonă, ca de caterincă: “Preşedintele Klaus Iohannis are mari şanse să devină, din vară, preşedintele Consiliului European”. Dar n-a fost să fie aşa, pentru că marii critici de până mai ieri ai preşedintelui au sărit ca arşi din tranşee, să nu rateze momentul patriotic, şi şi-au dezlegat flaşneta cu vorbe mari:

  • Victor Negrescu: – “ar fi în interesul României şi o onoare pentru România să aibă un reprezentant în funcțiile de conducere la nivel european”;
  • Gheorghe Falcă: – “oportunitatea aceasta de a putea obţine România această funcţie este o oportunitate foarte mare, are legătură, aşa cum am spus, cu credibilitatea şi aprecierea pe care o are Klaus Iohannis la nivel european şi în acel moment, putem spune că România atinge un punct maxim în relaţia cu Europa”;
  • Marcel Ciolacu: – „Părerea mea este că are o șansă reală România, nu președintele Klaus Iohannis pentru Consiliul European și chiar avem un culoar foarte bun. Chiar e o temă serioasă și pentru România ar însemna extraordinar de mult să avem președintele Consiliului UE indiferent de la ce partid. Este vorba de România”.

Citatele de mai sus (pe care le-am preluat, simt nevoia să precizez, exact după formulările autorilor) reprezintă doar o mică parte, extrasă în mare viteză de pe Internet, din entuziasmul caţavencian al acestui vesel neam al nostru.

Aş observa că nu ne dezminţim deloc:

pentru promovări, pentru numiri importante, pentru funcţii grele nu punem niciun preţ pe calităţile umane şi profesionale ale candidaţilor nici la intern, nici la extern. Pot să fie leneşi, incompetenţi, parveniţi, lacomi… nu contează! Important este să fie ai noştri, să nu uite că noi i-am susţinut, că noi i-am pus acolo sus…, chiar aşa limitaţi cum sunt! Şi că, până la urmă, ne datorează recunoştinţă.

Toată ziua deontologim pe unde apucăm despre nevoia de recunoaştere a competenţei, a scării valorilor, a faptelor şi nu a vorbelor. Dar când ajungem acolo unde avem şi noi un cuvânt de spus o dăm rapid la întors, trecem dintr-o suflare pe fanariotisme bine asimilate că, vorba aia, clipa zboară şi ocaziile nu se întorc.

Deci Iohannis, în 10 ani, n-a făcut nicio brânză în România, pentru români, ca preşedinte al lor, dar noi suntem mândri să îl recomandăm şi să îl susţinem pentru postul de Preşedinte al Consiliului European nu pentru că ar fi un bun lider ci pentru că – gândim şi chiar zicem noi – cu domnia sa acolo sigur va avea şi România ceva de câştigat.

La fel a dat în clocot patriotismul  ăsta de pariori la luptele de cocoşi şi atunci când a fost aleasă Laura Kovesi la Parchetul European. Ce mândri erau unii dintre politicienii noştri cu rangă şi fără biblie la căpătâi că sunt români şi ce beneficii uriaşe pentru anticorupţia europeană în general şi românească în particular anticipau ei triumfător. Totul s-a dovedit un fâs, nici măcar un singur caz spectaculos nu a rezolvat de atunci şi până acum zeiţa justiţiei. De fapt, să fim bine inţeleşi, nici nu fusese aleasă ca să rezolve ceva. Pentru că, altfel, s-ar fi făcut o selecţie pe bune şi nu un circ de negocieri de taraba ca pentru preţul lubeniţei la bursa din Calafat.

România nu va avea nimic de câştigat de pe urma unui Klaus Iohannis, aşa cum îl ştim noi, ajuns şel la Bruxelles. Mai degrabă România va avea de pierdut când toată Europa îl va descoperi în toată nebănuita lui ineficienţă. Căci ni-l va pune nouă în cârcă pentru că l-am recomandat şi susţinut cu atâta fervoare.

Ar trebui să fim oneşti şi să nu ne prezentăm marfa precum ţiganul care-şi laudă ciocanul. Dacă ei, pe bărbile lor politice şi pe interesele lor de ţară, îl vor alege că aşa cred ei că le foloseşte, să se bucure de el cum se bucură şi de Kovesi.

Cine îşi închipuie că preşedintele Klaus Iohannis, ajuns mare lider la UE, va mişca măcar un deget ca să favorizeze România din dragoste pentru ea şi pentru români se amăgeşte profund.

Klaus Iohannis este român doar din punct de vedere strict tehnic. Structural, ca educaţie, cultură, temperament, afinităţi, valori domnia sa aparţine  unei cu totul alte lumi. Nu spun că asta e rău sau bine în general. Spun doar că astfel se explică totala sa lipsă de afectivitate faţă de acest popor pentru care, în 10 ani, nu a catadicsit să acorde nici măcar o graţiere. Aşa, ca să-i poarte noroc la Bruxelles.

Şi o să vedeţi, această restanţă la fapte bune se va răzbuna. Nu va fi ales pentru inalta functie.

Din păcate pentru noi, căci astfel nu vom avea norocul să ne eliberăm de greaua lui personalitate cu 6 luni mai devreme decât durata totală a mandatului.

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2024/01/Klaus-10.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2024/01/Klaus-10-150x150.jpgContele de Saint GermainEditorialealegeri Bruxelles,demisie Iohannis,Klaus Iohannis presedinte Consiliul European,Marcel CiolacuAvem un stil de a ne duce după fentă şi de-a schimba discursul după cum bate vântul, fără a ne păsa de vreo entorsă la ligamentele limbii, demn de împleticirile Cetăţeanului Turmentat. Studiu de caz: tema “Klaus Iohannis Preşedinte la Consiliul European”. Mi-ar fi greu să găsesc vreun personaj proeminent, vorbitor...Blog politic si polemic