Scorul acestui articol
[Total: 56 voturi. Media: 4.7]

Lupta anticorupție, așa cum se poartă ea în ultimii ani în România, nu  a reușit să învingă corupția. Nici măcar să o diminueze semnificativ. Statisticile, întărite chiar de Laura Kovesi prin sintagma „Nu cred că DNA va rezolva corupția din România”, indică apariția unui fenomen pervers în această speță: boala, în loc să se retragă, se adaptează și se acutizează.


Este un efect binecunoscut la antibiotice: tratamentul defectuos întărește rezistența bacteriilor. Iată ce ne comunica, recent, Ministerul Sănătății (aici): „Pentru bacteriile care produc septicemii, rezultatele furnizate de aproape 20 de spitale din țara noastră indică în mod constant în ultimii ani (2012-2015) niveluri ale rezistenței mai mari decât cele din majoritatea statelor Uniunii Europene. S-au comunicat în ultimii ani cele mai mari niveluri ale rezistenței la principalele antibiotice utilizabile pentru stafilococul auriu, pentru Pseudomonas aeruginosa (piocianic)…”.
Corupția din România este un fel de septicemie. Cu care, zice-se, s-a luat la trântă doamna doctor Kovesi. Domnia sa, pe de o parte, prezintă statistici fulminante de performanță „procurărească” (număr mare de trofee – capete de miniștri, parlamentari, aleși locali, oameni de afaceri – atârnate pe simeza arestaților preventiv), pe de altă parte primește înapoi  de la instanțe zeci de dosare prost făcute și de la CEDO amenzi în cascadă pentru încălcarea drepturilor omului în anchetele parchetului pe care îl conduce.

Ne aflăm în plină contradicție: lucrurile merg prost, dar nouă ni se spune că merg bine. De către cine și de ce?

Președintele Iohannis și partidele liliputane care s-au pus la remorca sa, precum și o parte importantă a serviciilor secrete, s-au poziționat de partea doamnei Kovesi. Sprijiniți și de un puternic lobby internațional, prin intermediul PPE și a unor ziariști din presa occidentală bine cultivați pe vremea ICR-ului condus de H.R. Patapievici, acești susținători, profund interesați, ai DNA au renunțat la manipularea subtilă, trecând pe față la o prostire primitivă, fără perdea.

Modul în care Klaus Iohannis a închis ochii la confirmarea oficială a plagiatului Laurei Kovesi, lipsa lui totală de reacție la erori majore ale acestei doamne și ale instituției pe care o conduce (înregistrarea cu Traian Băsescu despre aranjarea arestării lui Dan Voiculescu, declarațiile Alinei Bica despre dosarul fratelui șefei DNA, pus astăzi bine la păstrare pentru prescriere, scandalosul dosar al primarului Mircia Gutău, „făcut” de procurorii DNA după cele mai staliniste practici etc.), scoaterea în stradă a sute de mii de români  printr-o manipulare coordonată de instituțiile de forță și folosind ca pretext tot faimoasa luptă anticorupție, iată cârje puse pe sub haine acestei stafii șontoroage, condusă de Laura Kovesi, pentru a da poporului impresia că este vie și merge normal.

Doar că… așa cum ne învață legea contrariilor, așa cum patimile biblice au născut virtuțile creștine, și puternicei tabere iohannisto – kovesiste i-a fost menit să i se contrapună, la un moment dat, o tabără echilibratoare.

Astfel a apărut alianța, încă nedovedită oficial, Black Cube – Sebastian Ghiță! Și tot astfel a putut ieși la lumină un cuplu pe cât de surprinzător pe atât de armonios (dacă-l judecăm la asemănări): Kovesi – Ghiță.

La început au fost doi tineri înalți, ambițioși, mari amatori de baschet, de tăria vinului și a puterii, profund faustieni în setea lor de parvenire. De îndată și-a făcut apariția, să-i unească și să-i ia în stăpânire, Mefistofeles. Ascuns sub trei inițiale, le-a propus un pact și un soroc. Ei le-au acceptat fericiți, pe principiul „trăiește clipa”. Sorocul nu i-a înspăimântat. Sorocul ca viitor!
Pentru cei doi au urmat ani de simbioză deplină, de proiecte satanice finalizate triumfal, de multe vieți distruse cu entuziasm vânătoresc, de glorie și împliniri complementare: ea a ajuns printre cei mai puternici, el printre cei mai bogați.

După care s-a întâmplat ceva aparent greu de explicat, dar totalmente în spiritul și litera pactului: ruperea. Ca un iadeș!
Venise sorocul!

Armonia s-a metamorfozat peste noapte în discordie. Și iubirea în ură. Nevoia de psiholog a devenit imperioasă, dar amândoi erau prea posedați de măreția destinului lor de până atunci ca să-i dea curs. Se credeau încă în continuarea ascensiunii, fără să realizeze că planul vieții lor se rotise brusc, în sens orar, cu un unghi drept. O luaseră la vale, și, în loc să frâneze, ei își grăbeau căderea împingând în picioare ca la deal.

Laura Kovesi pare, în acest moment, mult mai vie decât Sebastian Ghiță. Care pare mult mai mort decât prelunga lui tăcere. Nu știu, deci, dacă domnul Ghiță se mai poate gândi, la propriu și la figurat, la viitorul său. Pentru că nu știu dacă-l mai are.
Doamna Kovesi, în schimb, ar avea toate motivele din lume sa se gândească la viitorul dânsei. La imaginea pe care o va lăsa posterității. Vrea să fie reținută ca un jalnic pion otrăvit în planul de dezmembrare a României pus la cale de susținători ai ei sau se trezește la timp din capcana antiromânească în care a fost atrasă și trece, chiar și în ceasul al 12-lea, de partea tării.

După cum se agită în aceste zile, se pare că nu o interesează viitorul. Prezentul, și anume prezentul imediat, este tot ce o preocupă.

Iată unul dintre blestemele mediocrității! Acela de a pune preț doar pe trecerea cu bine a clipei prezente. Chiar dacă, la pasul următor, așteaptă prăpastia.

Contele de Saint GermainEditorialeBlack Cube,ghita,ghita si kovesi,Kovesi,psihologLupta anticorupție, așa cum se poartă ea în ultimii ani în România, nu  a reușit să învingă corupția. Nici măcar să o diminueze semnificativ. Statisticile, întărite chiar de Laura Kovesi prin sintagma „Nu cred că DNA va rezolva corupția din România”, indică apariția unui fenomen pervers în această speță:...Blog politic si polemic