Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Piedone este un produs tipic al politicii ca şmen. A apărut cu ani în urmă, promovat de o televiziune comercială drept justiţiarul din pieţe. Era pe vremea aia consilier la primărie şi, cu burdihanul deschizându-i pârtie ca un plug de deszăpezire, îi lua la întrebări pe tarabagii, pe precupeţi, dacă şi-au uşurat cu plastilină greutăţile de la cântar.

Amestecul de kitsch şi de cabotinism era atât de strident încât numai apetitul pentru circ ieftin al prostimii a făcut ca acest măscărici, această făcătură media lipsită de autenticitate să nu dispară la fel de fără rost precum apăruse.

Grotescul maxim al situaţiei s-a atins prin alegerea lui Piedone ca primar.  Eu cred că a fost o formă a bucureştenilor de a-şi râde de politicieni, luându-l pe unul dintre cei mai caricaturali dintre ei (şi ca formă şi ca fond) şi punându-l în vitrină, să-i reprezinte, precum un parizer injectat cu euri mezelurile româneşti la un târg internaţional de carmangerie.

La dezertarea lui Piedone din USL am răsuflat uşurat. Scăpasem de un contraargument, de un caraghios cu nimic mai bun decât alţii pe care ii detestam, din tabăra adversă, gen Pinalti – Folcloriste, Oprea – Izmană ori Broscoi – Olteanu.

Acum, când s-a reîntors (dar mai ales când a fost reprimit şi, vai, onorat printr-un anunţ triumfalist de chiar doi co-preşedinţi ai USL-ului)  descopăr un gust amar pe care simt nevoia să-l mărturisesc.

Chiar am ajuns să mă întreb dacă nu cumva “re-defectarea” lui Piedone la doar două zile după mişcarea Frunzăverde este nu atât o formă de oportunism cât, mai ales, o manevră de decredibilizare a acesteia din urmă. Pentru că dacă acceptarea de către USL a lui Frunzăverde poate fi înţeleasă şi chiar salutată ca un compromis necesar, util, dar singular, explicat prin impactul asupra adversarului şi prin calităţile de onorabilitate ale protagonistului, tolerarea, cu un regim asemănător, a lui Piedone, pune în mare criză de credibilitate orice argument de bun simţ.

Trebuie să recunosc că eu, personal, nu mai pot fi deturnat, până la alegerile ce vin, de greşeli ale opoziţiei. Votul meu este unul al ororii faţă de personajul şi caracterul Băsescu, de lehamite şi detestare totală a construcţiei sale mafiotice numită administraţia PDL-UDMR-UNPR.

Sunt însă alţii care ar putea taxa astfel de erori şi influenţa acul balanţei în jurul lui 50%. Nu trebuie neglijaţi.

Atenţie la sindromul Geoană. Există paşi greşiţi care pot întoarce şi cele mai aparent sigure situaţii electorale. Aşa cum Aliodor Manolea a avut suficientă forţă de concentrare pentru a-l trimite pe Geoană în vizită la Vântu fix când şi cum trebuia ca să piardă alegerile, exact cum, probabil, acelaşi Aliodor Manolea a generat magnetismul necesar prestaţiei mediocre a lui Mihai Gâdea în interviul cu MRU, tot aşa ne putem astepta şi la o încercare a mediumurilor prezidenţiale de a provoca gafe inadmisibile ale opoziţiei, la momente cheie, care să-i torpileze avansul ce, în acest moment, pare decisiv.

Stimaţi lideri USL, mai degrabă luaţi un somnifer puternic din care să vă treziţi abia după alegeri (şi care, astfel, să vă ferească de greşeli monumentale), decât să vă lăsaţi expuşi unor puseuri de spontaneitate individuală, (precum acceptarea, “en gros şi en detail” a dezertorilor portocalii)  ce v-ar putea fi induse peste puterea voastră de a le cenzura şi care să compromită tot avansul pe care-l aveţi.

Şi, repet, atenţie la Aliodor Manolea. Nu mai decideţi, nu mai acţionaţi, decât pe bază de unanimitate, ţinându-vă de mână şi vorbind în cor. Aşa, la grămadă, îi va fi mai greu să vă ademenească în capcanele sale.

Contele de Saint GermainEditorialeAliodor Manolea,Broscoi – Olteanu,Mihai Razvan Ungureanu,Oprea – Izmană,PDL,Piedone,Pinalti - Folcloriste,Sorin Frunzaverde,USLPiedone este un produs tipic al politicii ca şmen. A apărut cu ani în urmă, promovat de o televiziune comercială drept justiţiarul din pieţe. Era pe vremea aia consilier la primărie şi, cu burdihanul deschizându-i pârtie ca un plug de deszăpezire, îi lua la întrebări pe tarabagii, pe precupeţi,...Blog politic si polemic