Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

 

Scris pe 13 august 2010

1. Amândoi sunt ambasadori ai pletelor revărsate peste urechi și sprijinite pe-o sprânceană. Amândoi au chipuri ușor efeminate, cu priviri tâmp „“ melancolice, incapabile de a stârni sau exprima pasiuni devastatoare. Amândoi vorbesc fără accent, cu multe giratorii și paranteze inutil explicative, în ciuda  meseriei de seducție pe care o practică în present. Amândoi pot fi încadrați la categoria „băieți buni”, în grija cărora ți-ai lăsa pentru o noapte nevasta sau calul fără temerea că a doua zi ai putea descoperi șaua folosită.

Cu un arsenal de paintball în tonuri  vlăguite, cu o limbă română prea șlefuită pentru a fi și corozivă când trebuie, ambii pot glosa pe marginea celor mai excitante teme până la completa adormire a ascultătorului.  

I-ați recunoscut? Sunt Mircea Cărtărescu și Crin Antonescu. Crin despre care Mircea afirma într-un editorial de acum câteva săptămâni, ca sub efectul unei magice revelații în fața oglinzii: „Băsescu e un noroc neașteptat pe capul, altfel vid ca al păpușilor, al acestui politician de paie”.

2. Amândoi s-au afirmat prin contribuții majore la desăvârșirea demagogiei în politica românească, motiv pentru care turme întregi debusolate s-au visat  viril – păstorite de ei. Amândoi sunt licențios – zgomotoși, iezuitic „“ justițiari, visceral – conflictuali și patologic – egocentrici.  Amândoi iubesc filial serviciile și sunt iubiți părintește de servicii, de unde o pătimașă căutare a jubilației prin denigrare și șantaj hrănite de informări imunde.

Amândoi mint de îngheață apele când le folosește și își atacă bio-chimic adversarii cu propriile dejecții, intitulându-și pamflet sau analiză rece practicile de vidanjori. Amândoi exploatează la maximum părțile laxe ale democrației cultivând mesianismul cu ei mântuitor.

I-ați recunoscut? Sunt Băsescu și Vadim.  

3. Acum să echivalăm prin corespondență: Traian Băsescu versus Crin Antonescu (politicieni la antipozi) echivalent cu  Corneliu Vadim Tudor versus Mircea Cărtărescu (scriitori la antipozi). Aplicând celui de-al doilea cuplu analiza pe care domnul Cărtărescu ne-o servește pentru primul cuplu nu putem concluziona decât într-un fel:

acolo unde se confruntă grobianismul cu bunul simț, demagogia cu realismul, spectacularul patologicului cu banalul normalității, căștigător la puncte este întotdeauna purtătorul primelor însușiri deoarece are snagă, domne! Intrigă, dezvoltă industrii. Și acum pe bune, ca un corolar al triumfului LSD-ului în fața cornului cu mac: au adunat toate volumele lui Cărtărescu cititori cât un singur număr din România Mare a anilor de glorie? Cum ar parafraza Vadim:”Cărtărescu e un noroc neașteptat pe capul meu. Acest scriitoraș cu lațe ca paiele acoperindu-i tărtăcuța vidă ca a păpușilor, mă promovează mai bine decât aș fi în stare eu cu Mariana Buruiană cu tot”.

Contele de Saint GermainEditoriale  Scris pe 13 august 2010 1. Amândoi sunt ambasadori ai pletelor revărsate peste urechi și sprijinite pe-o sprânceană. Amândoi au chipuri ușor efeminate, cu priviri tâmp '“ melancolice, incapabile de a stârni sau exprima pasiuni devastatoare. Amândoi vorbesc fără accent, cu multe giratorii și paranteze inutil explicative, în ciuda  meseriei...Blog politic si polemic