Scorul acestui articol
[Total: 24 voturi. Media: 4.2]

După evenimentele din decembrie ’89 pe scena noastră politică s-a produs o dispersie soră cu haosul a aspiranţilor la preluarea frâielor ţării. Nouăzeci de partide au apărut în primele luni ale anului 1990 ca să-i poată cuprinde pe cei mai perseverenţi dintre ei.

În următorii doi ani doar trei dintre aceste partide s-au impus ca fiind cu adevărat atrăgătoare pentru electorat: PNŢCD, PNL şi PDSR (devenit ulterior PSD).

Chiar şi pe acestea, însă, ambiţiile le-au divizat şi timpul le-a cernut. Aşa se face că ne trezim astăzi, în tumultuosul an 2024, când se intersectează peste viaţa noastră şi aşa agitată toate cele patru rânduri de alegeri naţionale că, de fapt, nu mai putem conta decât pe două partide cât de cât adevărate: PNL şi PSD. Restul eligibilelor pentru parlament, ne place sau nu să recunoaştem, sunt partide “de la pădure”, făcute artificial, în eprubetă, la ordin, din interese şi calcule cu epoleţi. N-au istorie, n-au tradiţie, n-au doctrină, n-au ferment constructiv. Doar furie demolatoare! Ceea ce le uneşte şi, într-un fel, le uniformizează, este setea lor de a-şi fixa inamici şi de a fi, cu aceştia, în permanentă stare de război. Pură mentalitate de structură de forţă! De-asta le şi numesc partide “de la pădure”, apropo de un anumit bârlog unde au fost concepute. Iar liderii lor sunt toţi aleşi pe sprânceană, ca la un casting pentru haiduci fioroşi, scandalagii, mereu cu sudalma în gură şi cu hangerul scos.

În ordinea apariţiei:

Vadim Tudor – România Mare – inamici (nominalizaţi de el): bozgorii şi jidanii;

Nicuşor Dan (zis “plicuşor”) – USR – inamici ţintă: dezvoltatorii imobiliari (care se fac că nu înţeleg…) şi primarii de sector (care vor să facă…);

Dan Barna & Cătălin Drulă (zis “rangă”) – USR – inamici de primă linie: biblia, penalii (dacă nu sunt ai lor) şi carnea de tun – tarabagiii de la metrou;

Diana Şoşoacă – S.O.S. România – inamici de alertă maximă: SUA, Zelenski, UE;

George Simion – AUR – inamici eg gros: USR, PSD, PNL, pe scurt (după el) canalii, nemernici, vânzători de ţară.

Sigur, Nicuşor Dan diferă parţial de ceilalţi prin tonul vocii sale şi vocabular. El nu răcneşte, şopteşte. El nu sare la bătaie, el taie (PUZ-uri mai ales, dar şi aripi). Tocmai de aceea, când USB a fost rebotezată USR şi a fost înscrisă ca partid, naşii de la Băneasa s-au lepădat de el, considerându-l prea moale şi dându-i un fotoliu pe măsură. De pe care să tacă şi să nu facă.

Românii au apreciat întotdeauna haiducia şi pe haiduci. Nu pentru legenda că aceştia ar lua de la bogaţi ca să dea săracilor ci pentru realitatea că sunt mereu antiputere. Maximul acestei slăbiciuni afective a electoratului, susţin mulţi, a fost atins de Vadim Tudor atunci când s-a calificat în finala pentru prezidenţiale cu Ion Iliescu.

Eu am un alt clasament: cred că triumful haiduciei politice la noi îi aparţine, de departe, lui Traian Băsescu (pe care nu l-am nominalizat mai sus pentru că, totuşi, el a reprezentat iniţial un partid istoric). Pe Traian Băsescu, cel cu două mandate la Cotroceni, îl consider cel mai feroce haiduc politic de după Ceauşescu, chiar dacă în majoritatea timpului el s-a deghizat în politician progresist al unui curent moderat. Saltul de la primar general la preşedinte al republicii l-a făcut războindu-se teatral şi propagandistic cu buticarii de la colţul străzii şi în cel mai pur stil hingheresc nu doar cu câinii vagabonzi dintre blocuri dar şi cu inamicii săi politici.

Revenind la prezent, anul debutează cu o vâlvă nebună în jurul lui George Simion. Nu ştiu dacă este orbire jurnalistică sau interes ocult de gaşcă dar presa e plină de sondaje şi comentarii care îl plasează pe Simion la cote electorale ameţitoare.

Televiziuni trepidând de “breaking news” – uri şi analişti înflăcăraţi până la sufocare ne informează că AUR a atins deja 25% şi avansează ameninţător spre primul loc în sondaje, deţinut încă de PSD cu 30%. Iar George Simion are aproape asigurată participarea în finala la prezidenţiale, nimeni şi nimic nemaiputându-l opri, se pare, din acest marş triumfal.

Hai să fim serioşi! Hai să fim serioşi!!!

George Simion nu este altceva decât un consumabil folosit într-o anumită fază preelectorală de cei care l-au inventat, un iepure pentru cursele de fond care sunt alegerile din 2024. Aşa cum a apărut din neant, fără ca nimeni să ştie de el, în 2020, tot aşa va dispărea în neant, în 2024, la un simplu ordin, pentru a lăsa drum liber “cui trebuie”.

Şi în vremuri calme pe plan internaţional alegerile din România au fost decise din afara granitelor tarii (să ne amintim doar de celebra erată a CCR ori de vizita fulger la Bucureşti a unui înalt comisar de peste ocean exact când Traian Băsescu, suspendat, era pe cale de a fi scos din joc). Cum să credem, aşadar, că azi, cu două războaie mari pe planetă, unul chiar peste drum de noi, marii jandarmi ai lumii (cu care, pe deasupra, mai suntem şi parteneri strategici) ar permite ca puterea în România să fie preluată de George Simion şi AUR? Cum să ne lăsăm îmbătaţi cu iluzia că marile puteri europene, pentru care România este un fel de paznic al porţilor cetăţii, ar îngădui ca un partid, considerat extremist, şi un lider, considerat pro – rus, să câştige alegerile de la Bucureşti?

Nici vorbă!

În ceea ce-l priveşte pe George Simion şi scoaterea lui de pe traseu, laboratoarele lucrează, retortele fumegă, planurile sunt deja făcute. Primele semne au şi apărut: aşa zisul viol de la tabăra organizată de AUR, imaginile cu George Simion beat, dosarul de la DNA cu caravana medicală…

Dacă omu’ nu înţelege cu frumosu’, atunci se va recurge la metode mai … elaborate. Verificate şi sigure!

Ce naiba, inacceptabilul nu se acceptă! Punct!

Trebuie să pricepem odată: cât ar fi “pădurea” noastră de stufoasă şi populată cu haiduci guralivi şi belicoşi, nu e de capul ei, totuşi.

Haiduci, haiduci, belicoşi, belicoşi, dar prestidigitaţia transfrontalieră există şi funcţionează mai eficient ca niciodată.

În curând haiducul Simion va fi într-un fel sau altul îndesat în joben şi, când va fi scos de-acolo, vom vedea, înduioşaţi, un blegut iepuraş de angora.

Nu mai avem mult de aşteptat!

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2024/01/George-Simion.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2024/01/George-Simion-150x150.jpgContele de Saint GermainEditorialeDiana Sosoaca,George Simion,haiduc,iepuras de angora,partide facute la Baneasa,sondaje electoraleDupă evenimentele din decembrie ’89 pe scena noastră politică s-a produs o dispersie soră cu haosul a aspiranţilor la preluarea frâielor ţării. Nouăzeci de partide au apărut în primele luni ale anului 1990 ca să-i poată cuprinde pe cei mai perseverenţi dintre ei. În următorii doi ani doar trei dintre...Blog politic si polemic