Scorul acestui articol
[Total: 101 voturi. Media: 4.5]

 

Nu-mi propun să conving pe nimeni. Nu sunt un propovăduitor. Faptul că scriu ce gândesc despre politică, despre viața noastră influențată de alții, despre aceia care umblă prin ea murdari pe picioare, este doar o formă a mea, poate puerilă, de a-mi ține vie iluzia de libertate. Vreau să le arăt acelor profanatori că știu adevărata lor față, că înțeleg adevăratele lor planuri, că nu mă pot înșela. Motiv pentru care povara ticăloșiei lor demascate ar trebui să-i apese, ca o afurisenie,  în vastele campanii de călcare în picioare a drepturilor semenilor lor.

Marile cuceriri tehnice din ultimul secol au schimbat profund echilibrele naturale din societate.  Nu există bine major adus de știință care să nu fie contrabalansat de un rău gigantic. Iar maneta spre plus sau minus nu e la îndemâna tuturor. Poporul, în accepțiunea lui democratică de majoritate, a fost transformat într-un simplu figurant. Iar democrația a ajuns bătaia de joc, tot mai pe față, a unor oculți incontrolabil de puternici.

Probabil că, la acest punct, mai cinstit ar fi să se schimbe oficial paradigma clasică de conducere a societății. Să se asume că tehnologia a ajuns atât de departe încât democrația e perimată și lumea, prin această tehnologie, ar trebui să fie condusă de niște inițiați, și nicidecum de aleșii unui popor, pe media lui, ignorant.

Nu doar în România, ci în toate țările din lume, poporul este, pe media lui, ignorant. Parcă nicăieri însă, privind spre jumătatea civilizată a planetei, această ignoranță nu este atât de batjocorită ca la noi. Și experiența de viață atât de depunctată în încercarea ei de a fi de folos copiilor și nepoților.

Războiul lui Klaus Iohannis cu poporul său ignorant, dar majoritar, este una dintre cele mai imorale forme de război pe timp de pace. Să instigi o minoritate mai instruită împotriva unei majorități cu experiență de viață mai bogată, folosind ca armă, într-o societate plină de injustiții, ideea de justiție, este prostituție pe fond veneric. Înseamnă a-ți umple noua generație de Treponema pallidum doar pentru că speri ca o astfel de molimă îi va face mai combativi pe minoritari „tăi” în lupta lor cu majoritarii „lor”.

Știu că, în mantra de motivare a oricărui recrut din serviciile secrete, cuvântul cheie este patriotismul. De aceea mă întreb: este cineva printre motivatori care să le și explice recruților ce înseamnă acest cuvânt? Oare ei, la nivelul la care sunt puși să acționeze, infiltrați printre manifestanți, camuflați ca ziariști sau parlamentari ori punându-și roba neagră a magistratului peste uniforma primordială, realizează că sunt folosiți ca simple instrumente pentru un uriaș număr de înșelătorie antinațională?

Tare mi-e teamă că nu!  Tare mi-e teamă că aceștia își trădează țara cu bunăcredință!

Or, adus în acest punct, războiul oculților cu poporul este tranșat.

Ce poți face când vezi, cu o clipă înaintea altora, apariția dezastrului? Să taci, ca să nu produci panică, sau să dai alarma, în gura mare?

Cam asta este dilema mea, acum!

Strada, la nivel de enunț, e de partea binelui. La nivel de realitate geo-strategică pregătește pas cu pas dezastrul.

Aproape că nu-mi mai fac nicio iluzie că vreun miracol ne-ar mai putea salva.

România a fost deja aleasă, de noii negociatori ai erei Trump „“ Putin, ca pion de sacrificiu pentru realizarea unui nou echilibru al zonelor de influență. Ca să nu opună o rezistență deranjantă la sacrificare și tranșare, ea este, preventiv și sistematic, ruptă din interior, printr-o dezbinare populară ca după decembrie 1989, cu largul sprijin al președintelui Klaus Iohannis și al sistemului de forță care îl controlează pe acesta.

Slavă, așadar, lui Iohannis și sistemului! Slavă tinerilor frumoși și liberi care se lasă duși de nas cu un entuzism demn de o cauză mai bună.

Sunt eu pesedist? Mă jur că nu! Chiar dacă, în această împrejurare, văd aceleași pericole ca si pesediștii.

Așa cred, așa simt, așa spun!

România lui Iohannis, alăturată temporar, iresponsabil și conjunctural Germaniei lui Merkel, se duce, candidă, spre dezmembrare precum mielul la tăiere și porcul la ignat.

Când va veni nota de plată, eu voi fi dezertat deja din această lume. Nu mă voi mai zvârcoli de consecințe. Deștepții însă, intransigenții și principialii iohaniști, vor primi în plină figură răsplata diamantinei lor clarviziuni.

Și, pentru că nu s-au obosit să încerce a învăța din experiența părinților lor, le va fi dat să reînvie această experiență pe propria piele.

Să dea Dumnezeu să mă înșel!

Contele de Saint GermainEditorialeechilibru geo-strategic,era Trump - Putin,Germania lui Merkel,mantra,Nu credeam sa-nvat a muri vreodata,razboiul lui Klaus Iohannis cu poporul,treponema pallidum,zone de influenta  Nu-mi propun să conving pe nimeni. Nu sunt un propovăduitor. Faptul că scriu ce gândesc despre politică, despre viața noastră influențată de alții, despre aceia care umblă prin ea murdari pe picioare, este doar o formă a mea, poate puerilă, de a-mi ține vie iluzia de libertate. Vreau să...Blog politic si polemic