Mircea Mihăieş – omul sepie
(Acest comentariu a fost postat la articolul din EVZ al lui Mircea Mihaies intitulat “Omul de calibrul 0.6”, articol ce poate fi citit accesand linkul http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-omul-de-calibrul-06-930410.html)
Ce greu trebuie să îi fie unui om de nimic ca Mircea Mihăieş, care a primit o sinecură doar pentru că respiratia sa publicistică pute urât către opoziţie, să deschidă în fiecare zi ziarele sau televizorul. Ca atunci când poştaşul care aduce veşti proaste de pe front are de lucru pe strada ta şi te-aştepţi din clipă în clipă să-ţi sune la uşă.
E conştient că în secunda doi căderii regimului Băsescu, toate temeiurile ţinerii lui pe un post de importanţa celui pe care îl ocupă acum la ICR, vor dispărea. Va fi îndepărtat, ca într-o elementară operaţiune de deratizare, pentru a fi repusă în drepturi cultura. Şi ce va mai face domnia sa după aceea? În condiţiile în care, literat autointitulându-se, nu cunoaşte nici măcar gramatica limbii in care scrie?
Înţelegeţi acum teroarea cotidiană care-i însoţeşte cele mai mici atingeri cu realitatea? Groaza impostorului că va fi dat în vileag? Şi scurta lui jubilaţie de luni, după ce-şi împroaşcă, precum o sepie în primejdie, jetul de cerneală în frazele dezlânate ale încă unui articol slinos?
Scrie ca şi cum ar vrea să asfixieze. De aceea l-am şi supranumit “bomba cu biogaz”. Ca într-o incontinenţă, sepie terifiată ce-şi goleşte vintrele, ne mai înceţoşează cu câte un editorial impregnat de ură şi de lipsa celei mai elementare onestităţi.
Recunoaşte singur că “nu e nevoie de vreun studiu alambicat ca să constaţi în ce hal de deprimare au ajuns românii anului 2011” şi că “singurul lucru coerent pe care reprezentanţii oficiali ai ţării l-au articulat a fost un lung şir de incriminări la adresa României: că ce-i mizeria asta, că e o naţie bolnavă, că ţara e condusă de nişte nemernici” dar nu e în stare să facă următorul pas, de o logică elementară, pasul bunei credinţe, de a numi adevăratele cauze ale acestor stări de fapt: măsurile prin care ţara e guvernată ca o satrapie.
În schimb, domnul Mihăieş recunoaşte, cu IQ-ul celui incapabil de a deduce din vorbe semnificaţii, motivaţia sa lăuntrică pentru mârşăvia de a fi devenit un colaboraţionist de tip nou. Auziţi-l justificându-se involuntar: “”Aşa mizerabilă cum e, ţara asta vă dă un salar la care alţii nici nu visează!”. Mai pe româneşte, cum ar putea să prezinte el, MM, adevărul despre ţara asta, când ţara asta, aşa mizerabilă cum a ajuns, îi plăteşte lui, la ICR, un salar la care alţii nici nu visează.
Sepia este un cefalopod. Iar cefalopodele sunt moluşte având în jurul gurii braţe tentaculare, prevăzute cu ventuze. Faţă de această definiţie, să decidă cititorii dacă este greşit să-l numim pe MM (ca şi pe alţi cernelişti ca dânsul, cu ventuzele lipite de bugetul statului) – omul sepie.
https://www.conteledesaintgermain.ro/mircea-mihaies-%e2%80%93-omul-sepie/16-05-2011Polemicecefalopod,ICR,Mircea Mihaies,Omul de calibru 0.6,omul sepie,regimul Basescu,Senatul EVZ,sinecura(Acest comentariu a fost postat la articolul din EVZ al lui Mircea Mihaies intitulat 'Omul de calibrul 0.6', articol ce poate fi citit accesand linkul http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-omul-de-calibrul-06-930410.html) Ce greu trebuie să îi fie unui om de nimic ca Mircea Mihăieş, care a primit o sinecură doar pentru că respiratia sa publicistică...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
P.S. “Tot ce nu este explicit interzis – este permis” nu este, nici pe departe, un “principiu” juridic mirosind a liberalism sau apa de trandafiri – hă hă hă! Ci, pur si simplu un principiu de NONDREPT… Se vede treaba ca “trebuie” sa avem parte de o… NonJustitie, NonRomanie, NonGuvernare, NonMorala, NonEtica, NonPopor…
Mai pun aici si un alt comentariu de la articolul lui Liviu Antonesei, ca parca se potriveste… 😀 Nu am dispozitie sa-l mai citesc pe Mihaies, ca si io am… naturelu’ simtitor… Cu cat sunt ei mai ticalosi, cu atat mai multa mila imi inspira supraoamenii astia de mahala! Si totusi… Mila, ca mila, da’ tot ii “injur” atata cat ma lasa hartia! 😆
Uitati-va ce usor sunt momiti spre supunere oarba, cu daruri mai degraba iluzorii, alde Baconschi, Preda, Macovei, Emil Bobu… 😀 Gutza de la Cotroceni isi “fidelizeaza” subalternii si cu promisiuni de succesiune la tron… De parca supraomu’ zuprem ar avea vreun drept sa-si desemneze succesoru’ “de drept”… Sau l-o avea, naiba sa-l pieptene, ca tot e lasat, de atata amar de vreme, sa interpreteze legea suprema – Constitutia – si nu numai, de parca ar fi guvernata de “porunca a 11-a”, cea a infractorului fara frontiere… aka, tot ce nu este explicit interzis – este permis! Guvernarea ca o prada, impusa de principiul nondreptului sau nonjustitiei, cum preferati… Impardonabil! Parerea mea!
N-ati observat voi, ca erati mereu ocupati cu alte cele, dar sentimentalu’ si sufletistu’ nost’ zuprem boceste exclusiv in momentele in care pune la cale ceva mai degraba diabolic… Ma intreb ce-o mai fi uneltit si de data asta impotriva noastra, a tutulor, cu exceptia, desigur, a semizeilor pedelisti… Orice-o mai fi de data asta, foarte curand vom afla ca ne-a “ciuruit” inca si mai eficient decat pana acum… Atentie mare si la buzunare, ca alea-s ciur din start! Si atentie si la “daruri”, ca sentimentalii astia nu fac decat daruri ce li se-ntorc inmiit, chiar prin stoarcerea daruitilor, pan’ la ultima picatura de orice!
A propos de stors “daruitul” de catre daruitor… Uite la bietii Tismaneanu, Mihaies, Plesu, Cartarescu etc ce si cum scriu si acum pe la gazete… De parca-i stoarce daruitorul de ultimii stropi de omenie din ei… Io unu’ si cu unu’ fac doi… am intoleranta la storsu’ asta si mi-e teama ca doare al dracului pan’ sa te vezi un supraom acceptabil, ca El insusi! Mai bine lipsa! 😀
Magnificul Bidon Gol face parte din piesele de artilerie care au dezlantuit un baraj de artilerie in jurul opozitiei. Care daca nu iese rapid cu ceva pe piata, va trece usor, usor, in uitare. Acum ca intelectual vorbind, omul e mai gratios ca Talmacaen si mai matematician ca Anastase, este induiscutabil. Dar oare cati pacienti ar fi supravietuit daca banii alocati ICR ar fi intrat in spitale ?
Tot atîţia. Managerii de spitale ar fi fost, însă, un pic mai bogaţi, ca şi distribuitorii de medicamente şi instrumentar medical etc. Sistemul public de sănătate e o gaură neagră-n care poţi turna bani cum apa-n nisip, aproape că nu se cunoaşte.
Altminteri, ciudată ideea că renunţi la prezenţă culturală românească în lume, ca să bagi bani în Sănătate. Una-i una, alta-i alta. Dacă nu ţi le poţi permite pe-amîndouă – altă poveste.
Conte,
E posibil ca Arghezi sa se fi gandit si la individ cand a zis “Picioarele tale se scaldau in OLt, si mirosea pana la Calafet, spurcaciune!”
Conte, atacat fiind de comiterea de encomioane la adresa dvs., vreau sa va aduc si o binemeritata critica – A trebuit sa treaca niste saptamani bune pana cand MM sa intre la fezandat. Probabil ca dorindu-l mai impanat, ati asteptat ca individul sa mai puna ceva osanza pe dansul… Abia-i astept sa-i vad printre mirodenii si cu morcovu’-n gura si pe altii care au cam luat in greutate: Plesu, Campeanu, Cartarescu, Patriciu, etc.
ERATA:
In loc de Calafet, se va citi CALAFAT
Excelent ingredientul din Arghezi.
Nu mi-am propus sa-mi consacru restul vietii comentandu-i pe respectivii orice-ar scrie. Reactia mea nu este la numele lor ci la prostiile cu tendinta pe care le livreaza, din cand in cand.
In ce ma priveste, comentariile astea se declanseaza doar cand este depasit un preaplin.
Am înţeles ce sînt cefalopodele – nişte moluşte. N-am nimic împotriva moluştelor, sînt şi ele dintr-o verigă a lanţului trofic, adaptată la viaţa acvatică. Iar sepia lor e o armă strict necesară-n lupta pentru supravieţuire.
Înţeleg că e tentant să opui “omul-sepie”, “omului de calibrul 0,6”. La o privire atentă, s-ar fi văzut că Mihăieş a cam pierdut şirul, omul lui de calibrul… ajungînd omul care cu exact 0,6 a scăzut din cauză că – nu contează, acum. Ar fi, atunci, omul de cllaibru 0,54. Dar e un articol de ziar, de tratat cu lejeritate – mai vine-un ban de-acolo, nu Nobelul, nici măcar Pullitzer.
Dac-am înţeles eu bine – iar dacă nu, asta e, nu merită recitit – Mihăieş îi pîrăşte pe diplomaţii români aflaţi în misiune externă. A avut el nişte întîlniri pe-acolo, unde s-a tare-ntristat de scepticismul acelor diplomaţi care – în loc să-şi laude ţara care-i plăteşte (regeşte, crede Mihăieş, caz în care-i tare modest omul) o bîrfesc în continuare, vrîndu-i răul – parcă (ori aşa crede Mihăieş).
N-am să spun că Mihăieş e fost securist – nu ştiu ce a fost într-o altă viaţă. Dar am să spun că – în cel mai bun caz pentru el – este un securist natural, fără s-o ştie, căci aşa făceau şi “băieţii: beau-bîrfeau cu tine, şi-apoi te dădeau în gît că erai beţiv, că-ţi denigrai ţara. Printre securiştii care jucau jocul între ei, cei mai tari erau cei care se trezeau primii şi-ajungeau a-i băga primii limba-n ureche şefului – ori a-i băga-n cerneală pe tovarăşii de pahar, după caz.
Dacă socotim că corpul (sic!) dilomatic român e-nţesat cu ăia “cu acoperire diplomatică”, ne trezim în plin proces ceauşist – cum ziceam mai sus. Căci este măricică probabilitatea ca, dintre diplomaţii cu care-a stat Mihăieş la un pahar de briefing – ori de ceva mai consistent – 30% (zicem noi) să fie “acoperiţi”. Caz în care, Mihăieş face o chestie interesantă, dacă-mi permiteţi: ori bagă o delaţiune după care îi va solicitat şi un raport cu date exacte (cine, unde, cînd, în ce context); ori a făcut deja acel raport şi mai scoate şi el un ban, publicîndu-l “periat” de acele amănunte tehnice.
Este perfect indiferent dacă acel 0,6% e real ori ba; dacă ne-o scoate ori nu din … necaz (să-i zicem). Însă nu-i deloc de neglijat aspectul că subdirectorul CRI se ţine de măgării. Dacă nu cumva asta-i e misiunea. Dacă nu cumva şi el – tot “acoperit” la ICR.
Ii piraste, dar numai dupa ce-i deghizeaza in PSD-isti. Initial am luat-o ca o simpla lasare de nervi (omu’ e clar cu firele sarite din izolatie) dar da, e delatiune in toata regula. Pentru ca si daca nu o fi scris inca raportul ala, dupa asa o confesiune nici ca mai scapa fara sa-l scrie.
Dac-o fi adevarat. Daca n-o fi doar o alta “virtualitate” de-a lui ca sa-si rotunjeasca demonstratia despre maleficitatea mogulilor si a televiziunilor lor.
E totusi greu de crezut ca un diplomat la post, oricat de pornit, nu stia cu cine vorbeste si uita brusc sa fie … diplomat.