Obediența are specii
 13 sep. 2010 Există obedienți genuini "“ Boc, obedienți fundamentaliști "“ Udrea și obedienți septici "“ BVB (Blaga, Videanu, Berceanu). Genuinii sunt de vocație, fundamentaliștii de drum lung, septicii de conjunctură. Când l-a uzurpat pe Petre Roman, Traian Băsescu a eliminat din sistemul osos al partidului doar coloanele vertebrale anchilozate în poziția de drepți. Pentru că BVB-iștii i-au făcut plecăciunea până la pământ, dovedind cartilaje de politicieni, au putut rămâne. Mai târziu, mefiența președintelui în caractere,  exacerbată dimineață de dimineață în fața oglinzii și consolidată de romul dublu distilat al puterii, i-a accentuat acestuia înclinația spre dresură și iluzionism în masă. Pentru performanța de zi cu zi erau suficienți căței cu coada zglobie care să răspundă comenzii aport fără altă recompensă decât lins mâna stăpânului după mângâiat. Astfel au apărut Bocii. Siguri, necostisitori, buni de trimis în misiuni periculoase, ușor de făcut să apară și să dispară. Pentru spectaculozitate…
Mircea Cartarescu: naiv sau poltron ?
 (scris pe 30 iul. 2010) Uneori textele dlui. Cărtărescu sunt atât de indigest scrise și atât de strident tendențioase încât te întrebi dacă omul nu și-a amanetat provizoriu numele unui propagandist de brend de citrice, în cadrul unui acord de tip barter. Cu ce-or fi mai buni frații Păunescu decât înfrățiții de către președinte întru păcate Vântu și Voiculescu, nu ne explică. Cu ce-or fi mai buni intelectualii pro de la Ev. Z. și Nașul decât cei contra, de la și Realitatea, nominalizați cu iz de delațiune în articol, nu ne explică. Cu ce sunt mai condamnabili oneștii (vedeți câtă obiectivitate?) menționați în ultimul paragraf care, compliment retractat, "până la urmă, i-au făcut jocul lui Vântu dându-i credibilitate prin numele lor" decât elitiștii lui Băsescu ce-i cauționează, editorial de editorial, poltroneria, invrăjbirea socială, apucăturile dictatoriale și sfidarea de a ne impune la conducerea țării , împotriva tuturor evidențelor de…
Atenție, vidanjor!
 (Comentariu postat la articolul lui M. Mihăieș din EVZ 18 oct. 2010 intitulat " Cât costă un prânz gratuit?), ce poate fi citit accesând linkul #comentarii ) Dacă n-aș ști cât de cronică este pauperitatea gândirii jurnalistice a dlui. Mihăieș, l-aș suspecta, după articolul de azi, că a început să scrie în chei. Scoateți, stimați cititori, din primul paragraf numele proprii și păstrați caracterizarea: "A fost suficient ... să simtă  ... clocotul mulțimii întărâtate pentru ca derbedeul politic din el să revină la limbajul de mardeiaș și la obrăznicia de mahala. ... a preluat de la Vadim grosolănia fără perdea și plăcerea cuvântului deșucheat. ... el nu poate gândi politicul decât în termenii confruntării primitive și ai violenței maladive. El nu are adversari de idei. El are dușmani ce trebuie zdrobiți cu talpa de fier a cizmei." Nu vi se pare că este o descriere aproape fotografică a lui…
Puțin respect, domnul Mihăieș se tratează
 (Comentariu postat la articolul lui M. Mihăieș din EVZ, 11 oct. 2010, intitulat "Învățați să spuneți mulțumesc", ce poate fi citit accesând linkul . Acest articol nu mai poate fi accesat direct din arhiva EVZ> De ce oare ?) Pentru mine, faptul că domnul Mihăieș scrie de parcă ar fi intrat în sevraj, e un semn bun. Dacă are voință se poate recupera. Conștient că dependența irațională de  euforizantul drog BUBA conduce, pe termen scurt, la depresie galopantă, a adoptat terapia prin autosugestie, rostind mantre de exorcizare: "Nu sunt - am spus-o de zeci de ori - un fan pedelist, n-am relații și nu frecventez cercuri ale puterii." Ii rog pe forumiștii mai impulsivi să nu se pripească în a-l acuza pe autor de minciună gogonată, pornind de la această afirmație, evident suprarealistă pentru profilul domniei sale. Forumiștii trebuie să înțeleagă că mantrele nu sunt exprimări ale unor adevăruri ci…
Cu domnul Mihăieș la psihiatru
 (Comentariu scris la articolul lui M. Mihăieș din EVZ, 25 oct. 2010, intitulat " Jurnalism, numele tău e nemernicie", ce poate fi citit accesând linkul ) (Freud: "tendințele sau dorințele profunde ale individului vin în conflict cu convingerile sale morale și sunt alungate în subconștient, de unde tind să reapară sub o formă travestită".) Dl. Mihăieș, prin ce și cum scrie în așa zisele sale editoriale, ne transmite tot mai des simptome in loc de idei. De aceea voi apela și la puțină psihanaliză în completarea analizei pe text. Temele alese de MM par a avea, în ultima vreme, profunde explicații freudiene. Dotat de la natură cu un viguros caracter cameleonic, a încercat cu obstinație, mai ales de când unii interesați i-au dat iluzia că ar putea fi confundat cu un intelectual subțire, să-și alunge în subconștient toate atributele rele venite la pachet cu caracterul: superficialitatea, oportunismul, geometria variabilă…
Mitlauferul Liiceanu
 (Scris pe 2010) Când una dintre temele propuse de dna. Muller este "raportul dintre intelectualitate și dictatură", când, spune dânsa, "intelectualii în loc să fie vocea națiunii împotriva dictaturii, s-au închis în turnul lor de fildeș, devenind "tovarăși de drum" sau complici ("mitläufer") ai regimului comunist", cum de tocmai dl. Liiceanu este îndreptățitul de a o intervieva la Ateneu? Nu este asta o cinică ironie? Nu i-o fi fost măcar un pic de rușine? Ceea ce se întâmplă azi în România reprezintă o tentativă clară de instaurare a unui regim dictatorial. Sigur, nu unul comunist, dar ce importanță mai are culoarea dictaturii, dacă este roșie sau portocalie, atunci când toate puterile statului sunt om cu om, dosar cu dosar, șantaj cu șantaj, acaparate de un lider și camarila sa: Parlamentul, Serviciile Secrete, Guvernul, Curtea Constituțională, Televiziunea Națională "“ într-o singură mână. În aceste condiții, apropo de tema doamnei Muller,…
Intelectualii alibiurilor
 ( Comentariu postat la articolul lui M. Cărtărescu din EVZ, 29 oct. 2010, intitulat "Un costum gol în fruntea mulțimii", ce poate fi citit accesând linkul ) ("Aceștia sunt românii "žobiectivi", care aleg întotdeauna să nu se lupte cu răul pentru că binele are și el defectele lui, dacă stai să le cauți atent" "“ Alina Mungiu Pippidi) Å¢ara e bolnavă în fază terminală. După un cancer inițiat la Cotroceni, metastazele s-au generalizat: la Interne, la Finanțe, la Apărare, la Învățământ, la Sănătate, la Dezvoltare, la Parlament, la toate Consiliile Județene, oriunde mai e ceva de furat. Anticorpii, câți au mai rămas (opoziție politică, sindicate, societate civilă), bâjbâie bezmetic printre ruine, unii mai încercând un rânjet de luptă, ca niște câini în lanț încolțiți de hoți cu bâte, cei mai mulți căutând disperați un pat de veci cu acces la perfuzii. Buletin medical. Românii mor de-a-n picioarelea, palizi și…
Cărtărescu: între vorbe și fapte
 (Comentariu postat la articolul lui M. Cărtărescu din EVZ din 08 oct. 2010 intitulat  "O nedreptate", ce poate fi citit accesând linkul ) "Nici Dimov, nici Gellu Naum, nici Radu Petrescu, nici Mircea Horia Simionescu, nici Mircea Ivănescu, nici cei mai mulți optzeciști n-au vorbit direct împotriva sistemului, căci a vorbi direct era sinucidere . Ei au preferat să reziste în felul lor specific: scriindu-și cărțile, nefăcând concesii, nealăturându-se corului de delatori și cântăreți ai regimului." Din acest citat rezultă mesajul subliminal al articolului dlui. Cărtărescu: "n-am făcut mai mult pentru că mi-era frică". Domnia sa nu spune: "ei au preferat să LUPTE în felul lor specific" ci "ei au preferat sa REZISTE în felul lor specific". Deci în mentalitatea sa de atunci, ca și de acum, miza era una personală și nicidecum una națională. Asta cred că-i reproșează și Herta Muller: că nu a ieșit la luptă, că…
Inadaptatul (?) Liiceanu
 Scris pe data de De când lumea, curvele de vocație s-au bucurat de mai multă înțelegere decât cele de conjunctură. Reversul armonizator este insă că, pentru rafinați, delicatese au fost mereu considerate ultimele. Nu l-aș suspecta pe dl. Băsescu de prea mult rafinament dar, performanța sa de a strange într-un buchet spectaculos câțiva intelectuali "delicatese" și de a le induce acestora, prin abile pase iluzionistice, elanul de a se metamorfoza liber consimțit din buchet artistic în pămătuf domestic pentru toaletarea părților sale intime, mai ales pe vremuri de deranjamente stomacale, merită semnalată. Alături de Patapievici și Cărtărescu, în buchetul pămătuf s-a evidențiat prin efectele sale dulceag - dezodorizante și Gabriel Liiceanu, în scene antologice precum aceea a acceptării cu un zâmbet oleaginos a înaltei autocritici prezidențiale cum că școala românească produce tâmpiți. Când un "filozof", un "gânditor", "nu înțelege să-și cauterizeze simțul etic" (ci și-l extirpează, de-a dreptul, pentru…
Cultura lui „Am greșit, îmi cer scuze” la români
 Scris pe Motto Prin recunoașterea greșelii spiritele bărbătești se înalță și se întăresc.  (Johann Wolfgang von Goethe) Atitudinea românului statistic față de greșeală depinde de  autorul acesteia si nu de gravitatea ei. Dacă el personal a greșit, încearcă să o redefinească până la a o transforma intr-o virtute. Dacă a greșit un apropiat (prieten sau rudă), încearcă să o plaseze în cârca altcuiva. Dacă a greșit un indiferent sau un dușman, este necruțător. Să verificăm pe dl. Cărtărescu. El nu recunoaște că ar fi greșit când a mizat pe Băsescu și s-a înrolat în armata acestuia propulsându-l în jilțul din care binele și răul se pot face la superlativ. Cel mult dă de înțeles că a fost puțin naiv, puțin idealist și cum se cuvine de anticomunist. Față de haosul actual din țară, pe care începe să-l recunoască drept efectul unor greșeli, vinovat nu îl găsește pe Băsescu (puțin…