Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]


REVISTA PRESEI DE SÂMBĂTĂ

Săptămâna asta am fost salvat de Mihăieş, Cărtărescu şi Pleşu.

Pe primii doi i-a apucat din nou combativitatea anti – opoziţie ceea ce pentru mine înseamnă o stimulare a energiilor creatoare. Mi se pare o comportare atât de deviantă să te pretinzi intelectual, aşa cum o fac cei doi, şi să te învolburezi asupra opoziţiei când se dovedeşte pe zi ce trece că puterea face numai ce-o taie capul, încât nu mă pot abţine să nu-i defer zeflemelei publice. Eu înţeleg că ei nu sunt capabili să-şi domine prin raţiune patimile generate de soluţia lor de parvenire (nici măcar sentimentele dezinteresate). Dar să nu le fie un pic târşă că se fac de râs precum puştii care se masturbează prin pantaloni la imaginea colegei de clasă căreia i se văd chiloţeii pe sub pupitru? Grav!

Cu Pleşu este  diferit. El mă incită prin baletul de eschive cu care crede că se poate strecura, păstrându-şi statura, în afara câmpului de luptă care face şi, mai ales, va face, atâtea victime printre poporeni. Tot încerc să-i explic că, încercând să ne adoarmă cu poveşti despre modă şi parodii moscovite, nu face decât un gest de colaboraţionism cultural. Da, se poate strecura departe de prima linie, ca şi cum ar avea platfus, dar nu-şi va putea păstra statura, ca şi cum ar fi fost patriot.

În afara celor trei menţionaţi, secetă mare.

Jurnalul Naţional amestecă planurile şi subiectele după o reţetă care nu e deloc pe gustul meu. Nu văd editoriale zilnice semnate de personalităţi care să-mi atragă atenţia. Mai scriu din când în când Radu Tudor, Tudor Octavian, dar articolele lor zac în pagina electronică  zile la rând, nefiind înlocuite de altele proaspete.

Cotidianul, la fel. În afara editorialului semnat de Cornel Nistorescu, penurie gravă de nume.

România Liberă are pe prima pagină caseta clară a editorialelor şi editorialiştilor. Ăsta e un lucru bun. Mai puţin bună este calitatea acestora. Cu excepţia Alinei Mungiu Pippidi, greu să găseşti un autor şi un articol pe care să ai răbdarea şi nervii să-l citeşti până la capăt.

Contele de Saint GermainRevista presei de sambatacartarescu,comentarii anti - opozitie,mihaies,Plesu,Revista preseiREVISTA PRESEI DE SÂMBĂTĂ Săptămâna asta am fost salvat de Mihăieş, Cărtărescu şi Pleşu. Pe primii doi i-a apucat din nou combativitatea anti – opoziţie ceea ce pentru mine înseamnă o stimulare a energiilor creatoare. Mi se pare o comportare atât de deviantă să te pretinzi intelectual, aşa cum...Blog politic si polemic